Malibu, California – Pagina 14

Start oficial în campania „Lipeşte-te de #valiporcisteanu”, la Afi Palace Cotroceni

20152015 de Razvan Bucsoiu, publicat în EVENIMENTE AUTO ÎN ROMÂNIA, Malibu, California

Astăzi, 11 iunie, de la ora 18:00, în zona patinoarului din Afi Palace Cotroceni (Bucureşti), pilotul de raliu Vali Porcişteanu vă invită la un eveniment special cu ocazia startului campaniei „Lipeşte-te de #valiporcisteanu„. Spectacolul va conţine demonstraţii cu maşina pe patinoar, în compania celor de la Ice Fusion Freestyle şi o tombolă cu numeroase premii, printre care se numără şi şansa de a participa la derapaje controlate împreună cu Vali.

sibiu-rally-challenge-este-primul-partener-din-campania-aezlipee-te-te-de-valiporcisteanuae-56941 Mai mult decât atât, printre cei care vor fi prezenţi să susţină campania „Lipește-te de #valiporcisteanu” se vor număra Cabron, Giulia, Roxana Ciuhulescu, Nicolai Tand şi multe alte vedete, potrivit comunicatului de presă emis cu prilejul evenimentului.

Campania lansată de Vali Porcișteanu va fi o campanie de tip crowdfunding realizată în premieră pentru motorsportul românesc și nu numai. Astfel, pentru a lua startul în forță în sezonul 2015 – 2016 de raliuri, mașina cu care va concura campionul național a fost împărțită în spații publicitare pătrate, pentru ca orice doritor care vrea să îl susțină, să se poată „lipi” de mașină, cumpărând un pătrat.

vali porcisteanu

Vali Porcişteanu este cel mai tânăr câştigător al titlului naţional absolut la raliuri și singurul pilot român recompensat cu un trofeu de referință internațională, Colin McRae Flat Out Trophy.

Sursă: comunicat de presă. Mulţumim.

Preţul de start pentru Renault Kadjar în România este de 18.200 de euro

20152015 de Razvan Bucsoiu, publicat în Malibu, California

Noul model al francezilor are în comun cu Nissan Qashqai platforma tehnică, dar se diferenţiază de acesta printr-un design parcă mai expresiv şi mai individualizat, înscriindu-se în linia actuală urmată de gama Renault. În versiunea de top, Kadjar costă 27.750 de euro şi dispune de transmisie automată care lucrează împreună cu un sistem de tracţiune integrală.

Renault-Kadjar_2016_bucsoiu_1

Printre altele, în echiparea standard sunt incluse jantele din aliaj de 17 inch, stopuri şi lumini de zi cu LED, geamuri laterale cu ramă cromată şi oglinzi laterale încălzite. La versiunile medii şi de top se adaugă sistemul de iluminare full-LED, jante din aliaj de 19 inch, cameră video pentru marşarier şi oglinzi pliabile electric.

La interior, în echiparea standard veţi dispune de un sistem audio care permite conectarea prin USB sau Bluetooth. Nu lipseşte limitatorul de viteză, iar în pachet este inclus tempomatul. Pentru echiparea de top, se adaugă un sistem de asistenţă pentru schimbarea luminilor de drum, altul pentru citirea indicatoarelor de circulaţie, asistenţă la parcare şi chiar parcare automată de tip „hands-free”.

Renault-Kadjar_2016_bucsoiu_2

Concurenţa directă pentru acest model este reprezentată pe de-o parte din maşini apropiate ca preţ (de start, cu TVA inclus, fără promoţii sau opţionale), cum ar fi Nissan Qashqai (de la 18.690 de euro) şi KIA Sportage (de la 18.166 de euro), sau de variantele mai scumpe, cum ar fi de exemplu Hyundai ix35 Facelift (20.786 de euro) şi Volkswagen Tiguan (de la 23.646 de euro).

Autor: Răzvan Bucşoiu.

Sursă foto: Biroul de presă Renault. Mulţumim.

30 de maşini foarte rare dintr-o colecţie privată sunt scoase la licitaţie în august

20152015 de Razvan Bucsoiu, publicat în Malibu, California, Spectaculos. Dincolo de parbriz/

Cotrobăiţi în puşculiţă după cel puţin 60 de milioane de euro sau puneţi cecuri sub saltea până în data de 13 august 2015, o dată care va fi cu noroc pentru persoana care va câştiga licitaţia organizată de RM Sotheby’s Monterey. Va fi scoasă la vânzare o colecţie impresionantă alcătuită din 30 de maşini, după cum se poate vedea din această mostră:

Printre numeroasele modele exclusiviste existente în colecţia privată se află primul Bugatti Veyron fabricat, adică acel exemplar care deţine cu mândrie numărul de şasiu 001, un Lamborghini Reventon, un Ferrari 250 LM din 1964, un McLaren F1 din 1998 şi un Ferrari Enzo care i-a aparţinut Papei.

