Lucian Blaga mărturiseşte un adevăr fascinant în opera literară intitulată „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” când notează că „tot ce-i neînţeles/se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari/sub ochii mei”. De exemplu, pe parcursul timpului, o multitudine de comportamente mi-au atras atenţia şi am încercat să îmi conturez diferite idei clare despre ele, dar de multe ori am constatat că pe parcurs ce mă îndreptam către aşa-zisul răspuns, apăreau dileme mai neclare decât problema iniţială pe care o urmăream. Totuşi, în acele momente m-am bucurat enorm pentru că am înţeles într-un mod practic sensul expresiilor referitoare la capacitatea amplă de cuprindere a fenomenelor cu ajutorul sistemului cognitiv.
Am decis ca în rândurile următoare să analizăm un comportament care deşi este foarte simplu şi uşor de explicat la nivel empiric, stârneşte mai multe abordări posibile: utilizarea sau „inutil”-izarea centurii de siguranţă în traficul rutier, aerian, sau la dispozitivele de produs emoţii puternice din parcurile de distracţie. De ce „inutil”-izare? Pentru că din moment ce unele persoane refuză să folosească acest dispozitiv, îl consideră probabil nefolositor.
În primul rând, vom începe prin definirea termenului. Simplist, centura de siguranţă este o bucată de material textil care trece printr-un proces de producţie complex, iar dacă ai urmărit emisiunea „Cum se fabrică diverse lucruri?” îţi poţi contura o imagine despre numeroasele etape. Oameni, roboţi, curent electric, timp utilizat, resurse materiale şi financiare sunt investite pentru ca fiecare maşină (indiferent că este Mercedes-Benz SLS, Dacia Duster, Boeing 737-800 sau Airbus A321) care va ieşi de pe porţile unei fabrici să fie echipată cu o curea care nu trebuie să fie neagră întotdeauna, dar trebuie să îndeplinească o funcţie esenţială: să îl ajute pe utilizatorul ei.
Unii distrug întregul ciclu de producţie şi preferă să lase bucata de material textil la locul ei, deşi ar trebui să continue ciclul natural prin utlizarea acestui dispozitiv. Unul dintre argumentele cele mai frecvente pentru refuzul de a utiliza centura de siguranţă este afectarea confortului. Nu cumva este la fel cum ai spune că nu porţi curea la pantaloni din cauză că te incomodează? Sau că nu ai nevoie de uşă la casă pentru că îţi este cam lene să o deschizi şi să o închizi?
Similitudinile cu o uşă continuă: la fel ca aceasta, centura de siguranţă se închide şi se deschide, îţi poate conferi un sentiment de siguranţă mai ridicat şi verificarea ei este obligatorie la plecare. Centura de siguranţă este obligatorie, dar unii ignoră legislaţia şi propriul sentiment de siguranţă foarte uşor, însă nu cred că ar putea să renunţe cu aceeaşi facilitate şi la încuierea uşii sau chiar să o desfiinţezi cu totul, pentru că din cunoştinţele mele, nimeni nu te obligă să ai o uşă la apartament, dar ai. Pentru că trebuie, pentru că ştii foarte bine că se poate şi fără, dar e mai bine cu.
Dacă ai avea în casă un tablou cu o valoare inestimabilă, pe care este pictată toată acţiunea ta trecută şi prezentă, ai pune în tocul uşii un carton pe care scrie „Uşă” doar ca să păcăleşti potenţialii jefuitori? Nu? Aşa mă gândeam şi eu. Atunci de ce foloseşi un suport pe care îl introduci în mufa de lângă scaun pentru a păcăli senzorii maşinii şi a scăpa de sunetele enervante? În acest caz, tabloul este chiar viaţa ta. Nu te grăbi să spui că poate nu se întâmplă nimic nedorit. Ai dreptate, poate nimeni nu îţi va răpi tabloul nepreţuit dacă nu ai uşă, pentru că poţi avea norocul ruletei ruseşti, dar nu este mai bine să îţi iei toate măsurile necesare ca să preîntâmpini un efect negativ decât să regreţi ulterior şi să spui „aş fi putut să evit asta dacă…”?
