Malibu, California – Pagina 18

Salonul Auto Bucureşti 2014, ediţia cu numărul 21

20142014 de Razvan Bucsoiu, publicat în EVENIMENTE AUTO ÎN ROMÂNIA, Malibu, California

Actualizare 23 octombrie 2014: citeşte aici impresiile noastre despre SAB 2014 şi vezi fotografii, iar aici poţi să citeşti despre evenimentul conex Bucharest Classic Car Expo 2014 şi să vezi unele dintre maşinile expuse. Vizionare plăcută!

____________________________________________________________

În perioada 23 octombrie-2 noiembrie 2014, la Romaeoro Băneasa va fi organizată o nouă ediţie a evenimentului cunoscut prin abrevierea SAB.

Premium Expo se ocupă de organizarea Salonului Auto Bucureşti & Accesorii, iar unele dintre cele mai importante branduri din lumea automobilistică şi-au confirmat deja prezenţa în situaţia comunicaţională care se anunţă a fi interactivă prin sesiunile de test drive, workshop şi conferinţe de presă atractive pe de-o parte pentru cei care joacă rolul reprezentanţilor mass-media specializate, iar pe de altă parte, a celor care vor interpreta rolul simbolic de spectatori ai unui eveniment naţional cu tradiţie.

Vom fi prezenţi la deschiderea oficială în ziua dedicată media, prin urmare vom aduce în urma contactului direct diverse poveşti cu iz antropologic şi îmbrăcate în hainele performance-ului sau pur şi simplu, vom ilustra cadre cu roţi prin intermediul unor fotografii care vor fi pe placul retinelor tale.

Mai multe detalii se găsesc la adresa oficială SAB, aici.

sab_2014_bucsoiu

SAB_2014_Foto_Bucsoiu

Scrisoarea din septembrie a unui vechi Pontiac GTO

20142014 de Razvan Bucsoiu, publicat în Malibu, California, Test cu sau fără Drive

În primul rând, trebuie să îţi construieşti în sistemul cognitiv un context în care vei include următoarele componente: o noapte rece de toamnă, cu vânt care scutură copacii de frunze pe asfaltul umed după o ploaie zdravănă, într-un cartier mărginaş al unei metropole aglomerate în timpul zilei. Acum, străzile sunt pustii, iar locuinţele şi magazinele par desprinse dintr-o scenă misterioasă, în care prezenţa actorilor lipseşte. Totuşi, un bătrân curajos îşi face apariţia:

Pontiac-GTO

La un moment dat, şuieratul vântului este întrerupt de un motor V8 contradictoriu, care lasă impresia la exterior că mârâie ca un Rottweiller flămând şi dornic de împerechere, dar se aude la interior la fel de melodios ca vocea răguşită a lui Chris Rea. Farurile mioape se luptă cu asfaltul întunecat, iar suprafeţele vitrate ale caroseriei clasice înlesnesc apariţia unui bizar sentiment de vulnerabilitate. Desigur, nu pentru mult timp, mai ales dacă vei pleca de la semafor după ce ai apăsat cu mai multă încredere pe acea bucată metalică de sub piciorul tău drept, un declanşator care te poate pune în mişcare decent sau îţi poate transforma automobilul într-o fumigenă zgomotoasă.

Dacă mergi la o plimbare cu prietena sau cu prietenul tău în dreapta – bătrânul GTO nu acceptă decât heterosexuali – şi nu ai un alt subiect mai bun de discuţie, ai putea să începi prin câteva date referitoare la acest Pontiac. De exemplu, ai putea să spui că modelul de bază a fost fabricat timp de zece ani, începând cu anul 1964, iar unul dintre oamenii responsabili cu transformarea acestei maşini din schiţă în tablă a fost John DeLorean. Dacă ai văzut filmul Înapoi în viitor, ştii ca vedeta cu roţi care asigura călătoriile în timp era un model produs de compania lui J. DeLorean. Acelaşi om a propus şi numele „GTO”, abrevierea pentru „Gran Turismo Omologato”, punctul de inspiraţie fiind Ferrari 250 GTO. Dacă interlocutorul tău a reţinut doar faptul că ai spus ceva despre filmul menţionat anterior, tot este bine, pentru că lumea cinematografică este un subiect bun de conversaţie.

Desigur, până la un punct. Mai exact, până la acel moment fatidic în care (printr-o conjunctură nefericită) pe scena rutieră îşi face apariţia un actor persiflant, impertinent şi nedemn să fie urmaşul clasicului Pontiac GTO:

Pontiac GTO nu chiar

Apare această glumă proastă pe roţi, construită de General Motors Holden Australia din anul 2003 până în 2006, botezată flagrant tot Pontiac GTO. Designul nu păstrează nici măcar întâmplător o urmă de tradiţie, o urmă de respect pentru un muscle-car american demn să fie introdus în jocul NFS World (modelul este disponibil în momentul scrierii acestor rânduri). Pe de altă parte, în ceea ce priveşte noua generaţie GTO, poţi să fii aproape sigur că amestecătura asta de fier, material textil, plastic ieftin, cauciuc şi grilă în stil BMW nu are prea multe şanse să fie nici măcar maşina de bază într-un joc 2D pe un site de tip Miniclip. Chiar şi fotografia de mai sus pare să transmită nişte simboluri: de exemplu, acele clădiri devin piese de domino în picaj din cauza unei maşini oribile care trece pe lângă ele. Era să uit un cuvânt: probabil.

