Da, titlul este inspirat dintr-un vers al melodiei lui Xzibit, intitulată simplu X. La fel de simplu şi eficient cum este şi noul Mercedes-Benz proiectat pentru a le fi pe plac în primul rând directorilor executivi care ţin la statut şi vor să se mişte iute, dar fără să piardă stilul autentic pe parcursul deplasării.
Maşina asta transmite un mesaj foarte clar pentru toată lumea: reţine doar ceea ce merită din trecut, iar apoi concentrează-te asupra esenţialului: eliberarea unui viitor glorios dintr-un prizonierat al prezentului. Cum faci asta? Conducând cu ritm, dinamism, responsabilităţi asumate şi decizii pe toate planurile.
Ca să ajungi şi să rămâi în vârf, trebuie să-ţi urmezi regulile pe care tu ţi le-ai stabilit. Îţi garantez că merge la fel de bine ca lipia la humus sau ca o glazură de ciocolată pe un ecler apetisant. Sau ca un elefant care tractează un avion. Serios.
Şi pentru că tot a venit vorba de avioane, se poate spune aici că Mercedes-Benz Clasa E are ceva din stilul unui pilot în care mă identific în proporţie exactă de 99,8%. Este ca un mascul autentic, pe care nu-l poţi confunda cu un puştan rebel, pe nume Chad.
Asta nu înseamnă că domnul Manfred von Richthofen III nu ştie să se distreze. Este ca şi cum ai spune că Mercedes-Benz E43 AMG nu este capabil să facă un burnout. Ba da, este apt să scoată fum din roţile punţii spate la fel cum subsemnatul poate să joace şi canastă, dar pentru un gentleman (sau orice altă persoană care a trecut de vârsta majoratului), aceste „distracţii” sunt la fel ca timiditatea şi trădarea: josnice şi inutile.
Cam aşa stau lucrurile când ştii exact ce trebuie să faci pentru a-ţi păstra standardele ridicate şi autenticitatea, originile. Pe acestea le vei transmite mai departe. De exemplu, Clasa E transmite ideea de business de fix zece generaţii.
Preţurile pentru generaţia actuală în România se prezintă astfel: Mercedes-Benz E 220d costă de la 41.995 Euro, varianta E 350d porneşte de la 49.195 Euro, iar modelul de bază are ca preţ de pornire suma de 39.595 Euro. Mai adaugi TVA-ul obligatoriu şi opţionalele după bunul plac.
Ca să diferenţiezi variantele standard şi Exclusive de gama AMG şi Avantgarde, uită-te la grila radiatorului. În primul caz, steaua brandului va trona pe capotă, în timp ce versiunile mai extravagante se vor mândri cu ea în mijlocul grilei, ca în fotografia de mai sus, cât mai sus, acolo unde trebuie să ajungem toţi. Reţeta este simplă şi poate fi aplicată de oricine.
Noul Mercedes-Benz Clasa E include sistemul Drive Pilot, care te va face să te simţi ca în avion, când navighezi în echipă cu pilotul automat. În plus, sunt slabe speranţe ca domnişoarele însoţitoare de zbor să se îndrăgostească de el, deci avantajul este tot pentru tine.
Sursă foto:Dosarele X şi Biroul de presă Mercedes-Benz. Mulţumim.
O maşină rapidă se asortează bine cu un şofer în formă, căruia îi place să alerge pentru sănătatea lui. Noul număr al revistei Running Mag este disponibil în toate centrele Inmedio.ro şi te pregăteşte să fii activ şi rapid ca modelul despre care îţi vom povesti în continuare, Aston Martin DB11. Se potriveşte excelent cu Diana Munteanu.
Mai târziu sau mai devreme, depinde doar de tine, vei obţine rezultatele pe care ţi le doreşti. Vei fi acolo unde ai plănuit să fii, vei ateriza pe un aeroport al satisfacţiei, unde nu trebuie să stai prea mult, pentru că vei pleca mai departe pe autostrada vieţii tale cu puterea interioară echivalentă automobilistic noului Aston Martin DB11.
Apropo de acest model (costă cam 200.000 de euro), ar fi bine de ştiut faptul că vine dotat cu un motor V12, are 608 CP, accelerează de la 0-100 km/h în 3,9 secunde şi atinge o viteză maximă undeva pe la 320 km/h, adică mult peste cât îţi trebuie în viaţa de zi cu zi. Pe deasupra, arată la fel de meseriaş ca un stilou Mont Blanc.
Totuşi, de la pupitrul de comandă al deciziilor tale (de dreapta, ca în fotografie), de asemenea, mai târziu sau mai devreme te vei lovi de nişte chestii nu chiar plăcute. Ştii deja că trebuie să te aştepţi la un traseu în care trădarea nu este semnalizată şi poate să îţi pună beţe în roţile elanului tău. Dacă permiţi asta. Nu permite.
Alegerile ţin doar de tine. La fel ca modul de utilizare al telefonului, chiar şi smart, dacă prioritatea ta este funcţia de conversaţie mobilă prin apeluri şi mesaje scrise.
