Din vremuri bune, din cufărul de colecție: Ford GT (2005)

Stai chill, #staiacasă, stai așa, asta e combinația mea, că doar am dat click pe hip-hop românesc după ce am fost peste tot și am rămas la fel, când am zis jos cenzura în focuri cu tălpile arse, tot în familie.

Pun microfonul pe ON, că mai e o parte beton.

Adevărul este că alături de ea, visam continuarea scenariului de la răsărit până la apus cu un Ford GT, iar o secvență avea pe coloana sonoră o melodie proaspăt lansată.

La un moment dat, Vescan venea cu o poză de album impecabil transpusă melodic, iar undeva acolo pe fundal apărea exact mașina asta:

Dacă ai fost în universul NFS Carbon, mașina asta era condusă de Mia, interpretată de o actriță foarte faină, Emmanuelle Vaugier. La fel și în scenariul schițat mai clar în momentul de reverie (când mai bine aprindem încă o dată flacăra pasiunii decât țigara după sex), doar că acum, locul ei era în dreapta mea. Subsemnatu. Tom Tucker.

Urmează un cadru de tip arc peste timp cu un început de viață nouă, așa cum scrie pe tabloul tranziției spre maturitate, responsabilitate și ceea ce contează, de fapt, tot cu adevărat.

Desigur, apar și cele mai importante cuvinte dintre toate cele pe care le spunem pe parcursul zilei: ”vă iubesc!” (când simți și trăiești asta, nici nu mai contează că replica este mega-masculin inserată în filmul Acts of Vengeance (2017, regia: Isaac Florentine), cu Antonio Banderas ca Nimeni Altu’ în rolul principal.

Poate cine știe, scenariul o să fie nu doar coerent, ci și conturat în realitate cumva. Acasă, undeva, cândva. Iar în garaj poate fi fotografiată și mașina în cele mai sexy ipostaze.

Deși în gama Ford #oldschool sunt modele Mustang potrivite pentru casting, la fel ca în documentarul Întâlnire de cinema la Caii Munților (2019, cu ajutorul lui Dumnezeu), rolul i se cuvine deja lui Relu, cu Blanco alături. O să avem și o fotografie expresivă în acest sens, până atunci… propun un alt unghi cu un GT cuceritor prin simplitate.

Deja parcă vizionez secvențe ca-n Starsky & Hutch (2004, regia: Todd Phillips) sau ca-n The Dukes of Hazzard (lansat chiar în anul prezentării modelului Ford GT, 2005 – ne referim la versiunea în regia lui Jay Chandrasekhar), în care acțiunea și umorul se îmbină excelent.

Tesy este cea mai tânără membră a familiei Caii Munților Lerești și te va aștepta la plimbare!

Când caii-putere se vor odihni, împreună vom călări prin peisaje desprinse din vis, pe traseele montane din inima pădurilor de la Lerești!

Sursă foto: Departamentul Media Ford, Caii Munților. Mulțumim!

Despre John Lee Hooker și Pininfarina Battista Anniversario – un soi de mărțișor

Doamnelor, domnișoarelor – la mulți ani, de asemenea, domnilor! – dacă ar fi să discutăm despre ce s-ar auzi aproape mistic în superbul GT de la Pininfarina ca artist muzical capabil să vă facă să vibrați #lamodulăla, o soluție la îndemână ar fi fost să îl aleg pe Paolo Conte. Vocea lui conferă un șarm unic melodiilor, iar una dintre cele mai cunoscute creații în lumea întreagă este invitația lansată de acest avocat, pianist, compozitor și muzician italian prin piesa Via con me. Atenție, urmează sunete care vă pot… mișca emoțional într-un mod fabulos.

Pininfarina Battista Anniversario chiar exagerează prin doza de ”vino-ncoace” pe care o etalează.

Este un fel de simbioză a formelor care ne îndeamnă în primul rând la meditație. Apoi, la o privire critică retrospectivă și intrinsecă, sinceră, dură, așa, la sânge, mai mult albastru decât rece.

Pare să ne plimbe pe portativul unei piese din categoria blues, iar aici, respectabilul domn John Lee Hooker (22 august 1917 – 21 iunie 2001) a avut un talent extraordinar, pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, îl putem transmite și generațiilor viitoare când ne vor întreba despre ”muzica bună din vremea noastră”. Pentru mine, prima melodie care m-a propulsat către universul aventuros al artistului a fost ceea ce s-ar putea numi nu doar ”un mix bun”, ci o combinație artistică fascinantă ”din același film”.

Dacă vă plăceau sau încă sunteți conectați cumva la orele de literatură, știți deja că unele creații lirice se construiesc pe baza analogiei între cadrul exterior și planul interior. Secvențele realizate astfel presară pe un șevalet al nostalgiei sau al dorințelor, al pasiunilor, al vieții pe de-o parte, unele teme și motive prezentate, iar pe de altă parte, o recuzită poetică mai mult sau mai puțin bogată, prin imagini, epitete, metafore și mai ales o componentă melancolică a conținutului ne trasează noi granițe și semnficații între realitatea cotidiană și ficțiune. Din punctul meu de vedere, exact asta se întâmplă muzical prin creațiile lui John Lee Hooker.

Automobilistic, asta face Pininfarina în general prin proiectele lansate pe parcursul timpului, dar mai ales prin Battista Anniversario, chiar înainte de a ne întâmpina în brațele ei, cu portiera deschisă.

Dacă vă întrebați ce se aniversează prin acest model de ”hyper-GT”, avem răspunsul: 90 de ani de la momentul în care Battista ”Pinin” Farina (2 noiembrie 1893 – 3 aprilie 1966) a fondat atelierul în care au prins viață unele dintre cele mai sexy linii de caroserie din istorie. Ferrari 250, Ferrari Testarossa, Ferrari 456 GT, Peugeot 205, Fiat Coupé, Alfa Romeo Brera, dar și Ford Focus (2006-2010) și Mitsubishi Colt CZC sunt doar câteva exemple de modele care poartă emblema companiei Pininfarina.

