Despre centura de siguranţă

20142014 de Razvan Bucsoiu, publicat în Malibu, California

Lucian Blaga mărturiseşte un adevăr fascinant în opera literară intitulată „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” când notează că „tot ce-i neînţeles/se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari/sub ochii mei”. De exemplu, pe parcursul timpului, o multitudine de comportamente mi-au atras atenţia şi am încercat să îmi conturez diferite idei clare despre ele, dar de multe ori am constatat că pe parcurs ce mă îndreptam către aşa-zisul răspuns, apăreau dileme mai neclare decât problema iniţială pe care o urmăream. Totuşi, în acele momente m-am bucurat enorm pentru că am înţeles într-un mod practic sensul expresiilor referitoare la capacitatea amplă de cuprindere a fenomenelor cu ajutorul sistemului cognitiv.

Am decis ca în rândurile următoare să analizăm un comportament care deşi este foarte simplu şi uşor de explicat la nivel empiric, stârneşte mai multe abordări posibile: utilizarea sau „inutil”-izarea centurii de siguranţă în traficul rutier, aerian, sau la dispozitivele de produs emoţii puternice din parcurile de distracţie. De ce „inutil”-izare? Pentru că din moment ce unele persoane refuză să folosească acest dispozitiv, îl consideră probabil nefolositor.

Siguranţa trebuie abordată din unghiul ei.

În primul rând, vom începe prin definirea termenului. Simplist, centura de siguranţă este o bucată de material textil care trece printr-un proces de producţie complex, iar dacă ai urmărit emisiunea „Cum se fabrică diverse lucruri?” îţi poţi contura o imagine despre numeroasele etape. Oameni, roboţi, curent electric, timp utilizat, resurse materiale şi financiare sunt investite pentru ca fiecare maşină (indiferent că este Mercedes-Benz SLS, Dacia Duster, Boeing 737-800 sau Airbus A321) care va ieşi de pe porţile unei fabrici să fie echipată cu o curea care nu trebuie să fie neagră întotdeauna, dar trebuie să îndeplinească o funcţie esenţială: să îl ajute pe utilizatorul ei.

Unii distrug întregul ciclu de producţie şi preferă să lase bucata de material textil la locul ei, deşi ar trebui să continue ciclul natural prin utlizarea acestui dispozitiv. Unul dintre argumentele cele mai frecvente pentru refuzul de a utiliza centura de siguranţă este afectarea confortului. Nu cumva este la fel cum ai spune că nu porţi curea la pantaloni din cauză că te incomodează? Sau că nu ai nevoie de uşă la casă pentru că îţi este cam lene să o deschizi şi să o închizi?

Similitudinile cu o uşă continuă: la fel ca aceasta, centura de siguranţă se închide şi se deschide, îţi poate conferi un sentiment de siguranţă mai ridicat şi verificarea ei este obligatorie la plecare. Centura de siguranţă este obligatorie, dar unii ignoră legislaţia şi propriul sentiment de siguranţă foarte uşor, însă nu cred că ar putea să renunţe cu aceeaşi facilitate şi la încuierea uşii sau chiar să o desfiinţezi cu totul, pentru că din cunoştinţele mele, nimeni nu te obligă să ai o uşă la apartament, dar ai. Pentru că trebuie, pentru că ştii foarte bine că se poate şi fără, dar e mai bine cu.

Dacă ai avea în casă un tablou cu o valoare inestimabilă, pe care este pictată toată acţiunea ta trecută şi prezentă, ai pune în tocul uşii un carton pe care scrie „Uşă” doar ca să păcăleşti potenţialii jefuitori? Nu? Aşa mă gândeam şi eu. Atunci de ce foloseşi un suport pe care îl introduci în mufa de lângă scaun pentru a păcăli senzorii maşinii şi a scăpa de sunetele enervante? În acest caz, tabloul este chiar viaţa ta. Nu te grăbi să spui că poate nu se întâmplă nimic nedorit. Ai dreptate, poate nimeni nu îţi va răpi tabloul nepreţuit dacă nu ai uşă, pentru că poţi avea norocul ruletei ruseşti, dar nu este mai bine să îţi iei toate măsurile necesare ca să preîntâmpini un efect negativ decât să regreţi ulterior şi să spui „aş fi putut să evit asta dacă…”?

Centura de siguranţă salvează viaţa. Şi la propriu şi la figurat.

În al doilea rând, cred că trebuie să ne bucurăm mai mult de tot ceea ce avem. De ce nu te bucuri de centura siguranţei? Ca o soţie fidelă, te aşteaptă întotdeauna acolo. În plus, bucură-te pentru că este disponibilă aproape în orice maşină: dacă istoria avea un alt curs şi această opţiune era disponibilă doar pentru posesorii de Rolls-Royce Ghost sau Phantom şi orice încercare de a copia centura de siguranţă ar fi fost sancţionată, probabil că ai fi regretat că doar elitele pot să aibă privilegiul siguranţei. Ca o paranteză, îţi garantez sincer bazându-mă pe propria experienţă că nu sunt nici mai confortabile şi nici mai inconfortabile centurile de siguranţă dintr-un Rolls-Royce Ghost în comparaţie cu cele dintr-o Dacia Logan sau dintr-un autobuz Isuzu. Deci, în loc să te scuzi lamentabil că nu porţi centura de siguranţă pentru că este inconfortabilă, mai bine regândeşte problema şi simte-te privilegiat, spunându-ţi că foloseşti un accesoriu la fel de nobil ca un utilizator de limuzină, dacă nu faci deja asta.