Pentru conturarea unei impresii mult mai clare despre maşinile din colecţie scoase la licitaţie – care se vor vinde aproape sigur individual – vă invităm să vă răsfăţaţi retinele cu o serie de fotografii însoţite de scurte comentarii.

Primul dintre cei 300, nu de la Termopile, Sparta, ci de la Bugatti.

Un Ferrari Enzo nu are nevoie de comentarii. Doar de achiziţie.

Lamborghini Reventon este beton. Nu am ales asocierea doar pentru că rimează, ci pentru că este exact aşa. Mai ales culoarea.

Dacă vrei să te simţi ca 50 Cent în videoclipul Candy Shop, alege un Saleen S7 galben. Sau ia-l pe acesta şi vopseşte-l.

Doar un Maserati MC12 şi un decor dubios. Mergem mai departe.

Dacă sunteţi un miliardar pasionat de maşini şi nu aveţi încă în propria colecţie un Jaguar XJ220, nu vă faceţi planuri în data de 13 august.

Mercedes-Benz SLR McLaren. Inginerie germană combinată cu tehnologie britanică, fabricată în UK, probabil cu sprijinul lui James Bond.

Numele este complicat (Koenigsegg CCX) iar maşina este complexă. Ţi-am spus că joacă în ligă cu Veyron, nu-i aşa?

Pe principiul Ceci n’est pas une pipe (adică opera cu pipă în care nu este o pipă), în fotografia de mai sus nu este un VW Beetle, ci un Porsche 959.

Mercedes-Benz 300 SL. Respect şi eleganţă sportivă pură. Din 1954.

McLaren F1, pentru senzaţii F1. Stradale.

NFS: în acest caz, cu F de la Ferrari F50.

Ferrari F40 are o problemă. Se numeşte Porsche 959. Spre deosebire de acesta, F40 este mai arătos…

… dar nu mai arătos decât o rudă denumită Ferrari 308 GTO. Echipa noastră se gândeşte foarte, foarte serios să facă o chetă pentru acest model.

Dacă eşti student şi doar tu ştii cum faci de te întâlneşti la o cafea cu un multimiliardar, iar dintr-o vorbă în alta îi spui că ai venit cu 365, gândul interlocutorului tău va fugi imediat la maşina de mai sus, Ferrari 365.

De la prototipul „P” la Ferrari 250 LM.

Porsche 356B Cabriolet, pentru brize plăcute în stilul anilor 1960.

În selecţia noastră, acest Ferrari 246 Dino GT. Nu se ridică la nivelul rudelor de mai sus, iar Lancia Stratos este mai spectaculoasă, fără a fi un „Dino”.

Autori: Anamaria Zamă şi Răzvan Bucşoiu.

Sursă foto: TopGear.com. Mulţumim.

Despre Bentley şi plecarea designerului Luc Donckerwollke

20152015 de Razvan Bucsoiu, publicat în Malibu, California

O informaţie apărută recent ne-a atras atenţia asupra brandului britanic Bentley, sub sigla căruia concernul german Volkswagen produce o serie de modele care se înscriu cu adevărat la categoria premium. Ne referim la faptul că directorul de design al companiei, Luc Donckerwolke, a decis să plece de la Bentley şi implicit din grupul Volkswagen după 23 de ani în activitate inclusiv pentru un alt brand exclusivist, Lamborghini.

Renunţarea la funcţia ocupată de domnul Donckerwolke s-a desfăşurat înainte de lansarea primului SUV al companiei Bentley, al cărui concept a fost prezentat în cadrul Salonului Auto de la Geneva din anul 2012.

Noul director de design va fi domnul Stefan Siellaf, fostul şef al departamentului de design Audi şi responsabilul suprem al tuturor interioarelor automobilistice produse de concernul VW. Prin urmare, sub direcţia acestuia se va lansa primul Bentley SUV, un deschizător de drumuri dacă ne gândim la faptul că modelul va încerca să fie peste Cayenne sau Q7 cel puţin din punctul de vedere al exclusivităţii şi cu siguranţă prin prisma preţului.

Teoretic, modelul ar veni în „sprijinul” celor care îşi permit un Rolls-Royce, dar îşi doresc un SUV. Problema este că oferta actuală din această clasă de automobile nu conferă impresia de individualitate pe care o conturează de exemplu un RR sau un Mercedes Maybach, chiar dacă în esenţă, limuzinele respective sunt doar versiuni extreme ale unor maşini care oricum sunt realizate la standarde foarte înalte.

De exemplu, Ghost sau chiar Phantom sunt un fel de Seria 7 cu steroizi. Maybach a fost şi este un Clasa S care a mâncat batoane proteice şi a făcut nişte cursuri de eleganţă în particular, iar SUV-ul Bentley ar fi pe acelaşi principiu o combinaţie între Cayenne/Q7 (bazate la rândul lor pe Touareg) şi Bentley Mulsanne, adică un Continental cu masterat, în urma căruia a dobândit o nouă poziţionare pe piaţă.