Desigur, poţi să te opui ideii de a fi unic şi să te mulţumeşti cu varianta simplă, de a imita, de a asculta „ce spune lumea” şi de a te conforma la dorinţele acesteia. În acest caz, parapetul eşecului te aşteaptă cu nerăbdare să-ţi şifoneze imaginea de sine, concentrarea şi energia. Nu ai timp să-ţi permiţi asta, implică un cost prea mare şi nu este deloc rentabil.
Să-ţi urmezi propriul tău drum este cea mai originală soluţie şi singura profitabilă. Începe de astăzi. Nimeni nu poate să facă asta pentru tine, în schimb nu înseamnă că ai ai interdicţie în ceea ce priveşte consultarea cu oamenii a căror părere contează pentru tine, mai ales când trebuie să faci nişte alegeri care vor avea efecte pe termen lung sau definitiv.
Decizia îţi aparţine, dar lupta pentru evaluarea opţiunilor se bazează pe negociere şi evaluarea punctelor de vedere diferite. Dacă ai urmărit emisiunea Ucenicul, ai văzut deja că Donald Trump solicită opiniile partenerilor din Sala de Consiliu înainte de a concedia sau nu pe cineva, de a decide care va fi echipa câştigătoare. Este şi o dovadă de loialitate şi pragmatism, aşa cum trebuie.
Să lupţi pentru ideile tale împotriva unui curent este o acţiune demnă de respect. Vorba aceea: vântul este împotriva avionului când decolează. Nu-i uşor să mergi individual pe propria rută, dar este antrenant şi constituie unul dintre elementele care îi separă pe băieţi de bărbaţi, pe puştoaice de femei adevărate, pe democraţi de republicani.
Pentru că tot a venit vorba, fără să intru în prea multe detalii sau în chestiuni care ţin de politică, menţionez faptul că îl susţin simbolic pe Donald J. Trump în confruntarea prezidenţială pentru conducerea Statelor Unite ale Americii. Motivele sunt în primul rând personale, iar în cel de-al doilea rând, profesionale.
Referindu-mă strict la subiectul articolului acesta, sunt de partea (dreaptă) domnului Trump deoarece luptă cu propriul brand într-o cursă dură, cu mulţi opozanţi. Prin urmare, vă doresc succes, Mr. Trump and Make America Great Again!
Lecţia? A te poziţiona autentic este unul dintre cele mai bune instrumente pentru a lupta eficient în ceea ce îţi propui.
Am păstrat pentru final cel mai important aspect legat de luptă: credinţa că vei reuşi. Se va întâmpla astfel doar dacă duci o luptă dreaptă, corectă, în numele binelui altora – inclusiv a celor care îţi sunt împotrivă. Cu alte cuvinte, dacă Îţi sunt alături Dumnezeu Tatăl şi Hristos Fiul. Adevărul. Adică tot ceea ce contează.
Sursă foto: Centrul de presă Aston Martin, pagina oficială de Facebook Donald J. Trump. Mulţumiri.
Sunt sigur că răspunsul la această întrebare este unul afirmativ, dar până să aduc nişte argumente în favoarea acestei afirmaţii, trebuie să îţi spun clar de la început că nu dau sfaturi/recomandări/sugestii sau reclamaţii, ci emit nişte puncte de vedere într-un stil unic.
Fac asta pe acest website de şapte ani, împliniţi de curând. Bucşoiu.com nu seamănă cu altceva sau cu altcineva şi cât va mai fi, îţi promit (nu fac des promisiuni) că lucrurile aşa vor rămâne. Este în ediţie limitată la un singur exemplar, ca subsemnatul, Răzvan Bucşoiu. Sau ca Razian Bestia. Sau ca Batman.
Autenticitatea dusă uneori până la absurd şi înapoi, la bordul unor maşini care pot să trimită gândurile către un conţinut mai mult sau mai puţin motivaţional sunt instrumentele principale de lucru. Dumneavoastră ştiţi asta. Tu de asemenea. Acum putem să trecem mai departe, fiind apăraţi de gloanţe şi atacuri verbale în noul Mercedes-Benz Maybach S600 Guard, care costă cam 500.000 de Euro.
Recent, Mercedes-Benz a „concediat” nişte roboţi din fabrică pentru că dorinţele clienţilor de Clasa S sunt atât de individualizate încât doar omul poate să rezolve problema. Noua Revoluţie Industrială? Altădată. Liderul Suprem, Dumnezeu Tatăl, l-a desemnat pe om să fie liderul propriilor alegeri. Să-ţi personalizezi interiorul cu nişte principii despre care nu vorbeşti, dar care sunt uşor de observat din exterior presupune demnitate, respect de sine şi ordine ca în interiorul rafinat al buncărului mobil numit S600 Guard.
Nu vorbim despre o reclamă, dar se spune că succesul în majoritatea acţiunilor pe care le faci în viaţă (aici te ajută într-o oarecare măsură maşina blindată) se bazează pe două reguli esenţiale:
Niciodată să nu spui tot ce ştii.
Respectarea cu stricteţe a regulii de mai sus.