Reflectam într-o zi dacă nu cumva denumirea „centură de siguranţă” este o problemă. Poate ar trebui iniţiată o campanie de re-brand, de exemplu, în loc de „centură de siguranţă” să o denumim „cureaua vieţii”. Sau „arma de contra-atac în cazul accidentelor”, deşi acest nume este cam mare. Sau, casele de modă celebre ca Armani, Chanel, Versace, Fendi ar putea să îşi pună amprenta cu stil pe banala centură de siguranţă ca să fie cât mai originală, să transmită mesaje pozitive despre imaginea purtătotorului ei şi să fie purtată obligatoriu, din proprie iniţiativă.

Cum ar fi o centură de siguranţă din cea mai recentă colecţie Lacoste, în care sigla aligatorului ar veni la fix peste tricoul şoferului cu acelaşi logo? Sau cum ar fi dacă ai putea să îţi personalizezi centura de siguranţă cu imprimeuri de jaguar, ori să poţi în fiecare zi să o asortezi la ţinuta pe care o ai, la fel de uşor cum îţi schimbi carcasele la iPhone? Înainte de a fi suspectat de afinităţi cu lumea modei (recunosc faptul că mă interesează totuşi tipele de pe catwalk), pentru sprijinul acordat în această direcţie trebuie să-i transmit mulţumiri virtuale Cristinei Hănescu, o fană declarată a domeniului modei şi posesoare a unei colecţii impresionante de reviste cu fel şi fel de colecţii din care am învăţat două lucruri: anotimpurile şi brandurile menţionate mai sus. Mâtza (cunoscută în cercul nostru de prieteni şi ca Anamaria Zamă) ştiu că va aprecia ideile descrise aici şi poate că va converti la rândul ei alte persoane care nu înţeleg sau care se încăpăţânează să accepte beneficiile purtării centurii de siguranţă şi ale sfeclei roşii.

Dacă vrei mai multe argumente serioase şi europene despre acest subiect, te invit să arunci o privire aici, pe site-ul Comisiei Europene, unde vei găsi nişte studii atractive. Dacă tu ai în continuare certitudinea că a purta centura de siguranţă este inconfortabilă sau nu este „cool” (normal, de aceea până acum nici măcar o singură promoţie de kamikaze nu s-a reunit la revederea de zece ani), atunci am găsit pentru tine un video relevant.

Cupa Vitezei Razian Bestia 2014

20142014 de Razvan Bucsoiu, publicat în 300 ZP (Zâmbete Putere)/

Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, pregătiţi popcornul, pentru că urmează un campionat sportiv de mare viteză animată, cu protagonişti care se bucură de celebritate datorită apariţiilor în seriale şi filme, prin intermediul cărora s-au remarcat la nivel internaţional. Totuşi, publicul nu a fost niciodată mai nerăbdător să-i vadă pe alergătorii noştri de mare viteză pentru că nu s-au întâlnit la linia de start cu obiectivul de a se întrece şi a se desemna un învingător care va primi alături de Cupa Virtuală Razian Bestia o mulţime de aplauze, îmbrăţişări şi fete – tot din pixeli – pentru a sărbători victoria ca la carte.

Prin urmare, nu este loc de greşeli, pentru că străzile nu sunt suficiente pentru celebrităţile înscrise în competiţie, dornice să câştige şi să ia totul, dar în primul rând, respectul nostru, al publicului urmăritor, care s-a bucurat la apariţia acestor personaje în producţiile noi, sau a fost dezamăgit din cauza unor prestaţii gândite inadecvat de regizor sau scenarist. Dar asta nu înseamnă că nu le apreciem în continuare. În această competiţie sentimentalismele nu au ce să caute, pentru că îl vom desemna pe câştigător prin propria alegere, dar nu înainte de a-l cunoaşte mai bine pe fiecare concurent printr-o scurtă prezentare. Apoi, îi vom alinia la start printr-o fotografie originală realizată exclusiv din imagini vector şi .png gratuite, urmând să-l alegem pe favorit (după o analiză atentă a prestaţiilor îndelungate pe micul şi pe marele ecran) prin instrumentul care înregistrează click-ul şi este încorporat în acest articol. După 10 ore (pentru că avem concurenţi de nota 10) vom desemna câştigătorul. Până atunci, să vorbim pe scurt despre participanţii la Cupa Vitezei Razian Bestia 2014, în ordinea numerelor de pe tricou.

1. Flash

Este cunoscut pentru apariţiile fulgerătoare din Liga Dreptăţii sau Justice League. Are glume pe ţeavă la fel de iuţi ca el, caută frecvent să le impresioneze pe tipele sexy, dar ştie când să se oprească, mai ales dacă Batman este prin preajmă. Cel mai probabil, merge la cumpărături într-un Ferrari, la fel de roşu ca echipamentul de acţiune pe care îl poartă cu mândrie. Nu a avut niciodată probleme cu bujiile, iar de curând, circulă nişte zvonuri potrivit cărora un grup de hamsteri intenţionează să-l dea în judecată pentru pierderea locului de muncă la Hollywood. Statusul lui de pe Facebook include şi Check-in: „Ocolul Pâmântului în 8 secunde”.

2. Speedy Gonzales

Sombrero galben, eşarfă roşie, cămaşă perfect albă, accent spaniol, pasiune pentru caşcaval şi optimism din plin, mai ales când spune „ándale, ándale, arriba, arriba!”. Rapiditatea lui poate să concureze într-un univers paralel cu stilul charismatic al lui Antonio Panteras… pardon, Banderas când o seduce în filmul Zorro pe Catherine Zeta-Jones. Motanii Tom şi Silvester spuneau într-un interviu că l-au văzut pe Speedy Gonzales într-un Seat Leon, dar noi ştim că erau invidioşi, pentru că de fapt, s-ar părea că în timpul liber, el conduce de faptu un Lamborghini Aventador. În cel mai recent status de pe Facebook îl provoca pe Bugs Bunny: „Lasă ţestoasele şi hai să ne întrecem ca între bărbaţi #bugsbunny”.