Desigur, în special oamenii de la departamentul de marketing vor susţine fix ceea ce îşi doresc să audă potenţialii cumpărători despre care vorbeam mai sus, care nu îşi doresc neapărat un Cayenne mai bun combinat cu un Mulsanne mai bun, ci vor în primul rând un model mai exclusivist şi mult mai scump, din diverse motive, de exemplu, pentru consolidarea statutului.

Astfel, „a fi necesar” păleşte în faţa lui „a impresiona”, iar Bentley îşi poate juca uşor cartea SUV în acest joc, mai ales când îşi cunoaşte publicul-ţintă ideal: probabil, un grup de afecerişti din Dubai şi câţiva rapperi americani.

Pornind de la aceşti „ambasadori” de brand, cu sprijinul unor reprezentanţi mass-media auto internaţionali care vor pune accent pe imaginea construită de noul model asupra potenţialilor posesori şi cu un strop de publicitate, grupul de bază al clienţilor se va extinde, doza de exclusivism se va dilua, iar cei care îşi doreau iniţial un SUV de lux deosebit vor căuta altceva. De exemplu, poate îşi vor dori varianta mai „practică” a unui SUV, adică un break de lux, cum este conceptul Bentley Flyng Star.

Partea bună este că publicul spectator nu se va plictisi, iar faptul că designerii se mută de la o companie la alta este cu siguranţă un element important care contribuie favorabil în acest sens. De exemplu, Kevin Rice a fost designer la Mazda, apoi la BMW (unde a proiectat printre altele, prima generaţie de Seria 1), iar în prezent este şef al aceluiaşi departament la Mazda Europe.

În final, revenind la Bentley, ar mai fi de menţionat că în momentul redactării acestui articol, Luc Donckerwollke nu a precizat care va fi compania pentru care va lucra. Totuşi, oricare va fi aceasta, vom fi interesaţi de noile proiecte pentru a vedea printre altele şi în ce manieră este păstrată nota personală a designerului în raport cu tradiţia brandului respectiv. La Bentley s-a potrivit cu succes, chiar dacă farurile par să nu aibă sprâncene, cum spunea James May într-o referire la modelul Mulsanne. Pardon, Continental.

Sursă foto: arhivă, Salonul Auto de la Geneva, ediţia din 2012.

Nostalgia de sâmbătă: Dacia 1300 neagră din 1982 (AG 10 NIE)

20152015 de Razvan Bucsoiu, publicat în Malibu, California, Test cu sau fără Drive

Eram prin anul 2006, proaspăt deţinător al unei bucăţi de plastic roz cu bucurie şi avem din ce în ce mai multă nevoie de mobilitate rapidă, deoarece drumurile de la radio Caroliştii din cadrul Colegiului Pedagogic „Carol I” la televiziunea Muscel TV, apoi de la o reşedinţă la alta a părinţilor se înmulţiseră, iar timpul era foarte scurt. Astfel, o maşină personală rezolva o parte dintre aceste probleme. Totuşi, voiam un exemplar clasic, negru, românesc, şi accesibil din mai multe puncte de vedere. Postul vacant a fost ocupat de el:

ag_10_nie

Pentru mine, această maşină Dacia 1300 neagră era (şi va fi în sinea mea) ca acel Ford Gran Torino pentru Starsky & Hutch sau ca acel Dodge Charger ’69 „General Lee” pentru Bo Duke, în filmul The Dukes of Hazzard. Era un fel de Chevrolet El Camino din anii ’70 pentru Earl, personajul central în serialul american intitulat My Name Is Earl. Era tot ceea ce trebuia să fie şi nimic mai mult.

Cu bune şi cu rele, adunate din portbagajul mochetat

Acum, după aproape zece ani de la prima noastră întâlnire, îmi amintesc de ea şi de toate problemele ei cu un zâmbet. De exemplu, îmi aduc aminte de carburatorul sclifosit (Solex, dar vârsta îşi spunea cuvântul), de bujia pe care am scăpat-o în blocul motor şi pe care am recuperat-o după o jumătate de zi (bine, asta poate că a fost puţin problema mea, dar un bărbat adevărat nu greşeşte niciodată, potrivit maximelor masculinităţii, deci a fost vina maşinii), de rezervorul cu benzină spart pe care a trebuit să îl schimb musai pe o rampă sau de faptul că am găsit-o în parcare (pe un loc necumpărat şi nemarcat) cu pneurile frontale bricolate de un cuţitar amator, dar ambiţios.

A fost cam dezamăgitor momentul respectiv, mai ales pentru că în aceeaşi zi fusesem la vulcanizare pentru echiparea cu pneuri noi. Totuşi, am apreciat faptul că pneurile din spate au fost iertate de la bricolaj şi privind maşina din profil, cred că am înţeles de ce: NIE semăna acum cu un dragster sau cu o felină pregătită să facă un salt de pe loc direct pe pradă. Partea bună era că problemele tehnice nu erau în grija mea. Doi mecanici, pentru care am numai cuvinte frumoase şi respect, gâdilau cu pricepere maşina, iar ea îşi manifesta satisfacţia pe traseu, sub conducerea subsemnatului.