Probabil este şi faptul că adevăratul Pontiac GTO din ’64 a fost o maşină reuşită, dar fără îndoială, este o piesă în puzzle-ul istoriei automobilistice. Partea bună este că sunt oarecare şanse ca în maşina pe care o conduci acum să fie un strop din metalul vărsat prin topirea epavelor GTO din anii ’60-’70. Partea proastă se iveşte dacă încercarea de GTO din 2003 a nimerit de asemenea în maşina ta, dar cu optimism, poţi să presupui că petecul acela de metal zeflemitor este la toba de eşapament, pe care oricum urma să o schimbi.

Călătoria tomnatică se încheie cu parcarea originalului Pontiac GTO din 1964 într-un garaj care l-ar face să zâmbească pe orice mecanic doar câteva ore. Mai precis, până când te trezeşti dimineaţă şi pleci la serviciu cu mine, iluzoriul GTO.

Sursă foto: Netcarshow.com

Eveniment: expoziţie de caligrame cu maşini si o nouă carte de la Răzvan Bucşoiu

20142015 de anamariazama, publicat în 300 ZP (Zâmbete Putere)/, Malibu, California, Spectaculos. Dincolo de parbriz/

Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, vă invităm sâmbătă, 15 noiembrie 2014, la ora 11:00, să participaţi la evenimentul de lansare a primei tablete care a fost introdusă într-o carte cu iz ştiinţific, dar într-un stil prietenos şi direct, pentru că îţi va fi necesară în deplasările cu maşina sau cu avionul pentru dobândirea unor cunoştinţe noi în mişcare.

Ţi-am spus că este scrisă în stil BBC TopGear? Nu? Atunci ar trebui să ştii că lucrarea se bazează pe o întrebare nepusă probabil de nimeni: s-au introdus multe cărţi într-o tabletă, dar câte tablete au fost introduse în cărţi? Căutând răspunsul la această întrebare prin altă întrebare (cât de greu poate să fie?), autorul a extras esenţa puternică dintr-un portbagaj al unei maşini de la BBC TopGear, i-a adăugat o notă personală şi o serie de teorii, iar apoi a gândit-o pentru buzunarul tău, ca să o poţi citi rapid şi transporta uşor.

jaguar_etype

În plus, pentru că autorul Răzvan Bucşoiu doreşte să îmbine într-un mod atractiv şi unic ştiinţa cu arta, va inaugura o expoziţie specială de caligrame, cu tematică în primul rând automobilistică, televizionistă şi aeronautică. Cartea este publicată de Editura Larisa, iar partenerul media care ne-a susţinut şi ne-a încurajat să apăsăm pedala de acceleraţie a evenimentului este postul de televiziune MUSCEL TV, cu acoperire naţională prin digital din municipiul nostru natal, Câmpulung-Muscel, judeţul Argeş. Cu acest prilej, le mulţumim pentru sprijin colegilor noştri şi în special doamnei Ema Popa şi domnului Adrian Popa, „părinţii” care ne-au adoptat din punct de vedere mediatic încă din anul 2005.

Cum va ieşi, vom povesti după, dar până atunci îţi garantăm că la eveniment vor fi aduse într-o formă aparte brandul ARO alături de Ferrari şi Lamborghini. Mai multe nu spunem, pentru că răpim din curiozitate. Mai adăugăm doar locaţia în care se vor desfăşura evenimentele menţionate: Muzeul Municipal de Istorie din Câmpulung-Muscel, chiar în centrul municipiului, ca să fie uşor de localizat pe GPS şi să îmbinăm simbolic tradiţia cu avangardismul.

afis_eveniment_razvan_bucsoiu_caligrame

musceltv_bucsoiu

Despre Ferrari F40, pe autostrada fanteziei

20142014 de Razvan Bucsoiu, publicat în Malibu, California

În compunerile pe care doamna învăţătoare te punea să le redactezi după ce te întorceai din vacanţa de vară la şcoală povesteai probabil ce ai făcut, mai ales dacă mergeai în vizită la bunici şi aceştia erau acasă, dornici să te găzduiască şi să îţi răsfeţe papilele gustative. Dacă eşti de şcoală veche, nu uiţi niciodată că în sufletul tău se află un copil de 10 ani care se bucură de vară, soare şi distracţie cu prietenii. Foarte probabil, majoritatea supermaşinilor se instalează în sistemul nostru cognitiv tot pe la vârsta menţionată anterior, în general vara, când caroseriile neobişnuite şi strălucitoare mărşăluiesc pe străzi cu jantele perfect lustruite şi pneuri care îţi lasă impresia că au ieşit de câteva ore din fabrică şi fac pentru prima dată cunoştinţă cu asfaltul. În acest dans al imaginilor frumoase pentru retinele tuturor celor implicaţi în spectacol, atât din interiorul cât şi din exteriorul maşinii-vedetă, razele soarelui asigură un joc de lumini fascinant, care trimite cu gândul la multiplele flash-uri ale camerelor de fotografiat profesionale de la evenimentele care obligă la utilizarea covorului roşu.