3. Lightning McQueen

Poartă un nume de familie care trimite la o celebritate care a savurat din plin lumea automobilistică rafinată: Steve McQueen, supranumit „The King of Cool”. Maşinuţa McQueen se descurcă de minune pe circuit, dar şi pe traseele civile, are o încredere în sine mai mare decât numărul cailor-putere şi un zâmbet atât de frumos, încât ai putea să spui că este însoţit în permanenţă de stomatologul actriţei Cameron Diaz. Nu se conduce decât pe sine însuşi, dar cele care au fost în garajul lui L. McQueen susţin că ar avea postere cu modele Alfa Romeo Brera, Giulietta, Gloria Concept şi Disco Volante. Pe Facebook nu este prea activ, pentru că are un singur status: „Eu sunt VITEZĂ. Mănânc VITEZĂ. Pentru că EU sunt VITEZĂ!”

4. Road Runner

Nu zboară, dar aleargă. Rapid. Foarte rapid. Atât de rapid, încât ar trimite la culcare la ora 22 fix orice pilot de avion supersonic. Willy Coyote scria mai demult într-o autobiografie pe plăcuţe de „Help!” în timp ce gravitaţia îl atrăgea către mijlocul unui canion că Road Runner conduce un muscle-car, mai exact un Plymouth Roadrunner albastru cu dungi galbene, cu numărul de înmatriculare…Zbruuuffff. În fine, Willy are nevoie de o alifie, iar lui Road Runner (fără să conteste cineva că ar greşi, poate doar când scoate vârful limbii) îi trebuie puţină ambiţie să înveţe nişte cuvinte noi, pentru că pe Facebook are un singur status repetat frecvent: „Beep-Beep!”

Aşadar, i-am cunoscut, i-am văzut şi i-am simpatizat sau nu pe concurenţi. Acum, te invit să îţi alegi favoritul şi să aflăm împreună cine va fi câştigătorul competiţiei. START!

Foto: Organizatorul.

Top 10 limuzine de nota 10 pentru Ziua Europei

20142014 de Razvan Bucsoiu, publicat în 300 ZP (Zâmbete Putere)/, Malibu, California

Data de 9 mai are o încărcătură istorică importantă. De exemplu, potrivit Mediafax, pe plan naţional, la 9 mai 1895 s-a născut Lucian Blaga, o personalitate marcantă a culturii româneşti, care s-a remarcat pe de-o parte ca filozof, jurnalist, profesor universitar, iar pe de altă parte, ca diplomat. La 9 mai 1877 a fost proclamată independenţa de stat a României, în urma unei sesiuni extraordinare a Adunării Deputaţilor.

Dintr-o perspectivă globală, data de 9 mai 1945 reprezintă sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial, după ce s-a semnat actul de capitulare necodiţionată a Germaniei la cartierul general sovietic din Berlin. Ziua Europei a început să fie sărbătorită din data de 9 mai 1985, după cum decis Consiliul European. Punctul de start al construcţiei Uniunii Europene este reprezentat prin declaraţia de la 9 mai 1950, când Robert Schuman, ministrul de externe al Franţei le-a propus diplomaţilor din Germania şi din alte state europene să pună „bazele concrete ale unei federaţii europene indispensabile pentru menţinerea păcii”, după cum informează agenţia de presă citată anterior.

Dacă ai uitat care sunt statele membre care alcătuiesc Uniunea Europeană, îţi recomand să intri aici. Dacă le cunoşti, este perfect, pentru că putem să continuăm cu subiectul propus în titlu. În primul rând, trebuie să stabilim criteriul principal pe baza căruia a fost alcătuit acest clasament: modelele prezentate să poarte branduri europene. Al doilea criteriu: să aibă un rol potrivit cu un cadru specific, adică maşina respectivă să îl introducă pe diplomat într-o imagine de succes pe scena cu Parlamentul European, indiferent că ne referim la sediul din Bruxelles sau de la Strasbourg. În al treilea rând, menţionăm criteriul Razian Bestia: maşina să gâdile plăcut retinele privitorilor şi să aibă grijă de confortul pasagerilor la costum din stofă britanică, în servietele italieneşti care găzduiesc rapoarte importante despre situaţiile sociale şi economice ale statelor membre, alături de un stilou Mont Blanc şi (în cazuri izolate, neconfirmate ştiinţific, deci ipotetice) un pacheţel cu nişte sandvişuri făcute cu brânză franţuzească mucegăită, ceapă verde ungurească şi câteva portocale greceşti sau căpşuni din Spania.

LOCUL 10 în topul nostru este ocupat de Alfa Romeo 159. Da, poate că este doar o berlină de clasă medie, da, poate că este unmodel cam vechi, provenit de la o companie care nu se laudă niciodată cu fiabilitatea şi da, poate că nu oferă prea mult lux, potrivit definiţiei, dar este înglobarea tuturor clişeelor despre frumuseţea automobilelor, iar James May poate să confirme.

LOCUL 9: Citroën DS5. Fără prea multe explicaţii, maşina asta merită să fie în acest top pentru că arată la fel de bine ca un croissant cu unt şi ciocolată. Nu ajută la diete de slăbire, dar te face fericit. În plus, designul interior preia unele teme din aviaţie, iar asta este foarte bine dacă vrei să fii cu capul în nori.

LOCUL 8: Lamborghini Estoque. Da, este un concept, dar a spus cineva că nu are voie să fie în topul nostru? Nu. Perfect. Valet, parchează-l, te rog, cu grijă, pentru că volanul este din plastilină. Mulţumesc.