Unii ar spune că așa se cam diluează un brand, pentru că își pierde identitatea, alții ar spune că așa supraviețuiește pe o piață concurențială din ce în ce mai puternică și mai automatizată, în care programele de editare sofisticate conturează bucăți de tablă drăguțe, dar elimină sensibilitatea unui designer cu o viteză asemănătoare excluderii într-un viitor nu foarte îndepărtat a rolului clasic de conducător auto de la volan. Asta chiar necesită și mai mult blues, mai ales pentru pasionații tradiționaliști.

Dar la fel cum muzica lui John Lee Hooker are o aură de optimism echilibrat care generează acel zâmbet ștrengăresc, la fel și Battista Anniversario ne trimite cu gândul la epocile de altă dată, când carosierii erau renumiți pentru ”sculpturile” lor automobilistice impresionante, pentru ceea ce am putea numi între amici ”metaloplastia mobilității”. Astfel, Battista Anniversario prinde viață prin asamblarea manuală la atelierul din Cambiano, în Torino, iar producția se va opri la cinci exemplare. Fiecare dintre acestea se va vinde cu un preț de 2,6 milioane de euro, iar asta nu înseamnă doar că mașina este cu adevărat rară, ci ne confirmă că are trăsăturile unei opere de artă. Așa cum merită.

A, da, ar mai fi de spus că atinge viteza maximă de 350 km/h și ajunge de la 0 la 100 km/h în sub două secunde, adică timpul necesar ca muzica lui John Lee Hooker ”să ne prindă” și apoi să ne alunge orice stare de spleen. Trebuie doar să-i înțelegem simbolistica lirică din jocul seducțiilor de pe corzile care dansează cu imaginația fiecăruia dintre noi. Ce să mai, vorba versurilor: I love the way you walk/I’m crazy ‘bout your walk/I love the way you walk/You my babe I got my eyes on you/I like the way you switch…

Surse utilizate: departamentul media Automobili Pininfarina, Youtube.com. Mulțumim!

Despre primul film documentar care poartă emblema Bucsoiu.com și despre Ferrari SF90 Stradale

Anul 2019 a fost plin de evenimente faine, dar unul dintre ele a dobândit o dimensiune aproape specifică reveriei: realizarea primului nostru film documentar artistic de televiziune – ”Întâlnire de cinema la Caii Munților Lerești” – cu ajutorul lui Dumnezeu și prin bunăvoința unor oameni formidabili:

https://jurnaluldearges.ro/premiera-de-film-la-campulung-cu-personalitati-ale-cinematografiei-romanesti/# 

Relu și Zburătoru’ fără cap, pentru că un vis s-a transformat în realitate:

Fără cai-verzi pe pereți, dar cu un efect artistic minunat și, în ton cu povestea: iată Calul Zburător care ne aștepta la Convivial:

Cu niște luminițe superbe, în stilul celor pe care le vezi în secvențele unor filmelor artistice internaționale de succes, dar și în unele scene din NFS Carbon, ele au fost de asemenea și luminile de aterizare de la sol pentru Boeing 737.

De la mașinării aeronautice, trecem și prin zona cailor-putere, ascunși sub formele superbe ale Căluțului Cabrat de la Ferrari. Doamnelor, domnișoarelor și domnilor, acesta este modelul care poate să redea prin forme entuziasmul din sufletul nostru și cel care ne-a cucerit din prima: SF90 Stradale.

Arată SF, ne trimite cu gândul la anii ’90

și este în versiunea Stradale, deci românește îți spun, dacă este să compar: e o armă redutabilă de plăcere. Așa că hai, apropie-te, deschide-i portiera….

… și coboară la pupitrul de comandă.

Acum hai la film! Documentarul ”Întâlnire de cinema la Caii Munților Lerești” se privește cu ochii sufletului, în timp ce se ascultă glasul simbolurilor/metaforelor pe care le conține. Mai multe nu-ți spun, dar te invit pe CINEMARATON, televiziunea cu acoperire națională a filmului românesc, iar la momentul potrivit – inclusiv la Festivalul de Film Cinesat Lerești, unde atmosfera unică de cinema naște mereu un cadru uite așa de armonios:

Prima proiecție a documentarului a fost în sala de cinema de la Convivial, cu o zi înainte de Revelion, iar bucuria și momentele unice au călătorit către 2020, când ”Întâlnire de cinema la Caii Munților Lerești” se va revedea pe ecrane mai mici sau mai mari. Oricum, te vei așeza la masa autenticițății, vei savura curajul și profunzimea naturaleții alături de personalități ale cinematografiei din România – Valentin Teodosiu, Constantin Vaeni, Emanuel Tânjală, Șerban Marinescu și Bob Nicolescu și amicii de excepție, iar tot aici menționez și îmi manifest recunoștința față de prof. Gina Pavel și una dintre cele mai talentate voci și frumoase apariții – Alexia Drăghici, de la Clasa de Canto Musicals by Gina Pavel.

Vei înțelege mult mai bine și nefiltrat atmosfera boemă și frumusețea satului românesc privit din mașină, de pe cal, din trăsură, de pe deal și de pe munte.

Foto: Emanuel Tânjală

Foto: Emanuel Tânjală

Până atunci, am încălecat pe șaua lui Relu, apoi pe cea a lui Blanco (apropo, te invit să intri pe pagina de Facebook a clubului ecvestru ca să o vezi acolo pe cea mai tânără membră, pe Tesy, pe care îți promit că o vei îndrăgi imediat) și am zburat. Zi și noapte, că un Zburător gentleman-rider știe să se adapteze într-un stil inconfundabil.