Revenind la ideea cu şcoala, indiferent de vârsta pe care o ai, îţi propun un exerciţiu de imaginaţie. Gândeşte-te că în toamnă va trebui să povesteşti o experienţă automobilistică de vis. Pentru acest demers, lasă-ţi gândurile să zboare oriunde alături de o sportivă deosebită, pe nume Ferrari F40, pe care o parcăm în faţa ochilor tăi mai jos. Are 27 de ani, forme perfecte şi orice poster uriaş s-ar ruga de imprimantă să aibă un F40 pe el. Motorul V8 central de 2.936 cmc plasat în spatele unei persoane sau două (în cazul punerii în comun a călătoriei cu cineva mai mult sau mai puţin drag şoferului) va acţiona asupra posteriorului ţanţoş. Propulsorul va fi un slujitor cuminte, care îl va urma pe stăpânul apăsător de acceleraţie în strunirea celor 471 CP la 7.000 rpm (352 kW). Dacă frontul de luptă este un circuit, Ferrari F40 va accelera de la 0 la 100 km/h în 3,8 secunde şi apoi va continua ascensiunea către culmile vitezei, undeva pe la 322 km/h. Este chiar mai mult decât îi trebuie unui pilot de avion pentru a decola, deci suficient pentru orice poveste din vara anului 2014.

Ferrari F40 a avut o misiune dificilă încă de la naştere, din anul 1987: să fie „sora” mai mică a unui alt model impresionant, mai exact 288 GTO. Nu a dezamăgit, pentru că până în anul 1989 a deţinut titul de cea mai rapidă maşină din lume produsă în serie, perfect legală pentru circulaţia pe drumurile publice. Nebunia pe care o dezlănţuie ţine de alt domeniu, aşa că avem libertatea de a-i da frâu liber şi extrem de sigur pe autostrada fanteziei chiar în acest moment. Pentru mine, acum înseamnă sâmbătă după amiază, cu fundal sonor asigurat de melodia lui Robert Palmer, intitulată „Simply Irresistible”. La fel ca maşina.

Urcă-te la volan. La fel cum orice actriţă de la Hollywood are cu ea „strictul necesar”, alcătuit din tocuri stiletto, un fel de gentuţă şi un zâmbet cuceritor, Ferrari F40 te întâmpină doar cu ceea ce îţi trebuie: volan, pedale, schimbător.

Gata cu autostrada aia a viselor. Gata cu aiurelile. Dar cum poţi să spui gata la emoţiile şi starea de bine pe care ţi-o produce în momentul în care te uiţi la ea? Cum ai putea să îţi termini compunerea fără să scrii despre zâmbetul larg pe care îl ai pe faţă doar când îi rosteşti numele? Chiar dacă ai condus pe bune sau nu această maşină, eşti fericit când descrii amintirile sau mincinile gogonate pe care le povesteşti „învăţătoarei” care te întreabă ce ai făcut în vacanţa de vară, într-o sâmbătă seara. Diferenţa constă în gradul de bucurie, dar se poate discuta cu siguranţă despre o scară a satisfacţiei, unde ai posibilitatea să alegi câtă bucurie aloci asocierii tale chiar şi pe plan imaginar cu această maşină. Dacă scara este de la 1 la 10, iar 10 înseamnă maximum, aleg 10. La fel ca puştiul de 10 ani din sufletul meu, care încă îşi pilotează conştiincios maşinuţa teleghidată în formă de F40.

Mulţumiri pentru fotografii Netcarshow.com.

Perles de Joly, coliere hand-made cu rafinament

20142014 de anamariazama, publicat în În torpedo/, Malibu, California, Publicul din trafic/, Spectaculos. Dincolo de parbriz/

Să presupunem că te pregăteşti pentru o seară plină de romantism împreună cu prietena ta. Sau cu logodnica ta. Sau cu soţia ta. Ai gândit toate detaliile, ai rezervat o masă într-un local mai select şi ai ales un vin de calitate superioară special pentru ea.

Facebook: Perles de Joly

Maşina este impecabilă, pentru că joacă un rol destul de important: al unei trăsuri regale, indiferent de brandul pe care îl poartă. Chiar dacă nu este la fel ca în fotografia de mai jos, oricum, strălucirea caroseriei va fi eclipsată de frumuseţea partenerei tale.

mercedes_benz_sls_electric_drive

După ce îi deschizi portiera şi te instalezi la volan, o vei ruga să îşi închidă ochii pentru câteva clipe. Acesta este prilejul perfect să scoţi din sertăraşul cotierei bijuteria surpriză: un colier original Perles de Joly:

colier_perles_de_joly

Îi va plăcea pentru că nu există două la fel, deoarece nu sunt produse în serie. Poate par inscripţionate de o casă de modă italienească sau franţuzească, dar sunt mai mult decât atât. Colierele Perles de Joly sunt realizate manual cu pasiune şi atenţie de o persoană sensibilă, interesată să îţi ofere colierul unic pentru jumătatea ta. Şi da, sunt româneşti.

Seara va decurge mai mult ca sigur excelent, pentru că ai adus un zâmbet pe buzele domnişoarei sau doamnei de lângă tine. Acest zâmbet se va transfera telepatic şi către persoana misterioasă care concepe colierele, pe care o vei cunoaşte mai bine dacă o vei contacta printr-un mesaj prin intermediul paginii oficiale de Facebook Perles de Joly.