Simţul umorului este o calitate pe care o au liderii cei mai buni. Ştiu asta din proprie experienţă, deoarece am avut şansa de a cunoaşte şi de a lucra încă din adolescenţă alături de lideri excepţionali şi toţi aveau această calitate. În plus, ei nu joacă un rol într-un interval orar stabilit, ci sunt lideri în cea mai importantă companie: propriul comportament, în permanenţă.
Consecvenţa în decizii, căutarea soluţiilor optime pentru păstrarea echilibrului, asumarea responsabilităţii în toate acţiunile profesionale sau personale şi situarea simţului datoriei mai presus de interesele egoiste sunt doar câteva dintre cele mai importante lecţii pe care le-am învăţat din interacţiunile cu aceştia şi cele mai bune protecţii pentru un caracter cu o soliditate la atacuri în stilul caroseriei acestui model.
Nu de puţine ori trebuie să faci lucruri care nu îţi sunt pe plac pentru binele direct sau indirect al celui de lângă tine. Simţul datoriei se activează automat în aceste situaţii. Binele altora, despre asta vorbesc.
Înainte să acuzi un lider că este duplicitar, ai grijă să nu comiţi o eroare, mai ales dacă nu ai o viziune clară asupra caracterului persoanei, faptelor şi intenţiilor pe care le are.
Ce fel de „bine” urmăreşte, ar da orice ca să-şi salveze pielea ca personajul Joker? Sau îşi doreşte să apere un ideal, un scop care ajută un număr de oameni şi ca un efect îşi face inclusiv lui însuşi un bine moral, în stilul lui Batman? Vorba versurilor melodiei, „Am I Blue?„
Un bărbat adevărat ştie că reprezentantele sexului feminin sunt de asmenea nişte lideri deosebiţi. M-am convins în repetate rânduri de această realitate. În cadrul discuţiilor despre faptele stimatelor doamne şi domnişoare aflate în funcţii de conducere „la volanul” unor companii private şi a unor instituţii de stat, am observat că ezitările („poate”, „posibil”) şi timpul condiţional („aş face, aş crede, aş spune”) nu există în vocabularul acestora.
Predomină în schimb „da” sau „nu”, iar verbele preferate sunt „facem” sau „nu facem”. Cine decide progresează, cine ezită regresează, după cum spunea psihologul Joseph Messinger; aceasta este regula de aur a omului hotărât şi a liderului autentic. Este, de asemenea, o trăsătură de caracter puternic şi rezistent, indiferent de sex.
Trebuie reţinut faptul că nu doresc să le flatez pe feministe. Spun doar ceea ce cred şi mă bazez din nou pe experienţa cu persoane fascinante aflate în funcţii de conducere pe care le-am întâlnit (şi voi continua să fac asta pentru că am de învăţat) în activitatea de televiziune, în mediul universitar, şi în industria automobilistică.
În viaţa oricărui lider apar situaţii care pot să-i schimbe modul de acţiune, dar asemenea maşinii S600 Guard care urmăreşte să-şi apere ocupanţii, un caracter puternic în folosul binelui şi datoriei poate să păzească respectul de sine şi propriul ego, indiferent de riscuri.
Poate vor fi unii (şi vor fi) care se vor arăta nemulţumiţi, alţii care se vor arăta afectaţi (şi din aceştia vor fi), dar care este scopul suprem? Este datoria, este în folosul unei idei, a unei cauze nobile? Nu cumva numărul nemulţumiţilor este foarte mic în comparaţie cu cel al beneficiarilor? Nu cumva aceştia sunt liderii care au curaj şi rămân în funcţii pentru că sunt aleşi de echipa lor şi recunoscuţi?
Eu cred cu tărie că da. De asemenea, ştiu că sunt genul de oameni care se duc la culcare în miez de noapte fără mustrări de conştiinţă, deoarece nu au făcut fapte josnice mai ales faţă de cei care au investit încredere în ei ca lideri. Sunt demni şi nu-i „joacă” pe alţii.
Stii ce este foarte interesant? Faptul că astfel de oameni rămân lideri pentru totdeauna în sufletul celor pe care i-au susţinut, i-au enervat, i-au învăţat, i-au motivat, chiar dacă se retrag sau sunt înlocuiţi. Este un proces care nu se opreşte din cauza unei formalităţi administrative.
Iar asta nu o cunosc doar din proprie experienţă sau din cărţi, ci din modelul unor lideri autentici, din trăirile lor, din stilul prin care se definesc şi pentru care am respect uriaş cu mulţumiri insuficiente. De ce insuficiente? Pentru că mai am o mulţime de lucruri de învăţat de la aceştia, pentru a fi la rândul meu un altfel de lider. Adică unul mult mai bun, în carieră şi în altele…
Sursă foto:Biroul de presă Mercedes-Benz. Apreciem.
Să rămâi la fel, dar să fii mai puternic înseamnă să-ţi asumi responsabilitatea tuturor alegerilor pe care le faci. Înseamnă să nu-ţi pierzi obiectivele din vedere, să nu cauţi aprobările altora şi să-i respecţi pe cei din jurul tău. Din punctul meu de vedere, respectul este un concept foarte apropiat celui de loialitate, pentru că dacă trădezi, deja ai făcut „plinul” mediocrităţii. Suporţi consecinţele. Cred că este o chestie cam la fel de gravă ca alimentarea cu motorină a noului Pagani Huayra BC.