LOCUL 7: Maserati Ghibli. Poate că nu are cel mai frumos nume, dar este potrivit pentru şedinţele care au ca subiect reducerea bugetului. Arată ca un Quattroporte de buzunar, iar asta contează dacă vrei să fii mai discret.

LOCUL 6: Skoda Superb (2014). Da, ai citit bine. Fără glumă, chiar este o limuzină superbă. Şi spaţiu în spate atât de mult ai doar în limuzine.

LOCUL 5: Nu avem. Treci mai departe.

LOCUL 4: Rolls-Royce Wraith. Un top al limuzinelor fără un Rolls-Royce este ca un smartphone fără baterie, adică inutil. Wraith este modelul perfect dacă un diplomat de până în 35 de ani îşi doreşte să o impresioneze pe o colegă de şedinţă foarte sexy din România, Grecia, Portugalia sau Slovenia. Sau pe câte una din fiecare ţară menţionată. Desigur, RR Wraith poate fi şi brelocul de week-end al deţinătorului de Ghost sau Phantom.

LOCUL 3: Mercedes-Benz Clasa S. Despre cel mai recent model vei citi un test în revista BBC TopGear România în curând. Până atunci, modelul urcă pe podium în clasamentul nostru şi rămâne la înălţime, printre staruri. Pardon, printre stele.

LOCUL 2: Dacia Duster. România ştie că este ţară membră a Uniunii Europene din 2007. Uniunea Europeană ştie că România face una dintre cele mai bune maşini din punct de vedere al raportului preţ-calitate. Iar acesta este un lux în vremuri de criză. Da, unii ar putea să spună „heeei, asta nu este o limuzină!” şi ar avea dreptate. Este mai mult decât atât.

LOCUL I: Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor… urmează fruntaşul acestui top… tobe, lumini şi suspans… pe primul loc se află… Aston Martin Rapide, cu felicitări. Stilul britanic (deşi britanicii sunt cam eurosceptci în ultimul timp şi unii chiar sunt de acord cu retragerea din Uniunea Europeană) este emanat prin Rapide la fel cum formele Magdalenei Wróbel, fotomodel din Polonia, sunt puse în evidenţă şi mai bine prin creaţiile casei de modă Victoria’s Secret.

Surse fotografii: producători.

Prieteni mulţi, maşină pe măsură: Clasa V de la Mercedes-Benz

20142014 de Razvan Bucsoiu, publicat în Malibu, California

În goana după status şi putere, unii caută maşini care au un design mai terifiant decât un crocodil flămând pregătit să îşi atace prada. Alţii se concentrează pe lucruri mult mai importante decât „gura lumii” şi îşi îndreaptă atenţia către un aspect mult mai nobil: interacţiuni mai bune şi mai productive între noi. Uneori, relaţionările eficiente depăşesc graniţele centrului în care se află clubul sau terasa preferată, mai ales când deschiderea sezonului estival este aproape. Atunci, o maşină care să ofere spaţiu din plin pentru cei mai buni prieteni este un instrument de lucru necesar, la fel ca o şurubelniţă când îţi propui să schimbi o priză: poţi să încerci şi cu un pix, dar este stupid şi chiar fatal. Prin urmare, scula potrivită la momentul oportun este ceea ce îţi trebuie.

Dar îţi trebuie un Mercedes-Benz Clasa V? Ei bine, la întrebarea asta ar putea să îţi răspundă un posesor de avion privat. Are el nevoie de aşa ceva? În fond, ar putea oricând să folosească serviciile unei companii aeriene de linie, nu? Nu, nu are nevoie, dar dacă îşi permite şi îşi doreşte un soi de „intimitate colectivă” în condiţii de confort, atunci se va bucura de ambele instrumente, în diferite contexte. De exemplu, dacă eşti antrenorul unei echipe de baschet şi te duci la meci împreună cu echipa ta într-un Clasa V, te vei simţi ca într-un avion privat datorită confortului, pentru că indiferent dacă vrei să recunoşti sau nu, acesta este un Clasa S al dubelor. În plus, jucătorii din echipa adversă s-ar putea simţi uşor dezavantajaţi dacă au venit cu orice altă dubă, nepurtătoare de stea în frunte. În astfel de situaţii, s-a dovedit neştiinţific faptul că logo-ul brandului contribuie la starea de bine a jucătorilor coborâţi din V în comparaţie cu alţii. La fel este şi cu prietenii tăi, care îţi vor mulţumi la destinaţie că ai fost cel care nu a întrerupt distracţia nici măcar pe traseu. Chiar dacă maşina a fost de vină.

Sursă foto: Mercedes-Benz

Înscriere la Colegiul Pedagogic „Carol I” din Câmpulung-Muscel, Argeş

20142015 de Razvan Bucsoiu, publicat în În torpedo/, Spectaculos. Dincolo de parbriz/

În Câmpulung-Muscel există mai multe licee foarte bune, dar singurul care îmbină cu eleganţă elemente tradiţionale specifice regalităţii cu valorile educaţionale contemporane prin dotările tehnologice la cel mai ridicat nivel din România este Colegiul Pedagogic „Carol I”. Îţi vorbim pe baza informaţiilor pe care echipa de la Bucşoiu.com le-a dobândit din experienţa directă, în calitate de absolvenţi ai acestei instituţii de învăţământ cu prestigiu, care a furnizat în lumea culturală oameni cu principii solide şi caracter puternic, sub sloganul principal „Nihil Sine Deo!”.