Surse foto utilizate: vezi albumul ”Lumea filmului românesc fotografiată de Emanuel Tânjală”, expoziția remarcabilului artist de la Biblioteca Națională a României, câteva cadre din arhiva personală și altele de la departamentul media Ferrari. Mulțumim din suflet!

Aston Martin DBX, primul SUV al brandului britanic, fără ”bloody hell”

Treaba e simplă, DBX este primul SUV din gama britanicilor. Ceea ce vezi este ceea ce primești.

Ai nevoie de așa ceva? Hai să recunoaștem, nu-ți cumperi mașina asta pentru o nevoie reală, ci pentru că te pune într-o lumină favorabilă în fața unora care gândesc la fel ca tine. Altfel spus, grupul tău social pe care vrei să îl impresionezi (deși tu vei spune că nu) te va evalua comparativ când o să cobori de la bord.

Frici/temeri/nesiguranțe? La naiba cu ele. Dacă îți place viața bună și îți dorești să rupi stații…

Să revenim la mașină. Despre ea nu mă apuc acum să-ți scriu povești și date tehnice pentru că ai oricând la dispoziție departamente de PR/Marketing sau mass-media (aici măcar scapi cât de cât de gargara laudativă, însoțită adesea de mimici artizanale). În fine.

DBX. Ce zici? Îl enervează pe Porsche?

Printre clișeele preferate ale jurnaliștilor auto de prin lume când vorbesc despre Aston Martin sunt cele cu James Bond și cele cu locul din portbagaj pentru crosele de golf. Uită-le. Hai mai bine să ascultăm versurile astea care ocupă tot locul din portbagajul și torpedoul sufletelor noastre.

Iar acum putem să vedem și unghiul lateral-ceafă.

Concluzia? Erau câteva anunțuri foarte faine pe mobile.de cu Aston Martin DB9. Bine că gusturile nu se discută. Doar se studiază.

Surse utilizate: Media.astonmartin.com și Youtube.com.

 

Sărutul eleganței conceptuale: Ferrari Roma și McLaren Elva

Un gentleman al trecutului adoră Mercedes 300SL, iubește Jaguar E-Type și savurează cu o prezență feminină rafinată alături un Ferrari 288 GTO. Din fericire, tradiția în materie de eleganță sportivă mai are șanse de supraviețuire, iar asta nu o spun dintr-o supradoză de optimism sau pentru că Ducesa a contribuit în acest sens. Nu din acest motiv. De fapt, o spun pentru că la primul contact vizual cu Ferrari Roma și McLaren Elva (până și numele sunt construite cu un fort de sex-appeal), am văzut parcă o îmbrățișare suavă între Monica Bellucci și Charli XCX. Să le luăm pe rând, totuși. Monica… pardon, Roma, în viziunea Ferrari.

Formele ei sunt ca o mângâiere a visării pe creștetul Ionei lui Marin Sorescu. Iar mai jos de abdomen începe desfrâul.

Ieșirea din scenă se face cu un șarm pe care numai Mona ar putea să îl aibă când evadăm.

Iar înainte de a trece spre McLaren Elva, mi-am amintit brusc de o pauză publicitară, în care ce să vezi, apare chiar Charli XCX, mai ales că ne apropiem de sezon.

Iar acum să revenim. Da, McLaren Elva este un fel de Charli XCX al lumii auto. Nu crezi? Aruncă o privire mai atentă.

Prin toți porii, mașina aceasta este reprezentarea automobilistică a melodiei artistei menționată anterior.

La interior, predomină ordinea care agită spiritele malefice și le adâncește dorința puterii. N. De data asta, nu de la neutru, ci de la senzații nelimitate.

Pe lângă pletele ei care se vor vedea ca în filmele clasice doar la viteze foarte mici și când vântul bate organizat ca în melodia lui Jurjak…

… mașina aceasta va avea ieșirea din cadru fără tranziție. Pur și simplu rămâne acolo, undeva în suflet.

Pe scurt, Roma și Elva se potrivesc de minune împreună. Îmi amintesc de un story de pe insta văzut la o prietenă. E o combinație la fel de sexy. Iar ea știe la ce mă refer. Mulțumesc!

Surse utilizate: Departamentele media ale producătorilor Ferrari și McLaren, Youtube.com. Plus pasiunea din arhivele personale.

 

Bentley Flying Spur 2020 – șarm britanic în costum masculin și de roman

Aș putea să scriu un roman în care personajul principal ar conduce mașina asta în toate capitolele. Da, o conduce, pentru că Bentley, spre deosebire de Rolls-Royce, este potrivit pentru un gentleman care nu a uitat de importanța unui corp atletic și a unei mașini pe care tronează un brand cu renume în lumea sportului cu motor internațional.

Probabil, numele nobilului ar fi George May, iar costumul lui negru se va integra la fix aici.

În sistemul audio, George May va asculta piesa asta:

De ce? Pentru că așa scrie autorul. Pentru că așa trebuie. Apropo, vezi că Stres își lansează albumul #CartiAir pe 20 octombrie, la Silver Church în București.

Așadar, recomandăm un zbor din…

Iar pentru că romanul trebuie să aibă și o încheiere, aceasta se va contura în zori, când orice nobil din Întuneric trebuie să se retragă în garajul din Muntele Negru.

Și uite așa, am încălecat pe șaua lui Blanco de la Caii Munților din Lerești și am plecat la galop departe.

Surse utilizate: Departamentul Bentley Media, Stres și Youtube.com. Mulțumim!