Deşi are un motor de Mercedes-Benz AMG V12, nu am fost un fan al brandului Pagani până în momentul în care am avut contact direct cu un astfel de model – tot Huayra – la Salonul Auto de la Geneva. Până şi „cheia” de contact în formă de Huayra la scara 1/64 este ca o mică operă de artă. Apoi interiorul… acel interior… ei bine, au fost nişte momente intime atât de profunde încât m-ar amenda crunt CNA-ul dacă le-aş descrie la televizor.
În plus, un gentleman niciodată… ştii tu. Oricum, îţi voi spune totuşi că formele seducătoare de la interior erau acoperite de o piele extrem de fină şi aveau un stil cu adevărat unic, la fel ca domnişoara aceasta misterioasă, pe care am cunoscut-o de asemenea la Geneva. Chiar a fost într-un ceas bun. Elveţian.
Revenind la interiorul noului model Huayra BC…
…suntem încântaţi să vedem bulina roşie din mijlocul volanului. Prevesteşte un cutremur de senzaţii mai tari decât orice bucată de ciocolată. Nu ne plângem de lipsa dantelei.
În schimb, îndreptându-ne uşor către exterior, priveşte dramatismul elementelor caroseriei în stare pură; este o privelişte cu o duritate masculină care trimite cu gândul către filmul Rambo: First Blood.
Ca o cutie plină cu dulciuri care se deschide în faţa unui copil de zece ani, noul Huayra BC este o dovadă prin el însuşi împotriva mediocrităţii.
Dacă Horacio Pagani se mulţumea doar cu Huayra, am fi discutat doar despre un supercar „ordinar”. Însă prin BC, Huayra primeşte acel „extra-” necesar.
Te determină să o iei într-o plimbare, să dai o tură către o destinaţie pe care deja ţi-ai schiţat-o. Să-ţi fixezi nişte limite sau graniţe şi apoi să faci băşcălie de ele. Trebuie doar să ai grijă pe cine alegi ca însoţitor. În cazul meu, ştiu exact cine este aleasa.
Maşina aceasta nu are nevoie de o poveste, dar dacă ar fi să conturez una, cu siguranţă s-ar lega de un mister bine păstrat în geamantanul din portbagajul minuscul pe care îl primeşti la pachet cu Pagani Huayra BC sau nu BC. În acest caz, nu este deloc vorba de mediocritate, ci de o dovadă clară de pragmatism.
Sursă foto: Producătorul pentru maşină, un colţ (acum public) din arhiva personală pentru Miss G. (de la Geneva, desigur). Mulţumiri şi… mulţumiri cu zâmbet foarte discret, specific masculin.
(P) Revista Running Mag te pune în mişcare rapid şi sănătos
Pentru că am discutat despre o maşină mega-rapidă şi o tipă super-drăguţă, îţi recomandăm să cauţi în reţeaua magazinelor Inmedio.ro şi la SportGuru.ro primul număr al revistei Running Mag. Conţine informaţii care te vor ajuta să-ţi montezi cai-putere în tălpi şi să-ţi defineşti formele corpului în aşa fel încât orice Pagani, Ferrari sau Lamborghini să se uite după tine. Asta dacă vor accelera în ritmul tău sănătos. Detalii suplimentare aici găseşti.
De ce? În primul rând, uită-te la culoarea gălbejită a caroseriei. Îl face pe Huracan să arate ca o cutie în care se depozitează materiale radioactive. Este la fel de periculos ca un taxi. În plus, chiar şi când este oprit, noul Lamborghini pare pus pe scandal şi pregătit să facă atât de multă gălăgie, încât Cupidon şi gaşca lui de dubioşi cu arcuri vor fi nevoiţi să îşi schimbe scutecele. Ghinion.
În al doilea rând, formele acestea îţi conturează automat o poveste, dar sunt şanse destul de mici să fie una cu doze de romantism şi dulcegării care i-ar alarma pe nutriţionişti şi le-ar stârni interesul producătorilor de zahăr. De fapt, este cam dificil să-ţi imaginezi că un tip plăpând şi timid ca adolescentul miop din opera lui Mircea Eliade îi va deschide portiera acestui Lamborghini …
… celei pe care o are la contacte în agenda telefonului cu numele de „Honey”. Pe bune, „Honey”? Adică „Miere”? Urmează cumva să aflăm că lectura preferată a tipului constă în cartea „genială” intitulată Codul lui Da Vinci? Ei bine, singura şansă de a ieşi cât de cât masculin din situaţia asta este ca respectivul să afirme plin de încredere (atitudinea este totul) că:
foloseşte „Honey” pentru că nu personalizează niciodată fetele din viaţa lui (ceea ce este destul de înţelept) şi
cartea menţionată o are doar pentru a-i altoi pe ţânţarii africani agresivi, fiind doar un obiect din arsenalul de siguranţă al decapotabilei, alături de stingător şi airbag-uri. Adică genul de chestii pe care nu ai de gând să le foloseşti vreodată, dar este bine să ştii că ele există acolo, undeva şi… nu prea departe, dacă o situaţie nefericită le cere.
