Acum nu conduc. Eu citesc. Dar tu?

de Razvan Bucsoiu, publicat în Monolog la liniuţă/

Un Salon Auto Internaţional (până acum nu s-a organizat nici măcar un singur astfel de eveniment în România; desigur, s-au desfăşurat spectacole denumite poate cu prea multă emfază „Saloane Auto Internaţionale”, dar care nu se încadrau în normele impuse de o ceremonie care atrage numeroşi vizitatori pasionaţi de fenomenul automobilistic, dornici să asiste la expunerea în premieră a unor concepte sau modele noi) atrage atenţia presei din întreaga lume şi satisface plăcerile informaţionale, vizuale şi tactile ale publicului. Ca format, scriptul unui Salon Auto Internaţional poate avea mai multe puncte comune cu Târgul Internaţional Gaudeamus-Carte de învăţătură , ajuns în 2012 la ediţia cu numărul 19 şi organizat la Bucureşti (centrul expoziţional Romexpo) în perioada 21-25 noiembrie.

Pentru câteva zile, cărţile şi evenimentele culturale devin asemenea unor performeri care atrag publicul într-un sanctuar al educaţiei. Astăzi am avut prilejul de a participa la vernisajul expoziţiei de fotografie semnată de Mircea Radu, sub genericul „Eu citesc. Dar tu?”. Cunoscut ca realizator şi prezentator de emisiuni, Mircea Radu (ca scriitor, foloseşte pseudonimul Paul Radu Mircescu) a impresionat într-un mod foarte plăcut şi extrem de util mai ales pentru tineri şi din rolul de fotograf.

Mircea Radu a precizat că ideea proiectului „Eu citesc. Dar tu?” a apărut în cadrul unei plimbări pe aleile Parcului Herăstrău. „Nimeni din cei aflaţi pe bănci – şi erau destui, căci era ora prânzului – nu avea o carte în mâini. Nimeni nu citea”, a remarcat performerul spectacolului fotografic. Cu scopul nobil de a contribui la schimbarea acestei atitudini distructive, Mircea Radu a căutat o soluţie împreună cu Dinu Lazăr şi Vlad Epstein. Acesta a fost primul demers în construirea proiectului care a reunit „personalităţi, oameni notorii şi vedete iubite” din diferite sectoare de activitate, dar „care fac acelaşi lucru: citesc”, după cum a adăugat Mircea Radu. Fotografiile cu celebrităţi printate în format mare,  stil tablou, au transmis foarte clar nu doar mesajul indicat de tema expoziţiei, ci şi o parte dintre simbolurile care se potrivesc perfect cu oamenii din fotografii. Ordinea prezentării acestora este alfabetică.

Cristian Ţopescu: „O parafrază a unei glume: dacă vrei să fii fericit o zi, îmbată-te! Dacă vrei să fii fericit o lună, căsătoreşte-te! Dacă vrei să fii fericit o viaţă, citeşte!”

Dana Deac: „O bibliotecă îl convinge pe om că societatea poate fi mai bună. Îi oferă uneltele pentru a o transforma.”

Eugenia Vodă: „Ţin în braţe Cartea Roşie a lui Jung, cu misterioasele-i imagini interioare. Dar A CITI nu înseamnă a descoperi şi a-ţi descoperi, mereu, noi imagini interioare?”

Ileana Popovici: „Citind pot să mă retrag într-o lume care îmi place şi în care mă pot regăsi!”

Mircea Badea: „E o vorbă conform căreia, dacă vrei să ştii cu adevărat cine eşti, trebuie să citeşti. Acum sunt ca o carte deschisă! În fiecare seară îmi citesc buletinul de identitate!”

Monica Pop: „Niciodată, cu toate modernismele, o carte care îţi place nu va avea rival. Cel puţin pentru mine!”

Oreste Teodorescu: „În viaţă, pentru a nu fi traduşi, ar trebui să devenim… citiţi.”

Răzvan Mazilu: „Dansul şi cartea sunt două dintre universurile în care îmi place să trăiesc. Atunci când dansez, scriu şi descriu o poveste cu propriul meu trup; când citesc, mă las fascinat de dansul cuvintelor.”

Sergiu Nicolaescu: „Fiecare carte este pentru fiecare dintre cititori un film unic şi irepetabil, un film personal. Tu, cititorul devii scenarist, regizor, actor şi spectator în acelaşi timp!”

Câteva cadre pe care le-am surprins la expoziţia de astăzi:

La finalul acestui articol, aş dori să răspund şi eu la întrebarea de la care a pornit proiectul: da, citesc, inclusiv manualele de utilizare ale autoturismelor. Mai mult decât atât, sunt convins de faptul că studiile ca Lexus LF-LC şi Infiniti Emerg-E pe care le-am văzut şi le-am fotografiat în calitate de redactor al revistei TopGear în cadrul Salonului Auto Internaţional de la Geneva din acest an sunt rodul unor lucrări foarte captivante, dar ascunse timid în spatele unor forme care gâdilă privirea…

  

Sâmbătă, din nou la şcoală. Despre profesori şi maşini, altfel.