 

 

Mercedes-Benz Vision EQS Concept și moda cu divorțul

Recent, la Salonul Auto Internațional de la Frankfurt 2019, abreviat IAA, oamenii care se lasă ghidați de steaua Mercedes-Benz au dat din nou lovitura cu un concept care arată bestial și pare să aibă energie cât pentru doi vulcani:

Semnul care a cam dat întotdeauna tonul în industria auto rafinată indică în același timp faptul că departamentul de design al companiei Daimler Mercedes-Benz nu arde gazul de pomană, ci oferă veritabile sculpturi de top-model automobilistic din tablă, plastic, sticlă și cauciuc atât de arătos, încât parcă-ți vine să-i rupi fâșu’ chiar și prin poze.

Dacă te întrebi care naiba este legătura dintre un concept de mașină belea și un fenomen după unii nasol (pentru că probabil nu i-au înțeles încă avantajele) din ce în ce mai frecvent prin lume (n-am chef să dau statistici pe aici, poți să mă crezi pe cuvânt), mai exact divorțul sau/și despărțirea furtunoasă, te lămuresc imediat.

În primul rând, e la modă – aspect subliniat cu mai mult timp în urmă și de Ombladon prin versurile piesei ”Bot în bot cu o lepră mică”. Tot la modă – către care se îndreaptă întreaga industrie auto – sunt și mașinile electrice, iar MBZ Vision EQS vine firesc în context. Așa cum o face și divorțul, că doar nu mai suntem în epoca poveștilor prăfuite (!? Hmmm… oare!?) în care ne luăm pe viață și alegem o mașină de care ne atașăm în așa hal încât putem să o lăsăm moștenire chiar și nepoților. Nu.

Este evident că acum alegem relații și mașini de tip ”fast-food”, adică din alea pe care – după ce le obținem și le consumăm iute – le înlocuim mai devreme sau mai târziu cu viteza corporatistului care se grăbește dimineața spre birou ca Usain Bolt alergând spre linia de sosire. Ca mascul, ai puncte bonus și beneficiezi de faptul că emoțiile rămân acolo unde le este locul – la interior – deci poți să fredonezi cu încredere melodia asta:

Frumusețea designului oricărui concept Mercedes-Benz păstrează ceva din tradiție, are acel element care te face să te atașezi de mașină și să te gândești că spre deosebire de o relație umană trecătoare (breaking news: oamenii vin și pleacă mereu), conexiunea șofer-mașină va fi cu adevărat acolo la bine și la greu, chiar dacă mașinile viitorului (apropiat) vor să se conducă singure și să renunțe la accesorii ”inutile”, precum volanul, pedalele sau orice altceva ar putea fi considerat #oldschool.

În al doilea rând, la fel ca divorțul dintre două persoane care s-au înțeles până în momentul în care au renunțat la doi…

… noile mașini tind să se detașeze cu prea multă ușurință de ceea ce conferea frumusețe altă dată. Totuși, conceptul Mercedes-Benz Vision EQS este o excepție, pentru că arată fabulos din orice unghi îl privești și s-ar putea să nu-ți dorești prea mult să te deplasezi cu el, că oricum parcă se mișcă și când stă.

Dacă ai ajuns să citești până aici, înseamnă că ești o persoană atentă la ceea ce se întâmplă în jurul tău (clar acum nu mai contează ce-ți spune la horoscop Neti) și sunt șanse mari să fii printre cei care ”sunt la modă fără să respecte moda”, ”care joacă doar după propriile reguli, niciodată după regulile altora”, la fel cum este și cum face Vision EQS Concept.

Pare că se rupe de trecut, dar prin formele pe care le are, îl poartă cu mândrie pretutindeni. Cam la fel cum sunt cuplurile alea despre care ești convins că nu o să le meargă prea mult împreună și mâine, poimâine îi vezi că aniversează nunta de diamant. Iar pe aia chiar că nu o mai sparge nimeni, nici măcar Owen Wilson și Vince Vaughn. Din afară poate că pare un război, dar dus în doi e cel mai puternic și se încheie cumva cu un tratat de pace prelungit de fiecare dată, ca în piesa asta:

În loc de concluzii și de un părerolog profesionist care să-ți explice detaliat ce și cum e cu mașina asta, o să mă urc eu pe o cutie și o să le răspund celor care nu m-au întrebat că îmi place mult conceptul Mercedes-Benz Vision EQS, chiar dacă este de fapt un viitor model de serie electric. La fel ca divorțul, îi înțeleg perfect rostul unui nou electrician în gamă.

Ba chiar îl consider necesar, asemenea momentului în care o altă persoană apare în schemă, mult mai faină. Asta e, să fim realiști: dacă nu vrei să se ajungă în această situație, trebuie să faci în așa fel încât tu să fii astăzi persoana aia mult mai faină decât erai ieri #recomandareamotivaționalăGEN

Nu pretind că ar fi ușor, dar cred că merită să încerci. Așa, poate că nu ajungi la divorț și vei fi într-o relație jucată permanent în prelungiri. În plus, dacă ești alături de cine trebuie, nici nu mai contează că-i mașină electrică sau muscle-car fumigen și zgomotos. De exemplu, superba Miriam Höller (fotomodel, pilot de competiții auto și prezentatoare la Auto, Motor und Sport Channel)

… poate să stea oricând la volanul sau în dreapta conceptului Mercedes-Benz Vision EQS…

… la fel de bine cum s-ar afla/potrivi și la bordul unui rar exemplar Mercedes-Benz 500K din 1935.

Desigur, din nou, fără să mă întrebi, o să-ți spun că alegerea bună (și aproximativ imposibilă) din punctul meu de vedere între un concept Vision și o mașină mai rară ca Orhideea Fantomă, este cea care a trecut deja testul timpului, pentru că na, parcă să fii clasic din punct de vedere automobilistic e mai bine. Plus că așa ești departe de divorț, din moment ce mașina are aproape 90 de ani, iar prietena – cam 20 (deci și ea e ”aproape de”). Adaugă și faptul că sunt șanse mult mai mici să te curentezi cu un 500K.