În al treilea rând, maşina asta este interzisă cu desăvârşire romanticilor incurabili care aşteaptă cu nerăbdare „Ziua Îndrăgostiţilor” (când o fi, nu sunt curios deloc să aflu data exactă) pentru că Paraziţii spun foarte clar: „nici un şoarece de bibliotecă nu poate să ne înţeleagă şi prima vagaboandă care l-a prins îl leagă”.
Totuşi, un singur „Cântec de dragoste” este permis în maşina aceasta: şlagărul interpretat de Cheloo şi Danez. Iar dacă romanticii tot nu au înţeles mare lucru şi vor „maşini luxoase, asortate-n dreapta cu femei frumoase”…
În concluzie, ar mai trebui să insistăm puţin asupra unei dileme care poate să apară în legătură cu Huracan LP 610-4 Spyder: nu cumva este cam nemasculin să te plimbi într-o decapotabilă după ce ai împlinit 25 de ani?
Răspunsul este afirmativ, cu atât mai mult cu cât eşti o ţintă sigură dacă ţânţarii ăia africani menţionaţi mai devreme vor chema nişte ajutoare pentru a se răzbuna. În plus, nici păsăroii nu vor fi de partea ta. Nici praful. Nici şoferii din SUV-uri. Nici puştanii puşi pe glume proaste din autobuzul aflat lângă tine la semafor.
Deci, fii un bărbat adevărat (sau o tipă interesată de aceştia) şi ia-ţi o maşină normală şi accesibilă, potrivită pentru toate străzile pline de gropi ale noastre, căreia poţi să-i porneşti aerul condiţionat sau să-i cobori geamurile dacă ai poftă de vânt prin freză sau peste chică. Ia-ţi un Lamborghini Huracan LP 610-4 în varianta Coupé. Sau economiseşte finanţele aruncate pe cadouri inutile de „Ziua Îndrăgostiţilor” şi ia-ţi un McLaren 650S. Simplu ca „la revedere”.
Sursă fotografii: Michael Austin, Autoblog.com, S.U.A. Mulţumiri.
Este amurgul zilei de 29 ianuarie 1886. Din depărtare se aud tropotele unor cai, iar goana lor este vestită de norii de praf cenuşii care au pornit la rândul lor într-o căătorie haotică şi misterioasă. Pe măsură ce caii se apropie, încep să fie mai evidente şi alte sunete: roţile căruţei tractate scârţâie înfiorător, urlă ameninţător din toate încheieturile metalice, de parcă ar urma să se dezmembreze în clipa următoare.
Vizitiul nu pare afectat. Are un chip mohorât şi se grăbeşte să ajungă la destinaţia lui, pentru că noaptea se apropie şi nu este o prietenă de nădeje sau genul de iubită pe care ar dori să o aibă alături. O rafală de vânt apărută brusc în peisajul sinistru se izbeşte fără milă de scândurile unor construcţii întunecate. Apoi, o linişte bizară ce tinde spre perfecţiune intră în scenă.
Din când în când, drumurile îşi mai plâng singurătatea prin răscolirea discretă a nisipului, de parcă o bibliotecară în vârstă răsfoieşte cu atenţie paginile cărţilor cu hârtie îngălbenită prematur de timpul răbdător şi înţelept. Toate acestea sunt doar câteva semne care indică faptul că nu se încheie o zi obişnuită. 29 ianuarie 1886 este o zi extraordinară, care va influenţa viitorul omenirii pentru totdeauna. Este sfârşitul zilei în care Karl Benz a înregistrat brevetul pentru primul automobil din istorie.
Această caleaşcă motorizată avea să schimbe viaţa noastră. Urma să apropie oameni, să îi îndepărteze, să fie un mod de a trăi, de asigurare a traiului sau chiar de curmare a lui, din păcate. Avea să fie un obiect de transport, de studiu, un instrument în folosul construcţiei, dar şi al distrugerii. Cu toate acestea, nu era înzestrat în totalitate cu putere de autocontrol. Aici intervine omul. De la primul test drive, efectuat de o femeie. Martha Benz, soţia lui Karl Benz. Cam aşa se ilustrează respectul şi aprecierea „partenerului de viaţă”, cum spun corporatiştii îndepărtaţi de tradiţie.
Mai degrabă, prima variantă. Benz ştia ce a făcut, era „copilul” pe care l-a proiectat ani de zile, cu muncă fără tutoriale video, în care avea încredere că nu îl va dezamăgi. Aşa a fost. Cu ajutorul lui Dumnezeu, un om a muncit şi a realizat un vehicul care se deplasează aproape singur. Cum adică, fără cai şi fără şine? Exact. Ba mai mult, chiar şi cu o viteză maximă undeva pe la 16 km/h, produsă de un motor de 0,95 litri, care furniza iniţial 0,6 CP.