Alegerea va fi cu siguranţă inspirată, iar dacă ai nevoie de o sugestie pentru alegerea corectă a colierului în funcţie de eveniment, Perles de Joly îţi oferă consilierea necesară. Dacă domnul (în calitate de prieten, iubit sau soţ) deja ştie despre Perles de Joly, dar încă este indecis, alegeţi modelul original Perles de Joly care vă reflectă feminitatea cel mai bine şi eventual trimiteţi tot pe Facebook un link partenerului dumneavoastră. Dacă nu mai aveţi răbdare, negociaţi un preţ convenabil direct cu Perles de Joly şi vă veţi oferi şi bucura de un cadou unicat, la fel ca tine. Sau ca dumneavoastră.

perles-de-joly

perles_de_joly_coliere

Pentru detalii suplimentare sau comenzi, accesează această pagină de Facebook şi trimite un mesaj. Vei primi un răspuns prompt.

Despre centura de siguranţă

20142014 de Razvan Bucsoiu, publicat în Malibu, California

Lucian Blaga mărturiseşte un adevăr fascinant în opera literară intitulată „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” când notează că „tot ce-i neînţeles/se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari/sub ochii mei”. De exemplu, pe parcursul timpului, o multitudine de comportamente mi-au atras atenţia şi am încercat să îmi conturez diferite idei clare despre ele, dar de multe ori am constatat că pe parcurs ce mă îndreptam către aşa-zisul răspuns, apăreau dileme mai neclare decât problema iniţială pe care o urmăream. Totuşi, în acele momente m-am bucurat enorm pentru că am înţeles într-un mod practic sensul expresiilor referitoare la capacitatea amplă de cuprindere a fenomenelor cu ajutorul sistemului cognitiv.

Am decis ca în rândurile următoare să analizăm un comportament care deşi este foarte simplu şi uşor de explicat la nivel empiric, stârneşte mai multe abordări posibile: utilizarea sau „inutil”-izarea centurii de siguranţă în traficul rutier, aerian, sau la dispozitivele de produs emoţii puternice din parcurile de distracţie. De ce „inutil”-izare? Pentru că din moment ce unele persoane refuză să folosească acest dispozitiv, îl consideră probabil nefolositor.

Siguranţa trebuie abordată din unghiul ei.

În primul rând, vom începe prin definirea termenului. Simplist, centura de siguranţă este o bucată de material textil care trece printr-un proces de producţie complex, iar dacă ai urmărit emisiunea „Cum se fabrică diverse lucruri?” îţi poţi contura o imagine despre numeroasele etape. Oameni, roboţi, curent electric, timp utilizat, resurse materiale şi financiare sunt investite pentru ca fiecare maşină (indiferent că este Mercedes-Benz SLS, Dacia Duster, Boeing 737-800 sau Airbus A321) care va ieşi de pe porţile unei fabrici să fie echipată cu o curea care nu trebuie să fie neagră întotdeauna, dar trebuie să îndeplinească o funcţie esenţială: să îl ajute pe utilizatorul ei.

Unii distrug întregul ciclu de producţie şi preferă să lase bucata de material textil la locul ei, deşi ar trebui să continue ciclul natural prin utlizarea acestui dispozitiv. Unul dintre argumentele cele mai frecvente pentru refuzul de a utiliza centura de siguranţă este afectarea confortului. Nu cumva este la fel cum ai spune că nu porţi curea la pantaloni din cauză că te incomodează? Sau că nu ai nevoie de uşă la casă pentru că îţi este cam lene să o deschizi şi să o închizi?

Similitudinile cu o uşă continuă: la fel ca aceasta, centura de siguranţă se închide şi se deschide, îţi poate conferi un sentiment de siguranţă mai ridicat şi verificarea ei este obligatorie la plecare. Centura de siguranţă este obligatorie, dar unii ignoră legislaţia şi propriul sentiment de siguranţă foarte uşor, însă nu cred că ar putea să renunţe cu aceeaşi facilitate şi la încuierea uşii sau chiar să o desfiinţezi cu totul, pentru că din cunoştinţele mele, nimeni nu te obligă să ai o uşă la apartament, dar ai. Pentru că trebuie, pentru că ştii foarte bine că se poate şi fără, dar e mai bine cu.

Dacă ai avea în casă un tablou cu o valoare inestimabilă, pe care este pictată toată acţiunea ta trecută şi prezentă, ai pune în tocul uşii un carton pe care scrie „Uşă” doar ca să păcăleşti potenţialii jefuitori? Nu? Aşa mă gândeam şi eu. Atunci de ce foloseşi un suport pe care îl introduci în mufa de lângă scaun pentru a păcăli senzorii maşinii şi a scăpa de sunetele enervante? În acest caz, tabloul este chiar viaţa ta. Nu te grăbi să spui că poate nu se întâmplă nimic nedorit. Ai dreptate, poate nimeni nu îţi va răpi tabloul nepreţuit dacă nu ai uşă, pentru că poţi avea norocul ruletei ruseşti, dar nu este mai bine să îţi iei toate măsurile necesare ca să preîntâmpini un efect negativ decât să regreţi ulterior şi să spui „aş fi putut să evit asta dacă…”?

Centura de siguranţă salvează viaţa. Şi la propriu şi la figurat.