Sursa: Departamentul Media.Daimler.com, Youtube.com, https://miriamhoeller.com/ – mulțumiri!

Relu, Caii Munților Lerești, Stâna Strâmtu tot de acolo și Big Foot Chevrolet Posada 2019 Edition

Fiecare element din titlu spune o poveste frumoasă, iar ca să fie și bună, trebuie să fie scurtă. Așadar, nu lungim vorba și trecem direct la subiect. Relu este camaradul meu de călătorie prin munții României, răbdător și calm, un adevărat mentor pentru profesorul studențesc din #antistres1518 în radio și din #AvangardaPerformanței, pe la televiziune. Adică este cel care m-a cărat și mă duce în continuare pe spatele lui de cavaler luptător zeci de km nu prin țarcuri sau pe drum drept, ci prin cele mai spectaculoase peisaje și prin inima munților din Lerești, acolo unde el își are casa, la clubul Caii Munților.

Să mergi călare este una dintre cele mai tari experiențe, pe care îți este imposibil să o compari, dintr-un sac de vizitiu plin cu motive. O să-ți spun doar unul. Calul te simte, este ca un burete care absoarbe toate stările tale și îți oferă în schimb antidotul relaxării unice. Când Alex Pahonțu (un prieten, un preot și un coach pentru mine cum doar Steven Seagal ar putea să mai aibă când se iniția în tainele artelor marțiale) mi-a spus asta, am fost de acord, dar după ce ești camarad ca Zorro cu Tornado, cu al tău cal și tu al lui călăreț, se întâmplă o chestie unică pe care nu ai cum să o trăiești sau să o înțelegi deplin până nu încerci, dar ai timp să reflectezi la comparații cât mănănci un bulz adevărat cu prietenii de la Stâna Strâmtu din Lerești.

Când călărești nu folosești doar o tehnologie a mobilității. Călătorești în timp, în lumea străbunilor tăi, pentru care călăria însemna lifestyle.

Cu povestea din poveștile spuse la foc este o altă poveste, pentru altădată. Cum ziceau băieții de la B.U.G. Mafia, când petreceau în PTM și povesteau despre viața noastră? Acum cântăm.

Din poveste, înainte de a încăleca din nou pe șa, îți mai spun că nu este nimic mai plăcut decât să mergi călare la pas alături de oamenii pe care îi iubești și de cei mai faini mentori, care au învățat călăria la scurt timp după ce au deprins tehnica mersului pe jos.

Ioana Pană și Alexandru Cojocaru - lasă-te cu încredere pe mâna lor, așa cum fac și caii mari.

Ioana Pană și Alexandru Cojocaru – lasă-te cu încredere pe mâna lor, așa cum fac și caii mari.

Să cutreieri munții României și să ajungi la înălțime prin efortul în echipă pe care îl depui alături de calul tău este o experiență asemănătoare cu șofatul prin off-road, dar cu o doză de adrenalină și o concentrare de vreo 20j de ori cel puțin mai mare. Desigur, până la urmă, calul a fost primul SUV din lume.

La Stâna Strâmtu din Lerești trebuie să ajungi călare și la fel ca ateul care devine 100% creștin când trece prin turbulențe mai zdravene, cam la fel va deveni ăl’ care nu prea se omoară cu mâncarea când va asista la prepararea bucatelor tradiționale, lihnit de foame și de sete, metamorfozându-se apoi în Flămânzilă din povestea lui Harap-Alb. Eu am discutat despre ea cu Relu cât așteptam să ne așezăm la masă. Am făcut și un story pe insta ca ”băjetzii”.

#thegame avea și o melodie.

O să-ți mai povestesc despre Relu la fel cum și lui i-am povestit despre tine. Despre noi…. hop, hop, stai că dăm în Irina Rimeș și nu-i bine. Doar Relu știe despre fetele mele, fetele rele, fetele bune. E cu adevărat de încredere.

Dacă vei ajunge aici, vei vedea ce vede plăcuța asta albastră în fiecare zi.

O nouă poveste – va fi în curând. Până atunci, plecăm puțin la plimbare prin munți.

LEREȘTI. Sună-l pe Alex pentru detalii, garantez că îți va răspunde cu plăcere. 0727 10 80 80 – Alexandru Pahonțu

 

Înainte de a trece mai departe, dă-i un play la piesa asta:

Sau pe asta?

Apropo de muzică. Începe Posada Rock 2019, iar municipiul Câmpulung-Muscel din județul Argeș devine Capitala acestui gen.

Detalii găsești pe http://www.posadarock.com

După cum ne-am obișnuit, la cei aproape 35 de ani pe care îi are, Posada Rock este unul dintre cele mai tari festivaluri din România. Anul acesta va fi o ediție cu surprize dintre cele mai plăcute pentru spectatori, atent pregătite de organizatori – noi ne manifestăm recunoștința în special pentru Bogdan Ștefan Trîmbaciu, profesionalismul fiind cu siguranță ”chitara-cheie” și o tradiție care atrage participanți și public din ce în ce mai numeros.

Ar fi ideal să îți strângi gașca de prieteni și să mergi la festival călare – de preferat, pe o mașină mare. Noi am alege acest exemplar atipic de Chevrolet, preparat de Rtech Fabrications. Da, brandul sună ca al unei companii care produce jucării, dar pentru oameni mari.

Hai să vedem dacă au loc sculele de filmare și de sunet în spate.

Mai detaliat.

Da, să zicem că au. La cum arată, îl iertăm. Mai ales că jantele pe care le poartă ar da de minune în parcarea de la Stadionul municipal la Posada, dar și în preajma unei herghelii cu armăsari feroce.

Deci… hai la drum, bagă asta în difuzoare și bagă-ți piciorul în gaz.

O să cobori fericit de la bordul în care găsești doar strictul necesar, fără rahaturi tehnologice inutile pentru bărbați, dar încântătoare pentru puștanii care sunt prea firavi ca să conducă ei mașina, nu invers.