După ce a obţinut patentul, a dezvoltat afacerea care avea să influenţeze inclusiv ceea ce citeşti tu acum. Dacă nu exista automobilul, ştiu exact despre ce îţi scriam. Dar păstrez micul secret pentru mine, momentan. La cum arată noile tendinţe din domeniu, este posibil ca automobilul să nu mai existe. Să fie doar un laptop pe roţi. Aşa ceva nu pot să accept, iar atunci va trebui să închid un capitol definitiv. Mă îngrijorează faptul că momentul nu este prea departe, aşa că mai bine arunc o privire (fără să rănesc pe cineva) într-un ziar muscelean din anul 1889, ca să pară mai îndepărtată ziua aceea fatidică, în care maşinile nu vor mai fi ceea ce trebuie să fie.
O ştire a vremii din Vocea Muscelului (de la 1889) spune cam aşa: „Foarte mulţi vizitatori au venit şi anul acesta în oraşul nostru. Aproape să nu poţi să-ţi dai seama unde mai au loc. Trenurile de plăcere au luat şi ele foarte multă lume. În sfârşit, a început a se da Câmpulungului şi împrejurimilor lui importanţa ce o merită.”
Anul menţionat are legătură cu proiectul lui Karl Benz, care s-a dezvoltat rapid. Astfel, primul automobil a fost lansat oficial la Târgul Mondial de la Paris, iar 25 de exemplare au ieşit pe străzi. Indiferent de vreme. Atenţie, vă avertizăm că urmează o reclamă interzisă şoriceilor din biblioteca menţionată câteva paragrafe mai sus).
Potrivit unei legende, una dintre primele 25 de maşini a fost condusă tot de Martha Benz, pe o distanţă de aproximativ 200 de kilometri. Asta înseamnă viaţă de familie, comunicare în cuplu şi tot ceea ce se străduiesc unii specialişti în relaţiile de cuplu să explice prin cărţi, reviste pentru femei şi website-uri vopsite în roz şi tapetate cu inimioare.
Caii de la începutul istorisirii se odihnesc acum şi se gândesc la urmaşii lor simbolici, ascunşi sub capotele maşinilor contemporane. Vizitiul a rămas la fel. Este tot grăbit. A înlocuit hamurile cu o manivelă, apoi – după ce tradiţia a fost încredinţată vatmanilor să o apere cu preţul meseriei – a trecut la volan şi la manşă. Lucrurile ar trebui să se oprească aici. O maşină condusă din taste? Nu, mulţumim. Doar nu suntem în anul 2016.
Sursă fotografii:cineva pitit sub un aşternut întunecat, în spatele unei cutii cu obiectiv. Oriunde ar fi, îi mulţumim.
Poate urăşti clişeele la fel de mult ca mine. Poate faci doar alegeri pe care ţi le asumi şi ai o mentalitate care se hrăneşte cu ambiţie la micul dejun, cu perseverenţă la prânz şi cu viziune de ansamblu la cină, în timp ce zilnic îţi alimentezi corpul la restaurantul Le Bernardin, situat în New York. Eşti în categoria celor care au pierdut pe la vârsta de 7 ani un singur lucru: teama. În schimb, ai muncit şi ai primit de la Dumnezeu Tatăl totul: demnitate şi o coloană vertebrală ranforsată cu respect pentru cei care merită respectul tău. Ţi-ai amintit rapid de toate acestea în timp ce mergi către noul automobil.
Nu te interesează prea mult linia caroseriei, pentru că ştii ce rol are: să exprime sobrietate şi echilibru în ton cu reverul paltonului tău din stofă englezească. Îţi pasă de asocierile şi grimasele pe care le fac băgătorii de seamă profesionişti prin intermediul privirilor sau vorbelor faţă de brandul Cadillac…
…la fel de mult cât eşti curios să ştii ceva despre cazanele lor cu atitudini ruginite de banalitate. După ce deschizi portiera, tu ştii ce este de fapt important pentru tine.
Ai văzut cum se conduce, nu te-a impresionat prea mult, dar ştii că acesta va fi un birou foarte plăcut pentru şoferul tău. Concentrarea îndreptată către investiţiile în proiecte sau pur şi simplu contemplarea în timpul călătoriilor pe care le faci sunt garantate prin confort pe locul tău de onoare.
De aici poţi să te gândeşti mult mai bine la acţiunile tale, la oamenii pe care trebuie să-i întâlneşti sau nu şi la faptul că deşi timpul zboară, tu eşti pilotul care îl poate controla eficient. Oricum, bancheta va negocia cu suspensiile în avantajul tău pentru o deplasare la fel de relaxantă ca o vizită la Trump SoHo Spa. Tot în New York. De dreapta, clar.
Poate nu te încântă prea mult brandul Cadillac. Poate nici modelul CT6 nu este pe placul tău. Dar poate oricare altă maşină din clasa executivă să-i pună la punct pe neaveniţi atât de repede cum reuşeşte aceasta? Răspunsul este simplu. Poate. Dar nu în stil american.
Sursă fotografii:Biroul de presă Cadillac şi un profesor de creativitate publicitară. Mulţumiri.