De fapt, defectele îi confereau o serie de trăsături aproape umane, inerete calităţilor. Printre acestea, aş enumera în primul rând faptul că era o Dacia 1300 din ’82, neagră, deci îndeplinea cu succes cerinţele mele iniţiale. Mai mult decât atât, era originală în proporţie de 80% (restul de 20% îl reprezenta sistemul de frânare nou, împreună cu diverse consumabile şi modificările la nivel vizual) şi avea în echipare un motor franţuzesc de provenienţă Renault, aşa cum îi stă bine unui astfel de model.

În al doilea rând, avea o cutie de viteze scurtă şi, într-un fel unic, sportivă. Trecerea prin trepte era rezonabil de precisă şi oarecum distractivă. Îmi plăcea, dar între timp, după despărţirea de NIE, m-am îndrăgostit de transmisia automată tocmai pentru că versiunile manuale de pe alte maşini, indiferent de brand, mă întristau: aproape toate îmi lăsau impresia că încearcă să imite fără succes ceea ce NIE făcea firesc şi fără ezitare prin transmisia din dotare. Tot la capitolul calităţi s-a încadrat şi capota portbagajului mochetat, care se închidea mai uşor decât uşa unui frigider din zilele noastre şi producea un blââc metalic asemănător în privinţa „gălăgiei” cu o clapetă de laptop închisă. La fel ca această amintire.

Sursă fotografie: autorul reminescenţei, Răzvan Bucşoiu.

Noua gheişă din spectacolul urban: Honda Civic Type R

20152015 de Razvan Bucsoiu, publicat în Malibu, California

Când a apărut generaţia cu numărul opt de Civic, în 2006, probabil că unul dintre cele mai vehiculate clişee apărute prin presa auto se referea la faptul că noul model este un fel de navă extraterestră. Cine mai avea siglă împachetată în sticlă şi ţevi de eşapament standard triunghiulare (fără să fie un supercar)? Păi… nimeni.

Ei bine, din păcate, cea mai recentă generaţie este mult mai docilă, mai… franţuzească, în special din punctul de vedere al designului. Noua versiune sportivă, Type R, păstrează tradiţia începută în 1997 şi adaugă de această dată un motor nou de 2.0 litri VTEC Turbo cu 310 CP. A, da, pe lângă unele chichiţe în stil NFS, după cum se vede:

Honda-Civic_Type_R_2015_1_bucsoiu

Ca orice gheişă atentă la detalii, nici interiorul nu a fost lăsat mai prejos: dacă pe dumneavoastră vă pasionează raliul, atunci veţi aprecia faptul că puteţi să acceleraţi de la 0 la 100 km/h în 5,7 secunde (spune producătorul, nu garantăm că este aşa) şi apoi să tindeţi către viteza maximă de aproximativ 270 km/h. Pe circuit, desigur.

Honda-Civic_Type_R_2015_2_bucsoiu

Mai multe detalii nu au rost aici, pentru că nu ne dorim să publicăm o broşură emisă de producător. Ba chiar vom încheia prin a spune ce nu ne place deloc la maşina aceasta. Începem de la interior, unde lucrurile stau mai bine, chiar dacă mânerul frânei de mână pare să fugă de şofer, iar gurile de ventilaţie de la extremităţile bordului ne lasă impresia că au fost împrumutate de la un Isuzu Turquoise.

La exterior, unde roţile par disproporţionate dacă le vom raporta la caroserie, spatele rotunjit este complet incoerent cu partea frontală prea ascuţită, iar proiectoarele sunt prea banale în comparaţie cu generaţia despre care am vorbit la început şi care nu era de tip „R”. Oricum, poate ne vom schimba percepţia la vizualizarea live a maşinii.

Honda-Civic_Type_R_2015_3_bucsoiu

Sursă fotografii: biroul de presă Honda. Mulţumim.

Te căutăm pentru un internship în domeniul jurnalismului auto la noi în echipă

20152015 de anamariazama, publicat în Malibu, California

Primele maşini au apărut în garajul virtual din publicaţia noastră online Bucşoiu.com încă de la începutul anului 2009, iar de atunci am continuat să adăugăm, pe de-o parte, o mulţime de cai-putere, iar pe de altă parte, numeroşi oameni deosebiţi, inclusiv în echipa noastră. Acum ne extindem şi am pornit simbolic girofarul celui mai nou Dodge Charger Pursuit în căutarea unor potenţiali colegi, care corespund unui profil prezentat în continuare.