Apropo, dacă îți place modelul ăsta, poți să vezi un filmuleț fain de prezentare a lui chiar aici:

În concluzie, ar mai fi de spus doar drum lung și cale bătută, momentan. Într-adevăr, o vară la înălțime, de 2k19. Să ne auzim cu bine și toamna asta, la povești pe înserat. Diiiii, Relu!

Surse utilizate: Producătorii, arhiva de la fișet și Youtube.com. Mulțumim!

Campionatul Național de RallyCross: Cupa Câmpulung-Muscel 2019 – zâmbet de soare

Să trecem direct la subiect. Datele obiective despre etapa a IV-a din Campionatul Național de RallyCross – Cupa Câmpulung-Muscel 2019 au fost deja prezentate la Jurnalul Sportiv de la Muscel TV, pe sportinmuscel.ro și în cadrul buletinului informativ difuzat la Muscel FM.

După cum ți-am promis pe Facebook și prin intervențiile de la #antistres1518 pe frecvența 94,1 FM, ceea ce voi publica aici despre evenimentul automobilistic preferat va fi expus într-o manieră subiectivă, cu atât mai mult cu cât am purtat cu onoare și bucurie cel mai frumos ecuson:

Dacă în anul Centenarului României ploaia a decorat Arena Gladiatorilor cu mult noroi, ediția 2019 a fost stăpânită de temperaturi cam la fel de ridicate cum a fost și nivelul adrenalinei și al spectacolului automobilistic. Prin urmare, zâmbetul de Soare nu a fost doar în impresionantul film intitulat astfel în anul 1988 și realizat sub îndrumarea regizorală a doamnei Elisabeta Bostan, ci și-a făcut apariția pentru a urmări competiția în ambele zile. Puncte bonus la bronzat.

Unul dintre cele mai faine aspecte de la rallycross este faptul că juniorii au propriile categorii, iar prin elanul lor transmit un val de energie pozitivă tuturor.

La BBC TopGear era (în era Jeremy Clarkson, Richard Hammond, James May, după echipa asta… potopul) o rubrică faină despre pilotul emisiunii, Stig. Descrierea acestuia începea de fiecare dată cu ”unii spun că…”. Ei bine, unii spun că noi l-am găsit pe copilul lui Stig.

Generațiile și stilurile diferite s-au întâlnit și în rândul spectatorilor motorizați. La asta mă refer:

În timp ce piloții erau la protocolul de bun-venit în competiție, mașinile meditau la lupta din Arena Gladiatorilor. Dacă vrei un model pregătit să alerge în campionat cu tine la volan, poți să îl contactezi pe Dan Bodea, deoarece a anunțat că vinde acest Renault Megane Coupe cu nr. de concurs 629.

Devotamentul, seriozitatea și profesionalismul în organizarea impecabilă a competițiilor automobilistice se datorează organizatorilor – Iulian Nicolaescu și Cătălin Nicolaescu (vicepreședinte FRAS) – Brothers Motorsport.

Alături de familie, în primul rând și partenerii de încredere, cu eforturi semnificative, participanții la evenimentele sportive în care caii-putere nechează cu vigurozitate și spectatorii acestora au posibilitatea să savureze în viața reală emoțiile pe care le transmit producțiile cinematografice în care este sugerată relația om-mașină, de exemplu prin filmul Cursa (1975, în regia lui Mircea Daneliuc) și (din toamna acestui an) Ford v Ferrari (în regia lui James Mangold), care se pare că va fi MAGNIFIC:

Desigur, un film despre rallycross cred că ar fi de asemenea captivant, dacă este făcut cum trebuie și inspirat de oameni cu adevărat pasionați și performanți în domeniul auto. În această situație, domnul Gheorghe Ticuță este reprezentativ, din punctul meu de vedere.

Etapa din Campionatul Național de RallyCross de la Câmpulung-Muscel s-a bucurat de un public numeros și de invitați speciali pe măsură. Printre aceștia, s-au numărat Norris Măgeanu – președintele FRAS și primarul municipului, Liviu Țâroiu. Din perspectivă automobilistică, un model către care privirile curioase s-au îndreptat a fost acest Mitsubishi Lancer EVO 9 (H4, pilot Dragoș Dinu, nr. de concurs 25).

Cu modestie, au stat alături de spectatori, deși sunt de asemenea tot mașini speciale – echipate cu supereroi care nu poartă pelerine, dar salvează vieți – mai exact, autovehiculele de Ambulanță, Pompieri, Poliție și Jandarmerie, pregătite să intervină prompt.

Înaintea bătăliilor din Arena Gladiatorilor, pentru un confort psihologic al motoarelor, mașinile au ascultat melodia lui George Nicolescu, intitulată ”Mai avem nevoie și de iarbă”.

Mașinile de concurs de la Super Buggy (606 – Tiberiu Lămbescu și 602 – Adrian Rizoiu) au fost aparițiile care au dezlănțuit aplauzele spectatorilor. Înainte de start, chiar și cei mai buni piloți au nevoie de o doză de energie plină de optimism, de la cei mai drăgălași specialiști în domeniu.

Mașina poartă un volum de muncă uriaș cu ea; mecanic vorbind, am primit confirmarea și de la Marius (DANIADI Service – Câmpulung), unul dintre mecanicii din categoria celor pe care i-aș recomanda fără ezitări unui prieten.

Cadrul acesta mi-a amintit imediat de o melodie…

Uneori, lucrurile nu sunt ceea ce par a fi. De exemplu, semnul de ”începător”, pus pe mașina pilotului Eugen Grigorescu, situat pe locul 3 la H2.

Vorba aia, ”între două nu te plouă, dar nici bine nu îți e” a avut un corespondent real la etapa de la Câmpulung.