Prima generaţie a „Fantomei” de la Rolls-Royce este ca un fotoliu uriaş plimbat pe roţi din buret pe un asfalt care îţi lasă impresia că este făcut din catifea. Îţi spun asta din proprie experienţă, din epoca trăită la BBC TopGear, deoarece mi-am plimbat masculinitatea într-un astfel de model cu statueta spiritului extazului năzărită pe capotă. Nu-i laudă. Este un fapt concret. Îţi îndoapă orgoliul?
Depinde foarte mult de contextul în care te situezi. Eşti un rapper american? Faci afaceri cu petrol, arme sau alte chestii care asigură profituri uriaşe, aflate cot la cot cu valuri de controverse? Eşti un ambasador din Dubai? Eşti o vedetă de la Hollywood sau te comporţi ca una? Dacă ai răspuns afirmativ, atunci un Rolls-Royce este un accesoriu care trebuie să fie măcar temporar în stilul tău de viaţă. Nu ai resursele necesare? Ghinion. Înseamnă că deja priveşti lucrurile diferit.
Nu-i rău deloc, pentru că doar astfel vei putea să analizezi cu luciditate (!?) un Rolls-Royce în general sau un Ghost în special. De exemplu, referindu-ne la noua generaţie, ai putea să te legi de un detaliu oarecum nesemnificativ: asemănarea dintre farurile instalate pe Ghost Series II şi Chrysler/Lancia 300 SRT8 (apărut prin 2011/2012).
Totuşi, nu vei putea să spui despre interior că seamănă cu altceva. Da, împrumută fel şi fel de componente de la BMW, dar sunt filosofii diferite. Sau cel puţin, aşa vor încerca să convingă specialiştii. Nu-i vei asculta prea mult, deoarece treaba ta de chiabur este alta. Uneori, pentru relaxare, ea se poate desfăşura la volan:
Alteori, când îţi doreşti să admiri cu mai multă atenţie peisajul aflat dincolo de sticlăria laterală, îţi vei plasa posteriorul într-un loc mai bun (de preferat, pe cel din dreapta-spate):
Călătoria îţi va face foame, se vede şi pe monitor, iar dacă nu găseşti o porţie de „Halloumi, Courgette & Herb Cakes”, poţi să te răsfeţi cu Rolls-Royce-ul cornuleţelor cu magiun: cele făcute acasă.
Dacă începe ploaia în drumul tău către alimentarea cu doze diverse de extravaganţă, nu te agita. În portieră se ascunde pentru protecţia capului deştept o umbrelă Rolls-Royce fabricată dintr-un material amestecat cu teflon, bun pentru a face apa să alunece, iar tu să ai o umbrelă uscată. Rihanna aprobă că este de încredere, dar având în vedere că nu ne luăm după dive, poate fi încercată cu furtunul. Îţi aparţine asumarea oricăror riscuri.
Rolls-Royce Ghost Series II este cu o oarecare măsură de îndoială o maşină formidabilă. Până acum, am întâlnit doar reacţii de uimire când am mărturisit în grupuri relativ restrânse faptul că din punctul meu de vedere, ignorând cu neruşinare aspectele financiare, Rolls-Royce este un brand de excepţie care oferă produse impresionante, dar nu este ideal, iar asta nu pentru că noul Mercedes-Maybach ar fi mai breaz.
Da, ambele se apropie foarte mult de perfecţiune şi da, în anumite condiţii, alegerea mea ţine de nişte factori pe care nu are rost să-i înşir aici. Motivul principal este simplu: referindu-mă exclusiv la gama BMW, noul Seria 7 şi X5 oferă mult mai mult decât îţi trebuie. Iar aceste beneficii le ai fără să fii neapărat miliardar.
Sursă fotografii:Producătorul. Mulţumiri speciale pentru cornuleţe speciale.
Dacă te îndrăgosteşti de tine privindu-te într-o baltă şi aşteptând să crească o floare care îţi va purta numele, atunci eşti într-o situaţie pe care trebuie să o verifici mai amănunţit prin manualele de literatură şi prin cele de psihologie. Dacă intenţionezi să vinzi planta respectivă (la fel de narcisistă ca tine) în cantităţi mari, atunci te pot ajuta cu nişte contacte de la Flora Holland din Haga; trebuie doar să-mi dai de veste la adresa razvan@bucsoiu.com. Totuşi, dacă îţi doreşti să ştii care sunt cele mai originale şi sigure tactici pentru a „încălca” inclusiv legea atracţiei universale enunţată de domnul Isaac Newton, atunci trebuie să citeşti în continuare cele 5 secrete păzite cu stricteţe de un elefant albastru mahmur.