Colegiul Pedagogic Carol I

Pornind de la premisa că educaţia este şansa noastră pentru un viitor mai bun, cadrele didactice din această instituţie au o atitudine caracterizată prin generozitate în ceea ce priveşte bagajul informaţional oferit la standarde europene. Proiectele de succes finanţate prin intermediul acestui sanctuar al educaţiei, cum a fost de exemplu proiectul „Informare prin iniţiativa radio: tineri în Europa cu Radio Caroliştii„, realizat prin fonduri obţinute de la Uniunea Europeană, sunt argumente care demonstrează că tradiţia se îmbină cu modernitatea datorită unor oameni care au respect pentru adevăratele valori.

oferta colegiul pedagogic

Un merit deosebit îl are managerul acestei instituţii (pentru că nu este doar un director, având în vedere numeroasele activităţi în care şcoala este implicată, multe dintre acestea fiind specifice mai degrabă mediului de business), domnul prof. George Radu, pentru care coordonarea cu eficienţă şi seriozitate a activităţilor didactice de predare şi învăţare sunt un stil de viaţă. Dumnealui îi datorez (împreună cu Anamaria Zamă şi câteva generaţii de elevi) mii de mulţumiri pentru că ne-a sprijinit şi ne-a încurajat în diverse iniţiative şi de fiecare dată ne-a învăţat să luptăm pentru atingerea obiectivelor cu demnitate, seriozitate şi respect. De fapt, ne-a învăţat să ducem mai departe o tradiţie care există în Colegiul Pedagogic „Carol I” încă din anul 1896, când a fost inaugurată la Câmpulung-Muscel această instituţie de învăţământ deosebită. Mai multe repere istorice importante se află aici.

Anul şcoalar trece foarte repede, iar o nouă generaţie se pregăteşte deja să urce la bord pentru un viitor prosper. Astfel, oferta educaţională a Colegiului Pedagogic „Carol I” din Câmpulung-Muscel este vastă şi dacă vă doriţi o confirmare a faptului că alegerea dumneavoastră este corectă, mergeţi într-o vizită. Merită, vă garantăm.

Ferrari F1 concept

Până atunci, noi ne bucurăm pentru că în sufletul nostru suntem în permanenţă „Carolişti” şi ne întoarcem de fiecare dată cu entuziasm în şcoala care ne-a învăţat în primul rând să fim oameni cu nişte caractere mai puternice decât motorul oricărei maşini sport (astfel se explică prezenţa fotografiei cu acel concept Ferrari F1) şi cu ambiţie atât de înaltă, încât poate să depăşească în altitudine orice avion de luptă.

Hurricane Hawker

Sursă foto: Carol.ro, Google. Mulţumim.

Zece motive de optimism ca să abordezi iarna fără coduri colorate

20142014 de Razvan Bucsoiu, publicat în Malibu, California

În urmă cu aproximativ două săptămâni – mai exact pe la jumătatea lunii ianuarie 2014 – subiectul preferat al unora era despre vremea nefiresc de caldă pentru această perioadă. „Prea cald. Nu e bine.” – am auzit acest enunţ chiar mai des decât au spus pseudo-ştiriştii clişeul lor favorit, cel cu „oamenii legii”.

În prezent, cerul împarte cu generozitate fulgi de nea, iar peisajul realizat 100% natural este reprodus în tablourile încântătoare ale artiştilor plastici. Temperaturile au scăzut şi ele, iar subiectul conversaţiilor sterile s-a schimbat: „Prea frig. Nu e bine.” De asemenea, discursul celor care se autoproclamă profesionişti mass-media s-a adaptat şi el la condiţiile meteorologice, iar titlurile reciclate din arhive şi-au făcut apariţia cu introducerea OBLIGATORIE (scris cu majuscule, ca să înţeleagă şi omul calm că trebuie să se alerteze) a stereotipului „Infernul alb”. Finlandezii şi suedezii ar trebui să ia notiţe. NOTIŢE.

Nu voi ţine o prelegere despre clişee sau scriitura jurnalistică, pentru că am un scop mai important: să evidenţiez părţile bune, pe care observ că multă lume chiar şi din jurul meu la ignoră (dacă nici pentru tine veştile bune nu sunt ştiri, atunci opreşte-te din citit acum şi uită de acest site. Mulţumesc.). Dacă există o tentativă de optimism, unii preferă să deverseze automat cuvinte care se regăsesc în registrul pe care scrie „Agresivitate”, dar despre asta nu voi discuta aici.

În primul rând, în România, mulţumită lui Dumnezeu, avem 4 anotimpuri, ceea ce ar trebui să fie un motiv de bucurie pentru că avem diversitate naturală. În al doilea rând, iarna oferă numeroase beneficii pentru agricultură, atmosferă şi pentru locuitorii zonelor urbane din anumite puncte de vedere. De exemplu, oraşele care altădată sunt foarte aglomerate şi zgomotoase devin rapid oaze albe şi liniştite. Dacă ai uitat să-ţi faci gimnastica de dimineaţă, ai un dublu avantaj datorită vremii: pe de-o parte, poţi să iei lopata şi să lucrezi muşchii braţelor, iar pe de altă parte poţi să porneşti într-o călătorie prin troiene şi să simţi cum îţi tonifici musculatura picioarelor. În plus, ai posibilitatea să-ţi testezi capacitatea de conservare a echilibrului, ceea ce înseamnă risc, dar şi adrenalină şi concentrare.

În al treilea rând, poţi să ieşi la o bătălie cu zăpadă mult mai atractivă şi mai naturală decât o partidă de paintball sau de lasertag, pentru că te îngrijorează gândul de a nu fi trosnit în mutră de un bulgăre aruncat de o persoană de sex feminin (în atenţia feministelor: nu este vorba de inferioritate, ci din contră, de teama că unele tipe au o ţintă foarte precisă şi fac nişte bulgări mai tari decât prevede legea). În al patrulea rând, ai şansa să îţi plimbi copiii, nepoţii sau iubita, iubitul sau orice altă persoană dragă prin zăpadă sau peste ea, cu sania. Dacă nu ai aşa ceva, încearcă metroul şi pune-ţi imaginaţia la treabă până la primul magazin unde vei găsi ceea ce cauţi.