La Juniori 2, Alex Talianu a ocupat primul loc pe podium, dar după ce s-a duelat cu două concurente ”scandalos” de ambițioase: Patricia Sârbu (locul 2, 643) și Ana Gustoi (locul 3, 755).

Pentru că a venit vorba, mai avem un grup de Juniori (1) despre care vom mai auzi cu siguranță multe lucruri frumoase în sportul automobilistic viitor: David Nedelcu (#667) – primul loc, Denis Pleșa (#645) – locul 2 și Alexandru Susnoschi (#671) – locul 3.

Pe aici nu se trece, decât cu piciorul în gaz, fără milă.

”Stai să vezi ce ieșire mișto o să prind în fotografia asta, o să… of, la naiba, prea târziu!!!” De asta, copii, îmi place mai mult să filmez.

Vezi bucla aceasta? Este…

…este!?!?…

… Joker. Trebuie să-l faci neapărat la un moment dat în tururile tale, altfel… te face el pe tine.

Nu atât de repede. Nu atât de repede în orașul meu, prieteni…

… pentru că eu sunt #1 și am venit să vă susțin!

Arena Gladiatorilor cu praf în jurul ei…

… iar ne aduce aminte de o melodie, în videoclipul căreia apar mai mulți actori români:

Mașinile acestea nu claxonează, nu fluieră, dar tot se uitau cam prea insistent…

Ahaa!! Am înțeles acum…

Știi filmul cu titlul Prinde-mă! Dacă poți! (2002, regizor: Steven Spilberg)? În varianta automobilistică iese chiar și mai dramatic.

Black and Yellow

Yeeeahhh… ahaaa… Wiz Khalifa…

Sau… Black&Gold. Melodia nu este de la 69 (pe bune, chiar era prin anii 2000 o trupă care se numea așa!)…

… vine de la Sam Sparro, supranumit ”tipul care se ascunde în portbagajul limuzinei de bună voie și nesilit de nimeni”. Probabil încerca să evadeze de la propria nuntă.

Păcat. Nu a fost inspirat. Ar fi avut mai multe șanse așa:

Sau, dacă avea în intenție să meargă oriunde, oricând…

ARO era o alegere ideală, la fel ca oricare altă mașină din Clubul de Off-road 4×4 Câmpulung.

 

Nissan a fost de asemenea ”recuperatorul” mașinilor care au avut dificultăți minore sau majore pe traseu. În această situație s-a aflat printre altele mașina lui Andrei Stan (Juniori), care a fost distrusă aproape în totalitate într-un incendiu pe traseu pe parcursul manșelor de concurs. Din păcate și cu adevărat important este faptul că pilotul a avut nevoie de îngrijiri medicale din cauza unor arsuri suferite pe brațul drept. Din fericire, Andrei Stan este acum în afara oricărui pericol și îi dorim recuperare grabnică!

De aceea trebuie să ne reamintim permanent că deși seamănă, spre deosebire de alte sporturi, raliul chiar nu este o joacă de copii și necesită o pregătire foarte bună a piloților inclusiv pentru situațiile de urgență.

Fără îndoială, etapa a IV-a din Campionatul Național de RallyCross desfășurată în Arena Gladiatorilor de la Câmpulung a fost una foarte solicitantă din toate punctele de vedere. După cum am spus și în postarea de pe pagina personală de Facebook, în inima mea pe primul loc nu doar la categoria H3 ci per ansamblu când mă refer la rallycross se află acest Renault Clio, pe care am avut șansa să îl pilotez în sezonul 2018 datorită amabilității domnului Gheorghe Ticuță.

Este evident faptul că m-am atașat de mașina asta la fel de mult și de bine cum are ea aderență pe traseul competițional când este pilotată de Gheorghe Ticuță. Ca punct de reper în sensul clarității argumentului meu, vreau să-ți subliniez faptul că acest Renault Clio #601, deși mașină de H3, s-a bătut în timp cu Mitsubishi Lancer EVO 9, mașină de H4! Ca să nu dau exemplul-clișeu cu David și Goliath, îți propun să ne înviorăm puțin cu un zâmbet dintr-un spot în care nu contează produsul (ATENȚIE! Știu că știi, dar o repetăm că nu strică: NU CONSUMA NICIODATĂ ALCOOL SAU SUBSTANȚE CU EFECT PSIHOTROP ÎNAINTE SAU CÂND CONDUCI!), ci ideea în sine, mesajul pe care îl transmite:

Revenind, la final de Q3, situația în clasament la H3 arăta astfel, după 4 tururi: 1) Gheorghe Ticuță (total: 03:16.369); 2) Mihai Berbecaru (total: 03:22.355); 3) Gabriel Ungureanu (total: 03:43.495) și 4) Laurențiu Moater (total: 03:44.461). Pentru că tot am menționat timpul total în urma tururilor, tot el, timpul, a adus și finala. Numărul de spectatori a crescut, gradele din termometru (și din cană, după cum ar spune băieții de la Paraziții) erau de asemenea cam prea multe, iar o situație cu un caracter atipic în care s-a ajuns, dacă mă întrebi pe mine, nu din cauza voinței rele a unui pilot cu palmares și comportament respectabil și responsabil – și nu spun asta doar pentru că am un respect deosebit pentru domnul Gh. Ticuță – ci mai degrabă, din cauza unor factori circumstanțiali negativi, în urma cărora a rezultat următorul podium:

H3: 1. Berbecaru Mihai 2. Ungureanu Gabriel 3. Ticuță Gheorghe

La OPEN, Gh. Ticuță a urcat pe locul secund, prima fiind ocupată tot de un muscelean, mai exact de Adrian Rizoiu, iar cea de-a treia – de Tiberiu Lămbescu:

Echipe:

