Să presupunem că John Smith este directorul executiv al unei companii multinaţionale producătoare de ciment. Deciziile pe care şi le-a asumat l-au plasat în centrul atenţiei superiorilor, care i-au oferit posibilitatea să aleagă o maşină de serviciu elegantă. Fără să stea prea mult pe gânduri, domnul Smith a ales un Maserati Quattroporte S Q4, un model cu o lungime de peste cinci metri, ca orice limuzină care se respectă.
Quttroporte în limba italiană înseamnă patru portiere, iar Q4 este un semn care indică faptul că maşina această dispune de tracţiune integrală.
Cu un portbagaj de 530 litri, domnul Smith va avea loc pentru bagaje, la fel cum rezervorul cu o capacitate de 80 litri va putea să înghită multă benzină premium. Va fi necesară, pentru că motorul V6 de 2.979 cmc, conectat la o transmisie automată cu opt trepte, se va hrăni într-o oarecare linişte cu 15,4 litri în oraş, 7,08 litri în extraurban, iar în ciclu combinat cu 10,6 litri. În urmă va lăsa cel puţin 181 g/km de emisii CO2, în oraş – 358 g/km, iar în medie – 246 g/km.
În timpul călătoriei, domnul Smith se va simţi ca un pasager răsfăţat la volanul pe care tronează sigla tridentului, iar la semafor ar putea avea unele dificultăţi când va fi asaltat de priviri curioase, care cer lămuriri suplimentare uneori chiar şi în privinţa brandului, mai ales din partea necunoscătorilor.
Acestora li se vor adăuga privirile duşmănoase ale unor şoferi de dube, dar şi din partea şoferilor/pasagerilor din alte limuzine cu sigle mai consacrate, mai germanice, mai britanice, sau poate chiar mai franţuzeşti. De fapt, domnul Smith ar putea să fie judecat printr-o privire cu un zâmbet oarecum zeflemitor şi de posesorul unui Hyundai Equus (dacă numele nu îţi spune nimic, ar trebui să te anunţăm că acest model este tot o limuzină, cu un preţ de aproximativ 70.000 de dolari), dar probabil că acest lucru nu se va întâmpla în România.
Cu toate acestea, domnul Smith nu va avea timp să dea atenţie la aceste detalii, mai ales dacă va fi sprijinit pe de-o parte de apariţia culorii verzi a semaforului, iar pe de altă parte de acceleraţia maşinii, mai mult decât sprintenă: de la 0 la 100 km/h în 4,9 secunde, apoi, dacă semaforul a fost montat pe un circuit de curse, maşina va continua să accelereze până la viteza maximă de 283 km/h.
Ei bine, aici intervine elementul salvator al modelului: sportivitatea, care se îmbină elegant cu poziţionarea brandului şi aspectul estetic al maşinii cu un preţ cuprins între 108.700 şi 142.300 de dolari. Poveste cu final fericit, dacă nu iei în calcul şi celelalte variante pe care le avea domnul Smith la dispoziţie: Mercedes-Benz Clasa S, Audi A8, BMW Seria 7, sau pe cele chiar mai „ieftine”, cum ar fi Jaguar XJ sau Lexus LS.
Deci, a greşit domnul Smith cu alegerea făcută? Nu chiar, mai ales dacă are prieteni cunoscători în domeniul automobilistic şi nu trebuie să le dea prea multe explicaţii despre modelul ales. Se mai adaugă şarmul italienesc al maşinii şi cartea tehnică bine dotată, însă ar trebui să reţinem un aspect al poveştii: totuşi, domnul Smith se pricepe mai mult la ciment decât la maşini.
Sursă foto şi specificaţii tehnice: Netcarshow, Maserati. Mulţumim.
bucsoiu.com 