Motivul numărul cinci: nopţile au un grad de luminozitate mai mare. Cerul devine ca o lanternă cumpărată din magazinele „Totul la 3 lei”, dar plimbările nocturne prin parc nu mai par desprinse din filmele în care Leonardo DiCaprio ar fi tot un lup, dar nu de pe Wall Street, ci doar în serile cu lună plină.

Motivul numărul şase de satisfacţie: poluare mai puţină. Chiar dacă te vei grăbi să-mi spui că utilajele de deszăpezire consumă mult şi poluează şi mai mult, sau te gândeşti la ambiţioşii care îşi turează puternic motoarele maşinilor sperând că vor putea să urce peste zidul de apărare format în jurul autoturismului, viteza de circulaţie este mai mică decât de obicei, numărul maşinilor este vizibil mai redus pe străzi, iar asta înseamnă că avem un aer mai curat şi mai filtrat, datorită gerului.

Cel de-al şaptelea motiv are legătură cu fulgii de nea care se întrec să ajungă pe solul îngheţat. Aceştia oferă un spectacol pe cinste, care poate fi savurat din spatele ferestrei sau prin contact direct, mai ales dacă s-a întâmplat să rămâi înzăpezit. Nu ai nevoie de o aplicaţie pentru asta.

Motivul numărul opt: mai puţin phone, mai mult smart. Îţi dezvolţi abilităţile de navigator prin zăpadă şi poţi să empatizezi la nivel spirtitual cu Bear Grylls. Totuşi, pentru binele tău şi al nostru, nu te dezbrăca afară sub nicio formă. Totuşi, ai putea să-ţi scoţi mănuşa aia de pe mână dacă eşti bărbat şi te întâlneşti cu un alt bărbat.

Motivul nouă: te vei bucura mai mult de vară şi nu te vei mai plânge că este prea cald chiar dacă vor fi 40 de grade. Ia-ţi doza de frig încă de pe acum.

Motivul numărul zece: nu mai este necesar să mergi la munte ca să îţi pui o poză pe Facebook din zăpadă, iar apoi să-ţi dai check-in de la altitudine. Poţi să faci acest lucru chiar în parc. Fără check-in.

În concluzie, iată doar o doză de atitudine favorabilă în raport cu manifestările fireşti ale acestui anotimp, care pentru bunicii noştri erau exact aşa cum sunt şi acum: normale.

Comportamentul recunoscător are prioritate

20142014 de Razvan Bucsoiu, publicat în 300 ZP (Zâmbete Putere)/

Discuţiile despre maşini în ţara fără şosele par să devină din ce în ce mai frecvente. La mai multe colţuri de blocuri vechi, în rândurile formate de oameni pentru plata unor facturi, în magazine mici şi mari, la şcoală sau la serviciu, subiectul este adus în discuţie. Tocmai de aceea, aici voi scrie despre altceva, te-am anunţat încă de la început. Cuvintele „recunoştinţă” şi „mulţumesc” vor fi în centrul textului pe care observ că ai continuat să îl citeşti. Pentru unii, a rosti „mulţumesc” a devenit un automatism atât de plictisitor, încât au ales să renunţe la el. Probabil, pentru ei este mult mai facil sau mai „cool” – acesta este un termen dizgraţios, dar se potriveşte în context – să utilizeze la orice început de propoziţie săracă în cuvinte sunetele stridente „băăăă…” şi să încheie prin acelaşi „băăăă” uneori prin adăugarea unei întrebări retorice de tip clişeu „eşti nebun?” sau „mă laşi?”

„Mulţumesc” nu înseamnă doar să rosteşti o formulă stereotipă după cum indică DEX. Înseamnă să transmiţi o stare de bine, să îţi manifeşti recunoştinţa prin comunicare verbală şi nonverbală, să contribui la înfrumuseţarea unei relaţii interumane. Înseamnă să îţi faci datoria faţă de ceilalţi prin îndeplinirea unor imperative din codul bunelor maniere, structurat la începuturi de nobilime. Nu cred că este necesară o zi specială dedicată recunoştinţei din moment ce acest obicei nu a fost încetăţenit în cultura noastră, dar fiecare clipă se poate transforma în recunoştinţă dacă ne dorim cu adevărat acest lucru. În primul rând, prin mulţumirile îndreptate către Providenţă, către Fiul lui Dumnezeu Tatăl, Iisus Hristos. Apoi oamenilor mai mult sau mai puţin apropiaţi de fiecare dintre noi. Nu este necesară o anumită ocazie pentru a-ţi îndeplini o datorie morală faţă de persoanele care te-au ajutat printr-o acţiune, printr-o faptă sau printr-un sfat, dar ştiu că trebuie să existe cel puţin un motiv universal valabil.

Singura condiţie pe care trebuie să o îndeplinim este sinceritatea, naturaleţea prin care se spune „mulţumesc”. Recunoştinţa sinceră nu poate fi jucată, la fel cum zâmbetul natural este aproape imposibil de reprodus pe cale forţată. De aceea, a te apuca să împarţi „mulţumescuri” fără să fii tu atunci şi acolo este în cel mai bun caz amuzant, iar în cel mai nefast – penibil. În sistemul cognitiv, gândurile circulă cu o viteză uriaşă, iar când spui „mulţumesc” nu este vorba întotdeauna despre un cuvânt abstract şi atât. Înainte să spun „mulţumesc”, în faţa ochilor spirituali apar argumente sub forma unor imagini care indică decizia/rezultatul final. Mă bucur pentru că mi-a fost semnalat faptul că spun des mulţumesc, dar nu am explicat până acum faptul că deşi utilitez acest termen frecvent, niciodată nu îl rostesc întâmplător, fals. Îl expun pentru că trebuie să acţionez astfel datorită unor argumente solide, asupra cărora nu are rost să insist acum. În cel mai simplu mod, afirm că respectarea unei convenţii sociale este importantă şi voi insista puţin asupra acestui element.