Dodge-Charger_Pursuit_2015_bucsoiu.com

Ce urmărim, în general şi în particular? Candidaţii ideali pe care îi căutăm au până în 25 de ani şi deţin o licenţă de piloţi sau copiloţi de avioane civile. Dacă ai avut răbdare şi ai citit în continuare, ştii de glumă, aşa cum trebuie şi vei înţelege că acesta nu este un criteriu obligatoriu, fiind suficient permisul de conducere (cel puţin categoria B) şi experienţa în traficul rutier din Bucureşti de cel puţin doi ani. Chiar dacă la nivel internaţional jurnaliştii auto călătoresc în general foarte mult cu… avionul, tu nu ai nevoie de experienţă în traficul aerian. Cu toate acestea, este şi mai bine dacă îţi plac avioanele şi cunoşti unele aspecte despre ele.

Mult mai important (de fapt, obligatoriu) este să cunoşti limba engleză la un nivel atât de avansat, încât să poţi discuta, ipotetic vorbind, într-un interviu (pe care va trebui să îl redactezi ulterior) de aproximativ o oră cu domnul John Rishton, directorul executiv al companiei Rolls-Royce. Altceva?

Dacă te pricepi şi la franceză este bine, iar dacă ştii minimum 2.000 de substantive în limba germană şi poţi să le inserezi în fraze corecte din punct de vedere gramatical, mergi direct într-o etapă de selecţie. Chiar şi aşa, direct şi fără GPS, trebuie să ne trimiţi mai întâi un document Word (spaţiere 1,5 rânduri, margini 2,5 cm stânga, dreapta, sus şi jos) care va conţine răspunsurile tale (în total, între 700 şi 1.000 de cuvinte, poţi şi mai mult dacă ai inspiraţie, dar ai limită de maximum două pagini A4), la următoarele întrebări:

1) Participi la evenimentul de lansare în România a noului BMW Seria 7. Cum ai aborda lansarea într-un mod diferit de restul presei auto, astfel încât inclusiv prietenii tăi cărora nu prea le plac limuzinele să devină interesaţi şi chiar să îl promoveze pe reţelele sociale?

2) Redactează un scurt articol de opinie (cu tentă de editorial) despre subiectul „Mass-media şi agresivitatea la volan” .

3) Ai şansa de a conduce timp de 30 de minute prin Bucureşti un Mercedes-Maybach S600, în care se află Jeremy Clarkson, fostul prezentator de la TopGear. Spune-ne cum l-ai determina să scrie un articol sau să realizeze o emisiune împreună cu tine.

În final, te rugăm să trimiţi documentul tău împreună cu un Curriculum Vitae (CV) printr-un e-mail la adresa anamaria@bucsoiu.com, până la data de 21 iunie 2015, la ora 23:59. Vom confirma primirea în cel mai scurt timp posibil şi vom studia fişierele transmise. Doar persoanele selectate vor fi contactate pentru interviu.

Ce oferim dacă te găsim? Internship plătit, program flexibil, recomandări viitoare şi pile. De combustibil, desigur. Mai multe detalii la linia de sosire, adică la interviu, unde sperăm să ne întâlnim cu tine!

Reflecţii în urma unei dezbateri la Olimpiada de Comunicare Politică 2015

20152015 de Razvan Bucsoiu, publicat în Malibu, California

Aproape de jumătatea lunii mai a fost organizată premierea ediţiei cu numărul IV a Olimpiadei de Comunicare Politică. În cadrul acestui eveniment, Mihai Sturzu – pentru care pasiunea aeronautică tinde să devină poate chiar o profesie în aviaţie – a prezentat succint şi atractiv un subiect contemporan, bazat pe o paralelă între era industrială şi era Internetului. Accentul a fost pus pe schimbările majore pe care cele două elemente le-au determinat sau le vor produce la nivel global.

VGN_class_MB 2

Dacă era industrială se baza pe planificare, control şi caracterul secret al demersului (economic, social), era Internetului este întemeiată pe principiul experimentului, controlul se transformă în idee, iar evoluţia acestora este foarte transparentă, după cum bine a punctat Mihai. Din punctul nostru de vedere, printr-o aprofundare a comparaţiei, se poate observa cu uşurinţă faptul că societatea virtuală duce o luptă victorioasă împotriva intimităţii controlată chiar de actorii sociali implicaţi de bună voie.

Cine îl obligă pe Dorel (sau pe Gogu) să pună pe Facebook o fotografie din bucătăria proprie, cu un check-in care completează din punct de vedere informaţional locaţia? Nimeni. Oare în era industrială, acelaşi Dorel i-ar fi permis accesul oricărui prieten (să nu mai spunem de cunoştinţe şi necunoscuţi) să intre în spaţiul personal? Cel mai probabil, nu, dar aceasta este doar o frântură dintr-un puzzle gigantic al schimbării, în care nici măcar piesele nu sunt cunoscute în totalitate, cu atât mai puţin rezultatul final sau efectele. Dacă privim nişa automobilismului, putem să vedem şi mai concret unele diferenţe între cele două ere. De exemplu, Era industrială:

oldtimer-pix 1

Şi Era Internetului:

