Potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, termenul de „echilibru” cu pluralul „echilibre” are mai multe sensuri: 1. Situație a unui corp asupra căruia se exercită forțe care nu-i schimbă starea de mișcare sau de repaus; stare staționară a unui fenomen. Echilibru dinamic = echilibru determinat de două procese opuse care se desfășoară cu aceeași intensitate. 2. Proprietate a anumitor sisteme de forțe de a nu schimba starea de mișcare sau de repaus a unui corp rigid asupra căruia se exercită. 3. Stare a unei balanțe economice în care părțile comparate sau raportate sunt egale. Două dintre sensuri sunt la sensul figurat: 1. Stare de liniște, armonie, de stabilitate lăuntrică. 2. Proporție justă, raport just între două lucruri opuse; stare de armonie care rezultă din aceasta. Termenul are origini latine, aequilibrium şi în limba română a pătruns pe filieră franceză: équilibre.
Dar ce înseamnă de fapt echilibrul în viaţa cotidiană? Dacă ne vom referi la trafic, ar putea să însemne o deplasare a autoturismelor într-un cadru lipsit de aglomeraţie, dar acest lucru ar fi posibil dacă în sistemul cognitiv al fiecărui participant s-ar afla un micro-echilibru capabil să influenţeze macro-echilibrul circulaţiei rutiere. Este posibil să te grăbeşti să afirmi că la nivelul conştiinţei acest lucru este posibil, dar în lumea materială? Dă-mi voie să îţi răspund: dacă se poate la nivelul conştiinţei şi al gândirii, materia poate fi modificată în folosul comunicării interumane cotidiene. Un argument în sprijinul acestei afirmaţii este industria aeronautică: orice avion zboară în momentul în care cele patru forţe fizice (forţa gravitaţională, portanţa, rezistenţa la înaintare şi tracţiunea) aflate în interacţiune cu el – sau mai bine spus cu echipajul şi pasagerii, aflaţi la rândul lor în diferite situaţii comunicaţionale – se află în echilibru.
Deci, Dumnezeu i-a oferit omenirii darul echilibrului iniţial pe planul conştiinţei, urmând ca acesta să fie transformat într-un echilibru fizic necesar pentru înlesnirea întâlnirilor interumane rapide, aproape indiferent de distanţă. „Modelul aviaţiei” poate fi utilizat în comunicarea interpersonală şi intrapersonală din perspectiva echilibrului: dacă îl vom căuta în relaţiile dintre noi, am putea să fim mai organizaţi, mai „echilibraţi” şi astfel vei putea să stabileşti o relaţie bazată pe înţelegere cu eul tău şi cu celălalt. Nu este o afirmaţie ştiinţifică, prin urmare nu trebuie să îţi demonstrez că este adevărat ceea ce îţi spun. Dar este cu siguranţă bine să îţi cauţi, găseşti şi să îţi păstrezi echilibrul, în primul rând lăuntric, apoi în comunicarea interpersonală. Avionul face asta când zboară şi ajunge la destinaţie în sigurnaţă. Destinaţia dorită de noi este înţelegerea şi „simţitul bine” în relaţiile pe care le avem cu persoanele mai mult sau mai puţin apropiate de noi. Putem să facem asta indiferent dacă între „eu” şi „tu” stă un obiect amestecat cu fier, cauciuc, textil şi plastic. Pentru că amestecul a apărut în urma unui proces de gândire, deci din conştiinţă, din lăuntrul unor persoane. Care sunt principalele ingrediente de care avem nevoie? Credinţă, speranţă şi familie. Iată câteva elemente care pot asigura echilibrul.
bucsoiu.com 