Dacă vom renunţa la cuvintele care ilustrează într-o formă sau alta starea de bine, bucuria, credinţa sau recunoştinţa, atunci relaţiile dintre noi se vor degrada şi ne vom întreba care sunt cauzele. Ne vom osteni să căutăm soluţii, deşi cauzele pot fi preîntâmpinate. În primul rând, dacă începi să înlături convenţiile sociale din orice motive, înseamnă că renunţi, iar această trăsătură este specifică mai degrabă oamenilor fără principii şi lipsiţi de tărie morală. Nu întâmplător Donald J. Trump a scris o carte motivaţională dedicată sloganului Nu renunţa niciodată. De la renunţarea la convenţii până la dezechilibru şi risipirea ordinii nu este o distanţă mare. Dacă a mulţumi este un detaliu, ei bine, detaliile chiar sunt importante, pentru că ele alcătuiesc întregul. Mai mult decât atât, dacă eşti sau vei fi bărbat, nu vei fi mai puternic dacă renunţi la tradiţii, obiceiuri şi norme. Din contră. Să te comporţi cuviincios şi să îţi manifeşti recunoştinţa nu este un semn de slăbiciune, ci o dovadă în plus că te comporţi ca un mascul adevărat. Ai grijă doar ca după ce scrii „mulţumesc” să pui punct în loc de semnul exclamării şi vei avea ceva din tonul specific masculin al lui Humphrey Bogart (pentru mai multe detalii în acest sens, îţi recomand cartea Maximele masculinităţii semnată de autorul Jeff Wilser).

În concluzie, am vorbit în acest text despre importanţa recunoştinţei şi a unui termen care cuprinde o încărcătură uriaşă de stări speciale dacă este rostit din suflet şi nu doar din corzile vocale. Închei, desigur, prin mulţumiri şi încep să îmi ordonez ideile pentru un articol viitor, despre formula „cu plăcere”.

Succint, despre echilibrul din comunicarea cotidiană

20132013 de Razvan Bucsoiu, publicat în Malibu, California

Potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, termenul de „echilibru” cu pluralul „echilibre” are mai multe sensuri: 1. Situație a unui corp asupra căruia se exercită forțe care nu-i schimbă starea de mișcare sau de repaus; stare staționară a unui fenomen. Echilibru dinamic = echilibru determinat de două procese opuse care se desfășoară cu aceeași intensitate. 2. Proprietate a anumitor sisteme de forțe de a nu schimba starea de mișcare sau de repaus a unui corp rigid asupra căruia se exercită. 3. Stare a unei balanțe economice în care părțile comparate sau raportate sunt egale. Două dintre sensuri sunt la sensul figurat: 1. Stare de liniște, armonie, de stabilitate lăuntrică. 2. Proporție justă, raport just între două lucruri opuse; stare de armonie care rezultă din aceasta. Termenul are origini latine, aequilibrium şi în limba română a pătruns pe filieră franceză: équilibre.

Dar ce înseamnă de fapt echilibrul în viaţa cotidiană? Dacă ne vom referi la trafic, ar putea să însemne o deplasare a autoturismelor într-un cadru lipsit de aglomeraţie, dar acest lucru ar fi posibil dacă în sistemul cognitiv al fiecărui participant s-ar afla un micro-echilibru capabil să influenţeze macro-echilibrul circulaţiei rutiere. Este posibil să te grăbeşti să afirmi că la nivelul conştiinţei acest lucru este posibil, dar în lumea materială? Dă-mi voie să îţi răspund: dacă se poate la nivelul conştiinţei şi al gândirii, materia poate fi modificată în folosul comunicării interumane cotidiene. Un argument în sprijinul acestei afirmaţii este industria aeronautică: orice avion zboară în momentul în care cele patru forţe fizice (forţa gravitaţională, portanţa, rezistenţa la înaintare şi tracţiunea) aflate în interacţiune cu el – sau mai bine spus cu echipajul şi pasagerii, aflaţi la rândul lor în diferite situaţii comunicaţionale – se află în echilibru.

Deci, Dumnezeu i-a oferit omenirii darul echilibrului iniţial pe planul conştiinţei, urmând ca acesta să fie transformat într-un echilibru fizic necesar pentru înlesnirea întâlnirilor interumane rapide, aproape indiferent de distanţă. „Modelul aviaţiei” poate fi utilizat în comunicarea interpersonală şi intrapersonală din perspectiva echilibrului: dacă îl vom căuta în relaţiile dintre noi, am putea să fim mai organizaţi, mai „echilibraţi” şi astfel vei putea să stabileşti o relaţie bazată pe înţelegere cu eul tău şi cu celălalt. Nu este o afirmaţie ştiinţifică, prin urmare nu trebuie să îţi demonstrez că este adevărat ceea ce îţi spun. Dar este cu siguranţă bine să îţi cauţi, găseşti şi să îţi păstrezi echilibrul, în primul rând lăuntric, apoi în comunicarea interpersonală. Avionul face asta când zboară şi ajunge la destinaţie în sigurnaţă. Destinaţia dorită de noi este înţelegerea şi „simţitul bine” în relaţiile pe care le avem cu persoanele mai mult sau mai puţin apropiate de noi. Putem să facem asta indiferent dacă între „eu” şi „tu” stă un obiect amestecat cu fier, cauciuc, textil şi plastic. Pentru că amestecul a apărut în urma unui proces de gândire, deci din conştiinţă, din lăuntrul unor persoane. Care sunt principalele ingrediente de care avem nevoie? Credinţă, speranţă şi familie. Iată câteva elemente care pot asigura echilibrul.