În al doilea rând, cred că trebuie să ne bucurăm mai mult de tot ceea ce avem. De ce nu te bucuri de centura siguranţei? Ca o soţie fidelă, te aşteaptă întotdeauna acolo. În plus, bucură-te pentru că este disponibilă aproape în orice maşină: dacă istoria avea un alt curs şi această opţiune era disponibilă doar pentru posesorii de Rolls-Royce Ghost sau Phantom şi orice încercare de a copia centura de siguranţă ar fi fost sancţionată, probabil că ai fi regretat că doar elitele pot să aibă privilegiul siguranţei. Ca o paranteză, îţi garantez sincer bazându-mă pe propria experienţă că nu sunt nici mai confortabile şi nici mai inconfortabile centurile de siguranţă dintr-un Rolls-Royce Ghost în comparaţie cu cele dintr-o Dacia Logan sau dintr-un autobuz Isuzu. Deci, în loc să te scuzi lamentabil că nu porţi centura de siguranţă pentru că este inconfortabilă, mai bine regândeşte problema şi simte-te privilegiat, spunându-ţi că foloseşti un accesoriu la fel de nobil ca un utilizator de limuzină, dacă nu faci deja asta.

Reflectam într-o zi dacă nu cumva denumirea „centură de siguranţă” este o problemă. Poate ar trebui iniţiată o campanie de re-brand, de exemplu, în loc de „centură de siguranţă” să o denumim „cureaua vieţii”. Sau „arma de contra-atac în cazul accidentelor”, deşi acest nume este cam mare. Sau, casele de modă celebre ca Armani, Chanel, Versace, Fendi ar putea să îşi pună amprenta cu stil pe banala centură de siguranţă ca să fie cât mai originală, să transmită mesaje pozitive despre imaginea purtătotorului ei şi să fie purtată obligatoriu, din proprie iniţiativă.

Cum ar fi o centură de siguranţă din cea mai recentă colecţie Lacoste, în care sigla aligatorului ar veni la fix peste tricoul şoferului cu acelaşi logo? Sau cum ar fi dacă ai putea să îţi personalizezi centura de siguranţă cu imprimeuri de jaguar, ori să poţi în fiecare zi să o asortezi la ţinuta pe care o ai, la fel de uşor cum îţi schimbi carcasele la iPhone? Înainte de a fi suspectat de afinităţi cu lumea modei (recunosc faptul că mă interesează totuşi tipele de pe catwalk), pentru sprijinul acordat în această direcţie trebuie să-i transmit mulţumiri virtuale Cristinei Hănescu, o fană declarată a domeniului modei şi posesoare a unei colecţii impresionante de reviste cu fel şi fel de colecţii din care am învăţat două lucruri: anotimpurile şi brandurile menţionate mai sus. Mâtza (cunoscută în cercul nostru de prieteni şi ca Anamaria Zamă) ştiu că va aprecia ideile descrise aici şi poate că va converti la rândul ei alte persoane care nu înţeleg sau care se încăpăţânează să accepte beneficiile purtării centurii de siguranţă şi ale sfeclei roşii.

Dacă vrei mai multe argumente serioase şi europene despre acest subiect, te invit să arunci o privire aici, pe site-ul Comisiei Europene, unde vei găsi nişte studii atractive. Dacă tu ai în continuare certitudinea că a purta centura de siguranţă este inconfortabilă sau nu este „cool” (normal, de aceea până acum nici măcar o singură promoţie de kamikaze nu s-a reunit la revederea de zece ani), atunci am găsit pentru tine un video relevant.

Top 10 limuzine de nota 10 pentru Ziua Europei

20142014 de Razvan Bucsoiu, publicat în 300 ZP (Zâmbete Putere)/, Malibu, California

Data de 9 mai are o încărcătură istorică importantă. De exemplu, potrivit Mediafax, pe plan naţional, la 9 mai 1895 s-a născut Lucian Blaga, o personalitate marcantă a culturii româneşti, care s-a remarcat pe de-o parte ca filozof, jurnalist, profesor universitar, iar pe de altă parte, ca diplomat. La 9 mai 1877 a fost proclamată independenţa de stat a României, în urma unei sesiuni extraordinare a Adunării Deputaţilor.

Dintr-o perspectivă globală, data de 9 mai 1945 reprezintă sfârşitul celui de-al doilea Război Mondial, după ce s-a semnat actul de capitulare necodiţionată a Germaniei la cartierul general sovietic din Berlin. Ziua Europei a început să fie sărbătorită din data de 9 mai 1985, după cum decis Consiliul European. Punctul de start al construcţiei Uniunii Europene este reprezentat prin declaraţia de la 9 mai 1950, când Robert Schuman, ministrul de externe al Franţei le-a propus diplomaţilor din Germania şi din alte state europene să pună „bazele concrete ale unei federaţii europene indispensabile pentru menţinerea păcii”, după cum informează agenţia de presă citată anterior.