Centura de siguranţă salvează viaţa. Şi la propriu şi la figurat.
În al doilea rând, cred că trebuie să ne bucurăm mai mult de tot ceea ce avem. De ce nu te bucuri de centura siguranţei? Ca o soţie fidelă, te aşteaptă întotdeauna acolo. În plus, bucură-te pentru că este disponibilă aproape în orice maşină: dacă istoria avea un alt curs şi această opţiune era disponibilă doar pentru posesorii de Rolls-Royce Ghost sau Phantom şi orice încercare de a copia centura de siguranţă ar fi fost sancţionată, probabil că ai fi regretat că doar elitele pot să aibă privilegiul siguranţei. Ca o paranteză, îţi garantez sincer bazându-mă pe propria experienţă că nu sunt nici mai confortabile şi nici mai inconfortabile centurile de siguranţă dintr-un Rolls-Royce Ghost în comparaţie cu cele dintr-o Dacia Logan sau dintr-un autobuz Isuzu. Deci, în loc să te scuzi lamentabil că nu porţi centura de siguranţă pentru că este inconfortabilă, mai bine regândeşte problema şi simte-te privilegiat, spunându-ţi că foloseşti un accesoriu la fel de nobil ca un utilizator de limuzină, dacă nu faci deja asta.
Reflectam într-o zi dacă nu cumva denumirea „centură de siguranţă” este o problemă. Poate ar trebui iniţiată o campanie de re-brand, de exemplu, în loc de „centură de siguranţă” să o denumim „cureaua vieţii”. Sau „arma de contra-atac în cazul accidentelor”, deşi acest nume este cam mare. Sau, casele de modă celebre ca Armani, Chanel, Versace, Fendi ar putea să îşi pună amprenta cu stil pe banala centură de siguranţă ca să fie cât mai originală, să transmită mesaje pozitive despre imaginea purtătotorului ei şi să fie purtată obligatoriu, din proprie iniţiativă.
Cum ar fi o centură de siguranţă din cea mai recentă colecţie Lacoste, în care sigla aligatorului ar veni la fix peste tricoul şoferului cu acelaşi logo? Sau cum ar fi dacă ai putea să îţi personalizezi centura de siguranţă cu imprimeuri de jaguar, ori să poţi în fiecare zi să o asortezi la ţinuta pe care o ai, la fel de uşor cum îţi schimbi carcasele la iPhone? Înainte de a fi suspectat de afinităţi cu lumea modei (recunosc faptul că mă interesează totuşi tipele de pe catwalk), pentru sprijinul acordat în această direcţie trebuie să-i transmit mulţumiri virtuale Cristinei Hănescu, o fană declarată a domeniului modei şi posesoare a unei colecţii impresionante de reviste cu fel şi fel de colecţii din care am învăţat două lucruri: anotimpurile şi brandurile menţionate mai sus. Mâtza (cunoscută în cercul nostru de prieteni şi ca Anamaria Zamă) ştiu că va aprecia ideile descrise aici şi poate că va converti la rândul ei alte persoane care nu înţeleg sau care se încăpăţânează să accepte beneficiile purtării centurii de siguranţă şi ale sfeclei roşii.
Dacă vrei mai multe argumente serioase şi europene despre acest subiect, te invit să arunci o privire aici, pe site-ul Comisiei Europene, unde vei găsi nişte studii atractive. Dacă tu ai în continuare certitudinea că a purta centura de siguranţă este inconfortabilă sau nu este „cool” (normal, de aceea până acum nici măcar o singură promoţie de kamikaze nu s-a reunit la revederea de zece ani), atunci am găsit pentru tine un video relevant.
bucsoiu.com 