Volkswagen-Golf_GTE_Sport_Concept_2015_1

În prima fotografie este un Oldtimer (un brand mai potrivit nu am fi găsit), o maşină gândită să faciliteze transportul persoanelor din punctul A în punctul B şi… atât. În cea de-a doua fotografie este un concept – Golf GTE Sport – lansat de Volkswagen (un brand popular teoretic şi practic) exact în ziua anunţării rezultatelor la Olimpiadă, mai exact 14 mai 2015. Rolul acestui concept – care va prinde viaţă pe linia producţiei în serie probabil anul următor – poate fi privit ca un experiment. Dacă ar fi un site, VW Golf GTE Sport ar fi versiunea Beta. Publicul vede, analizează, iar în funcţie de necesităţile pieţei, producătorul lansează un model de serie, care oricum va fi supus la scurt timp după apariţie (cam în doi, trei ani) la un facelift, dacă nu va fi lansată direct o „nouă” generaţie.

Volkswagen-Golf_GTE_Sport_Concept_2015_4

Experimentul poate să eşueze, desigur, iar apoi în cel mai fericit caz va fi momentul apariţiei bancurilor de tipul „trăim vremuri ciudate, în care un computer se strică după trei zile, iar un hamburger… după cinci ani”. Ne vom adapta, iar dacă vom fi deştepţi, vom păstra şi tradiţiile, aşa cum au făcut şi generaţiile premergătoare care au trăit dezvoltarea epocii industriale.

Ar fi chiar păcat să pierdem ocazia de a fi în viitor la un volan înlocuit cu o manşă ca în fotografia următoare, deoarece maşinile care se conduc singure vor fi mai eficiente şi mai sigure – pe domeniul public. În fine, la fel cum apariţia motorului cu aburi nu a exterminat caii sau tracţiunea animală, nici maşinile viitorului nu vor distruge complet plăcerea condusului. Cu o condiţie care poate părea reduntantă: dacă vom fi deştepţi şi mult mai responsabili.

mansa

La fel cum între Oldtimer-ul din mileniul cu prefixul 19… şi conceptul Volkswagen din mai 2015 este pusă în comun ideea mişcării şi materializarea acesteia prin motorul conectat la patru roţi şi între era industrială şi cea a Internetului există o legătură, un punct comun, care nu se distruge brusc la schimbare. Ca o concluzie, noi credem că liantul este chiar comunicarea, un proces care trece permanent prin multiple transformări, dar păstrează o idee esenţială: interacţiunea bazată pe transmiterea de mesaje, cu scopul obţinerii unui feed-back.

Sursă fotografii: era Internetului. Autori: Ana-Maria Zamă şi Răzvan Bucşoiu. Mulţumim pentru atenţie.

O poveste cu Maserati Quattroporte S Q4

20152015 de Razvan Bucsoiu, publicat în Malibu, California, Test cu sau fără Drive

Să presupunem că John Smith este directorul executiv al unei companii multinaţionale producătoare de ciment. Deciziile pe care şi le-a asumat l-au plasat în centrul atenţiei superiorilor, care i-au oferit posibilitatea să aleagă o maşină de serviciu elegantă. Fără să stea prea mult pe gânduri, domnul Smith a ales un Maserati Quattroporte S Q4, un model cu o lungime de peste cinci metri, ca orice limuzină care se respectă.

Maserati-Quattroporte_2013_1

Quttroporte în limba italiană înseamnă patru portiere, iar Q4 este un semn care indică faptul că maşina această dispune de tracţiune integrală.

Maserati-Quattroporte_2013_2

Cu un portbagaj de 530 litri, domnul Smith va avea loc pentru bagaje, la fel cum rezervorul cu o capacitate de 80 litri va putea să înghită multă benzină premium. Va fi necesară, pentru că motorul V6 de 2.979 cmc, conectat la o transmisie automată cu opt trepte, se va hrăni într-o oarecare linişte cu 15,4 litri în oraş, 7,08 litri în extraurban, iar în ciclu combinat cu 10,6 litri. În urmă va lăsa cel puţin 181 g/km de emisii CO2, în oraş – 358 g/km, iar în medie – 246 g/km.

Maserati-Quattroporte_2013_4

În timpul călătoriei, domnul Smith se va simţi ca un pasager răsfăţat la volanul pe care tronează sigla tridentului, iar la semafor ar putea avea unele dificultăţi când va fi asaltat de priviri curioase, care cer lămuriri suplimentare uneori chiar şi în privinţa brandului, mai ales din partea necunoscătorilor.

Acestora li se vor adăuga privirile duşmănoase ale unor şoferi de dube, dar şi din partea şoferilor/pasagerilor din alte limuzine cu sigle mai consacrate, mai germanice, mai britanice, sau poate chiar mai franţuzeşti. De fapt, domnul Smith ar putea să fie judecat printr-o privire cu un zâmbet oarecum zeflemitor şi de posesorul unui Hyundai Equus (dacă numele nu îţi spune nimic, ar trebui să te anunţăm că acest model este tot o limuzină, cu un preţ de aproximativ 70.000 de dolari), dar probabil că acest lucru nu se va întâmpla în România.