Dacă ai uitat care sunt statele membre care alcătuiesc Uniunea Europeană, îţi recomand să intri aici. Dacă le cunoşti, este perfect, pentru că putem să continuăm cu subiectul propus în titlu. În primul rând, trebuie să stabilim criteriul principal pe baza căruia a fost alcătuit acest clasament: modelele prezentate să poarte branduri europene. Al doilea criteriu: să aibă un rol potrivit cu un cadru specific, adică maşina respectivă să îl introducă pe diplomat într-o imagine de succes pe scena cu Parlamentul European, indiferent că ne referim la sediul din Bruxelles sau de la Strasbourg. În al treilea rând, menţionăm criteriul Razian Bestia: maşina să gâdile plăcut retinele privitorilor şi să aibă grijă de confortul pasagerilor la costum din stofă britanică, în servietele italieneşti care găzduiesc rapoarte importante despre situaţiile sociale şi economice ale statelor membre, alături de un stilou Mont Blanc şi (în cazuri izolate, neconfirmate ştiinţific, deci ipotetice) un pacheţel cu nişte sandvişuri făcute cu brânză franţuzească mucegăită, ceapă verde ungurească şi câteva portocale greceşti sau căpşuni din Spania.

LOCUL 10 în topul nostru este ocupat de Alfa Romeo 159. Da, poate că este doar o berlină de clasă medie, da, poate că este unmodel cam vechi, provenit de la o companie care nu se laudă niciodată cu fiabilitatea şi da, poate că nu oferă prea mult lux, potrivit definiţiei, dar este înglobarea tuturor clişeelor despre frumuseţea automobilelor, iar James May poate să confirme.

LOCUL 9: Citroën DS5. Fără prea multe explicaţii, maşina asta merită să fie în acest top pentru că arată la fel de bine ca un croissant cu unt şi ciocolată. Nu ajută la diete de slăbire, dar te face fericit. În plus, designul interior preia unele teme din aviaţie, iar asta este foarte bine dacă vrei să fii cu capul în nori.

LOCUL 8: Lamborghini Estoque. Da, este un concept, dar a spus cineva că nu are voie să fie în topul nostru? Nu. Perfect. Valet, parchează-l, te rog, cu grijă, pentru că volanul este din plastilină. Mulţumesc.

LOCUL 7: Maserati Ghibli. Poate că nu are cel mai frumos nume, dar este potrivit pentru şedinţele care au ca subiect reducerea bugetului. Arată ca un Quattroporte de buzunar, iar asta contează dacă vrei să fii mai discret.

LOCUL 6: Skoda Superb (2014). Da, ai citit bine. Fără glumă, chiar este o limuzină superbă. Şi spaţiu în spate atât de mult ai doar în limuzine.

LOCUL 5: Nu avem. Treci mai departe.

LOCUL 4: Rolls-Royce Wraith. Un top al limuzinelor fără un Rolls-Royce este ca un smartphone fără baterie, adică inutil. Wraith este modelul perfect dacă un diplomat de până în 35 de ani îşi doreşte să o impresioneze pe o colegă de şedinţă foarte sexy din România, Grecia, Portugalia sau Slovenia. Sau pe câte una din fiecare ţară menţionată. Desigur, RR Wraith poate fi şi brelocul de week-end al deţinătorului de Ghost sau Phantom.

LOCUL 3: Mercedes-Benz Clasa S. Despre cel mai recent model vei citi un test în revista BBC TopGear România în curând. Până atunci, modelul urcă pe podium în clasamentul nostru şi rămâne la înălţime, printre staruri. Pardon, printre stele.

LOCUL 2: Dacia Duster. România ştie că este ţară membră a Uniunii Europene din 2007. Uniunea Europeană ştie că România face una dintre cele mai bune maşini din punct de vedere al raportului preţ-calitate. Iar acesta este un lux în vremuri de criză. Da, unii ar putea să spună „heeei, asta nu este o limuzină!” şi ar avea dreptate. Este mai mult decât atât.

LOCUL I: Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor… urmează fruntaşul acestui top… tobe, lumini şi suspans… pe primul loc se află… Aston Martin Rapide, cu felicitări. Stilul britanic (deşi britanicii sunt cam eurosceptci în ultimul timp şi unii chiar sunt de acord cu retragerea din Uniunea Europeană) este emanat prin Rapide la fel cum formele Magdalenei Wróbel, fotomodel din Polonia, sunt puse în evidenţă şi mai bine prin creaţiile casei de modă Victoria’s Secret.

Surse fotografii: producători.

Prieteni mulţi, maşină pe măsură: Clasa V de la Mercedes-Benz

20142014 de Razvan Bucsoiu, publicat în Malibu, California

În goana după status şi putere, unii caută maşini care au un design mai terifiant decât un crocodil flămând pregătit să îşi atace prada. Alţii se concentrează pe lucruri mult mai importante decât „gura lumii” şi îşi îndreaptă atenţia către un aspect mult mai nobil: interacţiuni mai bune şi mai productive între noi. Uneori, relaţionările eficiente depăşesc graniţele centrului în care se află clubul sau terasa preferată, mai ales când deschiderea sezonului estival este aproape. Atunci, o maşină care să ofere spaţiu din plin pentru cei mai buni prieteni este un instrument de lucru necesar, la fel ca o şurubelniţă când îţi propui să schimbi o priză: poţi să încerci şi cu un pix, dar este stupid şi chiar fatal. Prin urmare, scula potrivită la momentul oportun este ceea ce îţi trebuie.