Breloc Audi Q3, original

20132016 de Razvan Bucsoiu, publicat în 300 ZP (Zâmbete Putere)/, Malibu, California

UPDATE (3 noiembrie 2016): Acest Audi Q3 şi-a găsit un stimat cumpărător. Mulţumim inclusiv pe această cale.

Disclaimer: maşina despre care vom vorbi este de vânzare pe bune, iar preţul îl vei găsi la finalul articolului. Dacă nu ai răbdare, poţi să ceri detalii chiar acum la adresa razvan@bucsoiu.com. Pentru că sunt economice, glumele sunt din partea casei. La fel este şi transportul maşinii, dar doar prin intermediul Poştei Române, oriunde în ţară. Mulţumim pentru înţelegere şi atenţie.

De astăzi, inaugurăm pe site o rubrică specială pentru cumpărătorii de maşini mici: atât de mici, încât pot fi purtate fără probleme la cheile de la maşina ceva mai mare sau la telecomandă. De asemenea, principalul avantaj al unei maşini cumpărate de pe site-ul nostru constă în faptul că vei achiziţiona un accesoriu original, nou, metalic (scara 1/64), transformat manual în breloc în „garajul” West Bucşoiu Customs, special pentru nevoile tale de mobilitate chiar înainte de plecarea din locuinţă, la şcoală, la birou sau la plimbare.

Primul model oferit spre vânzare într-un mod oficial şi foarte, foarte protocolar este acest Audi Q3 în nuanţa de caroserie denumită „Samoa Orange”, adică la fel ca maşina prezentată în broşura Audi de la momentul lansării pe piaţă din anul 2011.

Nu mai trebuie să-ţi faci griji de faptul că nu găseşti un loc de parcare, deoarece dimensiunile permit o manevrare versatilă şi excelentă în aproape orice buzunar.

În plus, biroul tău va fi mult mai bine personalizat, prin faptul că ai ales cea mai sănătoasă şi prietenoasă formă de a merge cu maşina, chiar dacă eşti pe bicicletă sau la pas (cu pas).

Mai mult decât atât, noi luăm foarte în serios maşinile, indiferent de dimensiunile lor – prin urmare, îţi propunem să faci la fel şi să testezi acest breloc Audi Q3 la un restaurant sau la o terasă alături de o persoană de care îţi place şi care dispune de un simţ al umorului foarte bine dezvoltat.

Detaliile sunt importante, iar când ne referim la Audi, grilei cromată discret este unul dintre cele mai bune elemente de identitate vizuală.

Cine a spus că maşinile nu au voie să poarte bijuterii şi să se privească în oglindă?

În garajul nostru s-a aflat cândva şi un Audi Q7, fiind una dintre „maşinile de serviciu”. Pentru comercializare, oferim momentan doar maşini la prima mână, desigilate doar pentru modificările de la bara de protecţie posterioară. Lucrăm cu mănuşi, apoi lustruim perfect ca să nu lăsăm amprente sau microbi.

Exemplarul nu este înmatriculat, dar se poate rezolva la comandă. Nu trebuie să achiţi taxă de timbru, ci doar pentru realizarea numerelor.

Ţi-am spus că nu vei avea probleme cu găsirea unui loc de parcare. Iată şi dovada:

Cârligul de remorcare îţi asigură o protecţie foarte bună din mai multe puncte de vedere, dar în primul rând pentru cheia ta către succes. În al doilea rând, pentru garările cu spatele în preajma pixurilor.

Chiar dacă motorizarea este turbo diesel (4 cilindri, TDI), emisiile acestei maşini sunt zero. La fel este şi consumul.

Maşina are jante din aliaj pentru un plus la capitolul de imagine, iar pneurile all-season sunt pregătite să suporte orice (supra)faţă de masă pe care vor rula. Trebuie să le încerci.

Îţi spuneam încă de la început de faptul că maşina va fi livrată prin Poşta Română, oriunde în ţară (durează cam 3, 4 zile până ajunge la destinaţie, dacă este expediată luni, de exemplu), iar transportul este gratis. Costul maşinii va fi achitat la ridicarea coletului (ramburs). Dacă tot a venit vorba…

Care este preţul? 45 de lei, cu un bonus în urma unei discuţii telefonice. Pentru că ne place unicitatea, când vindem o maşină nu avem pe stoc decât un singur model, cu fotografiile lui, prin urmare vei cumpăra maşina din acest articol.

Ce trebuie să faci pentru a intra în posesia brelocului Audi Q3? În primul rând, trebuie să trimiţi un email la adresa razvan@bucsoiu.com, în care te rugăm să ne laşi un număr de telefon şi să ne precizezi că te interesează maşina de aici. Cât de repede putem, noi te vom contacta pentru a discuta detaliile despre bonus şi livrare.

În final, dacă nu ai luat încă o decizie, te invităm să te gândeşti puţin la următoarea situaţie: ai un eveniment important în viaţa ta (de exemplu, un examen, o promovare, o zi de naştere a unei persoane căreia îţi doreşti să-i faci un cadou original etc.) şi vei dori să marchezi într-un mod simbolic momentul. Există mai multe variante, dar cum vei face asta într-un mod cu adevărat special?

Ai putea să te bazezi doar pe memorie, sau ai putea să alegi această maşină care te va plimba (pe tine sau pe cineva drag) direct şi cu stil în cartierul cu amintiri din ziua în care ai avut bucuria respectivă. În plus, prin simţul tactil, vei fi conectat şi mai bine de la volanul acestui Q3 către povestea pe care ţi-o vei reaminti mult mai uşor, alături de cine îţi doreşti tu.

Îţi mulţumim.