Maserati-Quattroporte_2013_3

Cu toate acestea, domnul Smith nu va avea timp să dea atenţie la aceste detalii, mai ales dacă va fi sprijinit pe de-o parte de apariţia culorii verzi a semaforului, iar pe de altă parte de acceleraţia maşinii, mai mult decât sprintenă: de la 0 la 100 km/h în 4,9 secunde, apoi, dacă semaforul a fost montat pe un circuit de curse, maşina va continua să accelereze până la viteza maximă de 283 km/h.

Ei bine, aici intervine elementul salvator al modelului: sportivitatea, care se îmbină elegant cu poziţionarea brandului şi aspectul estetic al maşinii cu un preţ cuprins între 108.700 şi 142.300 de dolari. Poveste cu final fericit, dacă nu iei în calcul şi celelalte variante pe care le avea domnul Smith la dispoziţie: Mercedes-Benz Clasa S, Audi A8, BMW Seria 7, sau pe cele chiar mai „ieftine”, cum ar fi Jaguar XJ sau Lexus LS.

Deci, a greşit domnul Smith cu alegerea făcută? Nu chiar, mai ales dacă are prieteni cunoscători în domeniul automobilistic şi nu trebuie să le dea prea multe explicaţii despre modelul ales. Se mai adaugă şarmul italienesc al maşinii şi cartea tehnică bine dotată, însă ar trebui să reţinem un aspect al poveştii: totuşi, domnul Smith se pricepe mai mult la ciment decât la maşini.

Sursă foto şi specificaţii tehnice: Netcarshow, Maserati. Mulţumim.

Fotoreportaj de la Salonul Auto Moto 2015 din Piaţa Constituţiei

20152016 de Razvan Bucsoiu, publicat în 300 ZP (Zâmbete Putere)/, EVENIMENTE AUTO ÎN ROMÂNIA, Malibu, California

UPDATE 21 aprilie 2016: Pune-ţi centura şi ţine-te bine, pentru că la SAB Spring Edition între 22 şi 24 aprilie, la Romexpo, Terry Grant va veni să facă un spectacol motorizat de calitate extremă, aşa cum îi stă bine oricărui cascador. Prima demonstraţie va fi vineri la ora 16:00, iar între timp te poţi delecta printre maşinile noi, cu pretenţii eco şi sport, de la Nissan GT-R până la Nissan Leaf, zeci de modele ale unor branduri diverse te aşteaptă la eveniment.

foto smaeb

_____________________________________________________________________________

Ediţia din acest an (2015) a Salonului Auto Moto desfăşurat la Bucureşti în perioada 1-5 aprilie i-a întâmpinat pe vizitatori cu mai multe surprize şi o varietate mai diversificată de automobile proaspete în comparaţie cu ediţiile anterioare. Acesta este un semn foarte bun, care ne indică faptul că organizatorii se străduiesc de fiecare dată să răspundă cu profesionalism adaptat cerinţelor contemporane specifice pieţei automobilistice.

După cum v-am promis, un reprezentant din partea echipei noastre Bucşoiu.com a fost prezent la eveniment cu un scop precis: să realizeze un grupaj fotografic pentru dumneavoastră, pentru a vă contura un tablou al exponatelor mai expresive (în special maşini, pentru că acesta este obiectul nostru principal de interes), surprinse în cadrul lor. Acestea aşteaptă să fie admirate, iar ca să nu se plictisească singure, unele dintre ele au fost acompaniate de domnişoare seducătoare prin prezenţă şi foarte amabile prin atitudine. Fişele tehnice ale maşinilor joacă rolul unor cărţi de vizită elegante, care se cer studiate cu atenţie, un proces psihic pe care vă invităm să îl utilizaţi şi în parcurgerea fotoreportajului nostru.

Aţi văzut noul Ford Mondeo Wagon? Noi nu, deocamdată. Mai încercăm.

Avem mai multe cunoştinţe care sunt posesoare de Hyundai: unii de maşini, alţii de electrocasnice sub acelaşi brand. Mai au în comun şi faptul că sunt mulţumiţi cu produsele în sine.

În urmă cu zece ani, fotografia de mai sus ar fi părut o glumă bună, făcută de o persoană care a lipit sigla pe o maşină cu design reuşit.

Cu K de la KIA şi cu toată dragostea de la Kuga. Ceva nu este în regulă aici…

Misterul s-a desluşit: era de fapt o încercare de „autopersuasiune”. Traducerea termenului, mai jos.

Autopersuasiune (sf.): tehnică utilizată în consilierea psihologică a autoturismelor, cu scopul de a le întări moralul şi a le apropia de numele familiei, înscris pe blazon sau siglă.