Secretul #1. Mergi în Las Vegas, întreabă de compania Faraday (da, numele trimite către fizicianul/chimistul englez preocupat de electromagnetism, catod, anod, cation, anion, ion – apropo, la mulţi ani fericiţi!) şi apoi caută conceptul FFZERO1. Dacă paznicul nu ştie exact la ce te referi, descarcă fotografia aceasta şi foloseşte-o cu încredere ca pe o legitimaţie de megastar megaloman:
Secretul #2 (Al Bunicii, în general). Pregăteşte nişte gogoşi. Presupunând că fotografia ta nu era la o rezoluţie extraordinară, este recomandat să ai la tine un set de vorbe meşteşugite, nu? Greşit. Fundamental greşit. Trebuie să ai nişte gogoşi autentice şi nu pentru a le folosi în scopuri necinstite ca mită, ci pentru a le savura în tihnă, cu multă ciocolată sau dulceaţă de casă. Îţi garantez că peisajul oferit este irezistibil oricăror priviri, iar asta înseamnă – exact! – atenţie din belşug. Dacă nu ai gogoşi, din nou pot să vin în sprijinul tău. Poftim:
Secretul #3. Urcă-te la bord, ignoră momentan manşa spectaculoasă şi caută intrarea USB; apoi, răsfoieşte melodiile până găseşti piesa (tulburător de adevărată) Toate-s la fel de la Paraziţii şi Dan Lazăr. Aşteaptă cu răbdare versul potrivit contextului: „Noi vrem maşini cu un loc, voi să n-aveţi loc”. Faraday FFZERO1 confirmă.
Secretul #4. Sună-i pe cei de la Scuderia Ferrari şi spune-le că volanul maşinilor de Formula 1 pe care le folosesc ei sunt nişte chestii aproape la fel de îmbătrânite cum este şi Turnul Înclinat din Pisa.
Pe lângă faptul că vei atrage cu siguranţă atenţia (atenţie, este nedovedit ştiinţific), vei asculta probabil şi un grupaj de cuvinte în limba italiană pe care nu vei putea să le reproduci la televizor. Nu de alta, dar scopul tău nu este să-ţi îmbunătăţeşti vocabularul latin, nu?
Secretul #5. Opreşte în faţă la Bellagio pentru câteva momente (cam 3, 4 zile) şi nu-ţi pierde concentrarea. Într-un moment de neatenţie amestecat cu aburii produşi de aerul unei dudui plastifiate sau de strălucirea apei din piscina cam la fel de azurie ca elefantul menţionat la începutul articolului, ar putea să apară în singurătate o tentaţie oribiliă de a lua telefonul încărcat cu aplicaţia „Cameră foto”, a-l îndrepta apoi spre propriul cap şi de a apăsa pentru a trage un cadru (i)mortal, denumit nefericit selfie. Deci, mai bine îţi vâri telefonul în buzunar şi pleci să te plimbi în viteză.
Ca un bonus (sau completare, cum doreşti) la ultimul secret, ar mai trebui să reţii un aspect oarecum important, precizat într-un articol pe website-ul publicaţiei Huffingtonpost.com: în 2015 au fost mai mulţi oameni implicaţi în accidente mortale produse în tentativa de a face un selfie „reuşit” decât persoane atacate de rechini. În concluzie, mai bine pui în aplicare aceste secrete simple şi accesibile care îţi garantează în proporţie de 0,045466848421425% că vei atrage atenţia. Inclusiv rechinilor.
Sursă fotografii:BBC.com şi producătorii. Inclusiv de gogoşi. De casă. Mulţumiri.
Chiar dacă prezentul are grijă să mă ţină mult prea ocupat ca să am timp de nostalgii penibile în legătură cu trecutul, se spune că la final de an se trage linie.
De preferat, fără cretă, fără asfalt şi fără melodiile lui Chirilă. Mult mai simplu şi foarte rapid. De fapt, cred că linia asta simbolică ar trebui să fie trasă cu pneurile unui Ferrari 488 GTB. Merită costul, chiar dacă este uriaş.
De ce am adus în discuţie maşina asta? Pentru că din punctul meu de vedere, 2015 are ca echivalent automobilistic modelul 488 GTB. Agresiv, riscant, cu situaţii primejdioase, cu multă gălăgie, cu schimbări radicale, dar extrem de antrenant, deci foarte profitabil, cu multe beneficii şi perfect controlabil de la pupitrul de comandă: propriul ego.
Se spune că succesul nu este un sprint, ci un maraton. O competiţie dură, care presupune efort şi o doză de neprevăzut care te loveşte mai năpraznic decât parapetul către care te îndrepţi dacă ai frânat prea târziu într-un viraj. Chiar şi aşa, trebuie să mergi în sensul vieţii: înainte. Cu viteză mai mare, cu turaţii mai puternice, mai grăbit inclusiv către eşec. Pentru că doar în acest mod îţi vei exersa capacitatea de a pune prefixul „extra” la ordinar, în tot ceea ce faci. Scurtăturile sunt pentru oamenii laşi. Cam asta spun pe scurt 2015 şi Ferrari 488 GTB.
În 2015, acest website a împlinit şase ani de existenţă. Nu a rămas indiferent la schimbările din lume şi a întrebat-o pe doamna Susan Bennett (adică pe Siri) dacă este adevărat că Jeremy Clarkson, James May şi Richard Hammond au plecat de la BBC TopGear. Nu a avut răbdarea necesară să asculte şi răspunsul, mai ales pentru că îl cunoştea. Se pune că am notat şi cel mai important eveniment al anului, da?
Sursă foto: Next Advertising şi Ferrari. Producătorii, cu alte cuvinte.
bucsoiu.com 