Echipe: 1. PROCAR RACING PITEȘTI 2. R.B. RACING 3. RACING CARS BRAȘOV

H1
1. Nita Iancu
2. Ungurenus Adelin
3. Gheorghe Alexandru

H2
1. Luca Ciprian
2. Georgescu Eduard
3. Grigorescu Eugen
4. Borda Laurean
5. Marinoiu Andrei
6. Tomulescu Andrei

H4
1. Costache Petre
2. Marin Gabriel
3. Ispas Lucian
4. Brescan Alexandru
5. Jinga Viorel

Super Buggy
1. Lambescu Tiberiu
2. Rizoiu Adrian

Jr2
1. TalianuAlexandru
2. Sarbu Patricia
3. Gustoi Ana

Jr1
1. Nedelcu David

2. Plesa Denis
3. Susnoschi Alexandru
4. Duna Andrei
5. Susnoschi Matei
6. Constantin Andrei

Iar podiumul pentru organizare este ocupat doar pe primul loc!

În loc de concluzii, cred că ar fi cel mai bine să mai adăugăm o fotografie.

Încheiem cu mulțumiri și felicitări pentru toți participanții, spectatorii și următorii parteneri: Primăria și Consiliul Local Câmpulung-Muscel, Consiliul Județean Argeș, Restaurantul Piatra Craiului, Direcția Județeană pentru Tineret și Sport Argeș, SILDVB, DEC Clinică Dentară, Pasteur Company powered by SIMA,  Pentarom, Primăria Bughea de Jos. Vrei mai multe fotografii și date precise? Aruncă o privire și aici:

Rezultatele cu timpi le găsiți pe pagina de Facebook a Cupei Câmpulung la RallyCross:
https://www.facebook.com/events/275363403302953/?active_tab=discussion

Sursă foto: obiectivul, cu siguranță!

Uită de Sandra Brown. Bentley a lansat o carte de top, ediție specială la 100 de ani

În caz că nu știai, dar te interesează așa, ca subiect bun de spart gheața în momentul acela în care  discuțiile încep să își piardă vitalitatea fie din cauză că degenerează, fie că devin scandalos de plicitisitoare și ai nevoie de o soluție sigură: aruncă-le interlocutorilor desertul cultural despre care vorbim noi aici și apoi urmărește-le reacțiile. Garantat te vei distra.

Când vei menționa aparent întâmplător că Bentley a lansat o carte care costă de la 3.450 de Euro și poate să ajungă până la 230.000 de Euro, vei avea posibilitatea să studiezi simplu un set de comportamente afective umane. Pro tips: concentrează-te pe mimică și savurează spectacolul.

Dacă va avea cineva curiozitatea să ceară detalii, poți să adaugi faptul că lucrarea aceasta este o ediție realizată cu prilejul aniversării centenarului companiei.

Volumul Bentley este disponibil în trei versiuni: ”Centenary”, ”Mulliner” și ”100 Carat Edition”.

Este o carte cu greutate, pentru că are cam 30 de kilograme, dar nu-i problemă.

O masă de lux din lemn nu-știu-din-care-nu-mi-pasă-dar-e-scump-și-foarte-rezistent din gama Bentley Alston va fi suficient de solidă pentru cartea ta. Are și poze frumos colorate.

Dacă mă vei întreba ”bine, bine, dar care e legătura cu Sandra Brown, aia din titlu?”, o să-ți răspund printr-un singur cuvânt.

Mașina. Cu ea plimbi câte Sandre dorești. Șatene, blonde, brunete… stai așa, nu te grăbi la cartea misoginismului.

De fapt, le plimbi în scop cultural. E mai păcat să plimbi o carte de valoare, produsă într-o serie limitată.

Mai precis, volumul Centenary este publicat în 500 de exemplare, fiecare având un preț de 3.450 de Euro.

Apoi avem Mulliner, publicat în exemplare mai puține, 100, dar cu un preț mai mare – 14.300 de Euro.

În fine, pentru cei care au peste 100 de milioane de fallowers pe Instagram, există varianta care nu știm dacă va fi un best-seller, deși sunt produse doar 7 exemplare, dar cu siguranță volumul 100 Carat este deja de top din punct de vedere financiar: costă 228.800 de Euro.

Nu judecăm o carte în funcție de copertă, dar de această dată… ar cam fi cazul, pentru că acolo găsești diamante și o emblemă Bentley făcută din aur alb sau din platină. Fiare scumpe și strălucitoare.

Revenim acum la plimbarea cu Sandra, înainte să o uiți.

Spuneam că demersul tău este într-un scop cultural, pentru că ai în intenție (sigur, sigur!) de a pune burta pe carte alături de o persoană specială. Iată un act care nu poate să fie decât unul demn de toată aprecierea.

Plus că plimbarea până la colecția de mașini personale din garajul unei construcții castel în stil baroc va fi de asemenea una foarte confortabilă și distractivă.

Prin urmare, să îți iei o carte Bentley este o experiență pe care ar fi păcat să nu o împarți cu – să o numim generic – Sandra. Plus că britanicii sunt atenți cu voi, mai ales că în prețul volumului Mulliner de exemplu intră și o vizită ghidată în fabrica Bentley și un cadou din partea editurii. O bucată de cauciuc – pardon, să vorbim mai academic – o componentă care a fost în structura anvelopei prototipului Bentley Speed 8, care a făcut legea în competiția Le Mans 2003.

Uite și prototipul respectiv care și-a pierdut pingica în numele gloriei.

Să conchidem. Doar pentru că ai avut inspirația de a iniția un asemenea subiect de înaltă finețe din sfera educaționalo-economică în grupul social care baliverna fără sens (poți să eviți să ajungi în situații de genul, dar nu este întotdeauna realizabil acest deziderat) deja ai obținut un profit important.

Cărțile educă spiritul, cu adevărat.

Surse utilizate: Bentley, Pinterest, Youtube.com.