Culmea deplasării cu Hyundai: să iei o Elantra şi să mergi în Santa Fe. Dacă eşti însoţit, cu atât mai bine.

Pe acelaşi principiu: să iei un Leon şi să mergi în Toledo. Dar ai grijă să fie Seat şi nu Peugeot.

Când vedem câte un Pajero, avem senzaţia că a apărut pe vremea dinozaurilor. Glumim, desigur. Toată lumea ştie că modelul a apărut înainte.

o10

O încerca aceste Isuzu să pară dur, mare şi foarte… pick-up. Din păcate, tot nu poţi să asculţi un disc din anii ’70 la el. Dar îl poţi transporta.

o12

Barca pe valuri poate pluteşte uşor, dar mai întâi s-a oprit la Salonul Auto Moto 2015. Se leagă de maşina prezentată anterior.

o13

Dacă printr-o întâmplare te întâlneşti la semafor cu acest model, acceptă provocarea la o întrecere doar dacă te afli la bordul unui avion de luptă Boeing F/A 18 Super Hornet. Ai mai multe şanse de a câştiga.

o14

Maşinile de Formula 1 au postere cu roţi de acel tip.

o16

Un portbagaj plin cu succese.

o15

Revenim la normalitate. Aşa cum trebuie.

o17

Roşu şi negru (I). Gândul ne zboară la romane şi formaţii vechi.

o11

Roşu şi negru (II). Dintr-o altă perspectivă, cu alţi actori.

o18

Nu este frumos să stai cu spatele, dar dacă acesta este dezgolit… facem o excepţie.

o21

Un cadou potrivit de la maşina potrivită.

o75

Fiat Celnou.

o87

Duesenberg Model J Torpedo Berline Convertible din 1930. Un pachet V8 clasic de 6.883 cmc, echipat cu 265 CP. Suficient pentru perioada Prohibiţiei, dar şi pentru contemporaneitate.

o19

Cu un balon nu se face primăvară, dar cu mai multe domnişoare se atrag razele de soare… chiar şi prin cort.

o20

Pe principiul KIA, dar pentru persuasiunea posesorilor de această dată…

o22

… sau Mazda CX-5 ne ascunde ceva: o dragoste în secret pentru Opel.

o23

Fişa tehnică este în buturugă. Renegade visează la modelul din poster…

o24

… iar noul Jeep Cherokee la o pereche de faruri care să nu mai semene cu blocurile de semnalizare.

o25

Ast(r)a nu e Mokka… de fapt, chiar este. Opel Mokka.

o26

În compania potrivită şi Astra poate fi chiar atrăgătoare. Sehr schön!

o27

Te-ai fi gândit vreodată să vezi la un Salon Auto un Maserati… diesel? Nu? Nici noi. Ne aşteptam să fie mai întâi pe GPL, dar ne vom obişnui cu ideea.

o28

Echiparea de top ar trebui să se numească Niagara.

o29

Atenţie: tăierea cu flexul a acoperişului unei Corsa din 2000 nu va garanta aceleaşi rezultate.

o30

De acord.

o31

Testul de personalitate auto de astăzi: este Jetta un Passat de buzunar sau un Polo ceva mai mare şi cu portbagaj?

o32

Zvonurile spun că ARO 10 l-a invitat pe Jimny la o partidă de pescuit.

o33

Citroën i20. Nu, acela era Hyundai, dar parcă aveau trăsături asemănătoare.

o34

Roşu şi negru (III). Piese la vedere.

o35

Vitara în stil britanic. Adică MINI la nivel de acoperiş.

o36

Nu a fost în videoclipul formaţiei Disclosure (cu melodia remixată de Mazde), dar este asemănătoare.

o37

Noul forfour este smart. La fel şi Fortwo. Grupul Renault ştie.

o38

Ai prieteni? Alege forfour. Ai prietenă? Alege altă maşină. De exemplu…

o39

… Koenigsegg. Nume bun de dat la probele de dicţie, iar maşina bună de dat pe circuit.

o40

Mergem în 1981 pentru a-l vedea pe Aston Martin V8 Vantage…

o41

… sau modul în care englezii văd un Mustang.

o42

De la Ghibli Diesel ne mutăm privirea la un exemplar din anul 1968, mai precis acest Maserati Ghibli Berlinetta. Are un motor V8 de 330 CP şi transmisie automată. Aşa cum trebuie pentru o maşină sport rafinată.

o43

Formele acestea nu erau realizate în Autocad.

o44

Porsche 356B sau un fel de Boxster din 1961.

o45

Bugatti Type 57 Coach Ventoux din 1938. Echivalentul unei vioare Stradivarius în automobilism.

o46

Producătorul Duesenberg a dorit să facă un Rolls-Royce american. I-a ieşit într-o oarecare măsură, dar revoluţionarea industriei automobilistice a reieşit din faptul că datorită acestuia avem pedalele în ordinea ambreiaj, frână şi acceleraţie.

o47