Dar îţi trebuie un Mercedes-Benz Clasa V? Ei bine, la întrebarea asta ar putea să îţi răspundă un posesor de avion privat. Are el nevoie de aşa ceva? În fond, ar putea oricând să folosească serviciile unei companii aeriene de linie, nu? Nu, nu are nevoie, dar dacă îşi permite şi îşi doreşte un soi de „intimitate colectivă” în condiţii de confort, atunci se va bucura de ambele instrumente, în diferite contexte. De exemplu, dacă eşti antrenorul unei echipe de baschet şi te duci la meci împreună cu echipa ta într-un Clasa V, te vei simţi ca într-un avion privat datorită confortului, pentru că indiferent dacă vrei să recunoşti sau nu, acesta este un Clasa S al dubelor. În plus, jucătorii din echipa adversă s-ar putea simţi uşor dezavantajaţi dacă au venit cu orice altă dubă, nepurtătoare de stea în frunte. În astfel de situaţii, s-a dovedit neştiinţific faptul că logo-ul brandului contribuie la starea de bine a jucătorilor coborâţi din V în comparaţie cu alţii. La fel este şi cu prietenii tăi, care îţi vor mulţumi la destinaţie că ai fost cel care nu a întrerupt distracţia nici măcar pe traseu. Chiar dacă maşina a fost de vină.

Sursă foto: Mercedes-Benz

Zece motive de optimism ca să abordezi iarna fără coduri colorate

20142014 de Razvan Bucsoiu, publicat în Malibu, California

În urmă cu aproximativ două săptămâni – mai exact pe la jumătatea lunii ianuarie 2014 – subiectul preferat al unora era despre vremea nefiresc de caldă pentru această perioadă. „Prea cald. Nu e bine.” – am auzit acest enunţ chiar mai des decât au spus pseudo-ştiriştii clişeul lor favorit, cel cu „oamenii legii”.

În prezent, cerul împarte cu generozitate fulgi de nea, iar peisajul realizat 100% natural este reprodus în tablourile încântătoare ale artiştilor plastici. Temperaturile au scăzut şi ele, iar subiectul conversaţiilor sterile s-a schimbat: „Prea frig. Nu e bine.” De asemenea, discursul celor care se autoproclamă profesionişti mass-media s-a adaptat şi el la condiţiile meteorologice, iar titlurile reciclate din arhive şi-au făcut apariţia cu introducerea OBLIGATORIE (scris cu majuscule, ca să înţeleagă şi omul calm că trebuie să se alerteze) a stereotipului „Infernul alb”. Finlandezii şi suedezii ar trebui să ia notiţe. NOTIŢE.

Nu voi ţine o prelegere despre clişee sau scriitura jurnalistică, pentru că am un scop mai important: să evidenţiez părţile bune, pe care observ că multă lume chiar şi din jurul meu la ignoră (dacă nici pentru tine veştile bune nu sunt ştiri, atunci opreşte-te din citit acum şi uită de acest site. Mulţumesc.). Dacă există o tentativă de optimism, unii preferă să deverseze automat cuvinte care se regăsesc în registrul pe care scrie „Agresivitate”, dar despre asta nu voi discuta aici.

În primul rând, în România, mulţumită lui Dumnezeu, avem 4 anotimpuri, ceea ce ar trebui să fie un motiv de bucurie pentru că avem diversitate naturală. În al doilea rând, iarna oferă numeroase beneficii pentru agricultură, atmosferă şi pentru locuitorii zonelor urbane din anumite puncte de vedere. De exemplu, oraşele care altădată sunt foarte aglomerate şi zgomotoase devin rapid oaze albe şi liniştite. Dacă ai uitat să-ţi faci gimnastica de dimineaţă, ai un dublu avantaj datorită vremii: pe de-o parte, poţi să iei lopata şi să lucrezi muşchii braţelor, iar pe de altă parte poţi să porneşti într-o călătorie prin troiene şi să simţi cum îţi tonifici musculatura picioarelor. În plus, ai posibilitatea să-ţi testezi capacitatea de conservare a echilibrului, ceea ce înseamnă risc, dar şi adrenalină şi concentrare.

În al treilea rând, poţi să ieşi la o bătălie cu zăpadă mult mai atractivă şi mai naturală decât o partidă de paintball sau de lasertag, pentru că te îngrijorează gândul de a nu fi trosnit în mutră de un bulgăre aruncat de o persoană de sex feminin (în atenţia feministelor: nu este vorba de inferioritate, ci din contră, de teama că unele tipe au o ţintă foarte precisă şi fac nişte bulgări mai tari decât prevede legea). În al patrulea rând, ai şansa să îţi plimbi copiii, nepoţii sau iubita, iubitul sau orice altă persoană dragă prin zăpadă sau peste ea, cu sania. Dacă nu ai aşa ceva, încearcă metroul şi pune-ţi imaginaţia la treabă până la primul magazin unde vei găsi ceea ce cauţi.

Motivul numărul cinci: nopţile au un grad de luminozitate mai mare. Cerul devine ca o lanternă cumpărată din magazinele „Totul la 3 lei”, dar plimbările nocturne prin parc nu mai par desprinse din filmele în care Leonardo DiCaprio ar fi tot un lup, dar nu de pe Wall Street, ci doar în serile cu lună plină.

Motivul numărul şase de satisfacţie: poluare mai puţină. Chiar dacă te vei grăbi să-mi spui că utilajele de deszăpezire consumă mult şi poluează şi mai mult, sau te gândeşti la ambiţioşii care îşi turează puternic motoarele maşinilor sperând că vor putea să urce peste zidul de apărare format în jurul autoturismului, viteza de circulaţie este mai mică decât de obicei, numărul maşinilor este vizibil mai redus pe străzi, iar asta înseamnă că avem un aer mai curat şi mai filtrat, datorită gerului.

Cel de-al şaptelea motiv are legătură cu fulgii de nea care se întrec să ajungă pe solul îngheţat. Aceştia oferă un spectacol pe cinste, care poate fi savurat din spatele ferestrei sau prin contact direct, mai ales dacă s-a întâmplat să rămâi înzăpezit. Nu ai nevoie de o aplicaţie pentru asta.

Motivul numărul opt: mai puţin phone, mai mult smart. Îţi dezvolţi abilităţile de navigator prin zăpadă şi poţi să empatizezi la nivel spirtitual cu Bear Grylls. Totuşi, pentru binele tău şi al nostru, nu te dezbrăca afară sub nicio formă. Totuşi, ai putea să-ţi scoţi mănuşa aia de pe mână dacă eşti bărbat şi te întâlneşti cu un alt bărbat.

Motivul nouă: te vei bucura mai mult de vară şi nu te vei mai plânge că este prea cald chiar dacă vor fi 40 de grade. Ia-ţi doza de frig încă de pe acum.

Motivul numărul zece: nu mai este necesar să mergi la munte ca să îţi pui o poză pe Facebook din zăpadă, iar apoi să-ţi dai check-in de la altitudine. Poţi să faci acest lucru chiar în parc. Fără check-in.

În concluzie, iată doar o doză de atitudine favorabilă în raport cu manifestările fireşti ale acestui anotimp, care pentru bunicii noştri erau exact aşa cum sunt şi acum: normale.

Succint, despre echilibrul din comunicarea cotidiană

20132013 de Razvan Bucsoiu, publicat în Malibu, California

Potrivit Dicţionarului Explicativ al Limbii Române, termenul de „echilibru” cu pluralul „echilibre” are mai multe sensuri: 1. Situație a unui corp asupra căruia se exercită forțe care nu-i schimbă starea de mișcare sau de repaus; stare staționară a unui fenomen. Echilibru dinamic = echilibru determinat de două procese opuse care se desfășoară cu aceeași intensitate. 2. Proprietate a anumitor sisteme de forțe de a nu schimba starea de mișcare sau de repaus a unui corp rigid asupra căruia se exercită. 3. Stare a unei balanțe economice în care părțile comparate sau raportate sunt egale. Două dintre sensuri sunt la sensul figurat: 1. Stare de liniște, armonie, de stabilitate lăuntrică. 2. Proporție justă, raport just între două lucruri opuse; stare de armonie care rezultă din aceasta. Termenul are origini latine, aequilibrium şi în limba română a pătruns pe filieră franceză: équilibre.

Dar ce înseamnă de fapt echilibrul în viaţa cotidiană? Dacă ne vom referi la trafic, ar putea să însemne o deplasare a autoturismelor într-un cadru lipsit de aglomeraţie, dar acest lucru ar fi posibil dacă în sistemul cognitiv al fiecărui participant s-ar afla un micro-echilibru capabil să influenţeze macro-echilibrul circulaţiei rutiere. Este posibil să te grăbeşti să afirmi că la nivelul conştiinţei acest lucru este posibil, dar în lumea materială? Dă-mi voie să îţi răspund: dacă se poate la nivelul conştiinţei şi al gândirii, materia poate fi modificată în folosul comunicării interumane cotidiene. Un argument în sprijinul acestei afirmaţii este industria aeronautică: orice avion zboară în momentul în care cele patru forţe fizice (forţa gravitaţională, portanţa, rezistenţa la înaintare şi tracţiunea) aflate în interacţiune cu el – sau mai bine spus cu echipajul şi pasagerii, aflaţi la rândul lor în diferite situaţii comunicaţionale – se află în echilibru.

Deci, Dumnezeu i-a oferit omenirii darul echilibrului iniţial pe planul conştiinţei, urmând ca acesta să fie transformat într-un echilibru fizic necesar pentru înlesnirea întâlnirilor interumane rapide, aproape indiferent de distanţă. „Modelul aviaţiei” poate fi utilizat în comunicarea interpersonală şi intrapersonală din perspectiva echilibrului: dacă îl vom căuta în relaţiile dintre noi, am putea să fim mai organizaţi, mai „echilibraţi” şi astfel vei putea să stabileşti o relaţie bazată pe înţelegere cu eul tău şi cu celălalt. Nu este o afirmaţie ştiinţifică, prin urmare nu trebuie să îţi demonstrez că este adevărat ceea ce îţi spun. Dar este cu siguranţă bine să îţi cauţi, găseşti şi să îţi păstrezi echilibrul, în primul rând lăuntric, apoi în comunicarea interpersonală. Avionul face asta când zboară şi ajunge la destinaţie în sigurnaţă. Destinaţia dorită de noi este înţelegerea şi „simţitul bine” în relaţiile pe care le avem cu persoanele mai mult sau mai puţin apropiate de noi. Putem să facem asta indiferent dacă între „eu” şi „tu” stă un obiect amestecat cu fier, cauciuc, textil şi plastic. Pentru că amestecul a apărut în urma unui proces de gândire, deci din conştiinţă, din lăuntrul unor persoane. Care sunt principalele ingrediente de care avem nevoie? Credinţă, speranţă şi familie. Iată câteva elemente care pot asigura echilibrul.