de Razvan Bucsoiu, publicat în Monolog la liniuţă/

Gândeşte-te cum ar fi să o ai ca profă la un curs pe Cameron Diaz, cu numele de scenă Elisabeth Halsey. Acum gândeşte-te că urmează un alt curs cu Justin Timberlake, supranumit Scott Delacorte. După un studiu intens, merită să te relaxezi prin sport, cu Jason Segel, cel care îl interpretează pe profesorul Russel Gettis. Dacă ai făcut acest mic exerciţiu imaginar, ai planificat mental o parte din filmul de comedie aflat sub genericul „Bad Teacher”, regizat de Jake Kasdan în colaborare cu scenariştii Gene Stupnitsky şi Lee Eisenberg, lansat în Statele Unite ale Americii aproape de sfârşitul lunii mai, anul trecut. Poate vrei să îţi conturezi o  primă impresie sau să-ţi (re)aminteşti despre ce este vorba, aşa că te invit să priveşti acest trailer, preluat de pe Youtube:

Nu voi face o recenzie în continuare, dar voi încerca să aduc în discuţie mai multe aspecte care au o sursă comună, adică această producţie cinematografică. Primul concept de la care pornesc este educaţia. Cred cu tărie că acesta este itinerariul cel mai scurt către civism. Catedra este doar o axă care separă două tipuri de public, alcătuite din persoane cu interese diferite în particular, dar care contribuie împreună la construcţia unor piese (primordial) ideale,  de o calitate mai bună sau mai slabă. Punerea în scenă poate avea şi ea diverse grade pe o scară calitativă, pentru că poate atrage publicul către un schimb de idei sau nu. Totuşi, întâlnirea în sine este primul element – o temelie ideală, dacă vrei, pe care se pot adăuga informaţii.

De exemplu, în filmul „Bad Teacher”, profesoara Elizabeth Halsey (Cameron Diaz) alege iniţial să le prezinte elevilor diverse filme în timpul cursurilor; chiar dacă metoda poate lăsa loc unor interpretări variate, nu se poate nega prea uşor faptul că avem câteva elemente care ne fac să reflectăm dacă nu cumva în această situaţie avem un sâmbure de performance. Actul respectiv este doar o parte dintr-un spectacol mult mai amplu, care se va consolida pe parcurs, când personajului i se va impune o direcţie către succesul profesional.

În cadrul emisiunii Puncte de vedere difuzată la Muscel TV, am dezbătut subiectul prezentat de Sir Ken Robinson la TED în urmă cu mai mulţi ani, referitor la educaţie şi la faptul că şcoala distruge creativitatea. Spectacolul „Bad Teacher” împrumută componente întâlnite în mai multe sisteme educaţionale şi le pune laolaltă cu instrumentele creativităţii. Rezultatele schiţate într-un mod umoristic arată că reţeta poate funcţiona eficient şi în realitatea cotidiană, dacă sunt îndeplinite câteva condiţii esenţiale: acţiunea,  stabilirea obiectivului, planificarea, seriozitatea. Procesul poate fi exemplificat simplu: îţi propui să fii premiant, respecţi anumite reguli, nu renunţi (Donald Trump menţionează frecvent în cărţile care îi poartă numele cât de important este să te aliezi cu perseverenţa), dar pentru a ajunge acolo unde vrei mai trebuie ceva – o doză de originalitate şi utilizarea controlată a acesteia.

Filmul este încărcat cu secvenţe dinamice, foarte colorate şi adaptate simbolic la personaje. Temperamentul sangvinic şi atitudinea autoritară a profei Elizabeth este în corelaţie cu automobilul pe care îl conduce iniţial: un Mercedes-Benz SLK 350 din penultima generaţie (lansată pe piaţă restilizată în ianuarie 2008) surprins în ipostaze care scot la iveală performanţele sportive ale modelului (echipat în prezent cu un motor de 3.5 litri V6, capabil să producă 350 CP, să ajungă de la 0 la 100 km/h în 5,6 secunde şi să atingă o viteză maximă de 250 km/h) şi pentru un public mai puţin avizat cu domeniul automobilistic.

(Mercedes-Benz SLK 250, 2008, sursă foto: http://www.netcarshow.com)

Chiar dacă este prezentat ca un personaj cu trăsături specifice în mare parte unui temperament flegmatic, profesorul Scott Delacorte îşi face apariţia tot într-un model cu valenţe sportive, mai exact un Audi R8 (dacă ne referim la versiunea lannsată în luna decembrie a anului 2008, includem în discuţie motorul V10 5.2 cu 525 CP, capabil să pună maşina în mişcare de la 0 la 100 km/h în 3,9 secunde înainte de a se ajunge la viteza maximă de 316 km/h). Desigur, maşina este adusă în spectacol într-o manieră elegantă şi raţională, cu LED-urile aprinse, iar aceste amănunte scot în evidenţă o atitudine care poate fi descrisă (oarecum) responsabilă a personajului.

(Audi R8, 2008, sursă fotografie: http://www.netcarshow.com)

În concluzie, am apreciat spectacolul pentru că elementele au fost puse într-o relaţie uşor de asimilat, dar mai mult pentru că face parte din acele filme care te fac să reflectezi asupra unor aspecte care pot trece aproape neobservate, deoarece apar prea evident, sau pentru că sunt ignorate cu rea ştiinţă. Totuşi, din punctul meu de vedere, trebuie să-i acordăm educaţiei aceeaşi atenţie/concentrare pe care i-o acordăm actriţei Cameron Diaz în scena spălării maşinilor în scopuri caritabile.

P.S. Se cuvine să le mulţumesc din nou profesorilor extraordinari pe care i-am cunoscut, îi cunosc şi îi voi cunoaşte pentru faptul că oferă cu generozitate piesele necesare construcţiei unui sanctuar ideal, rezistent în faţa oricăror neajunsuri existenţiale.

Necesităţi familale şi Skoda Rapid

de Razvan Bucsoiu, publicat în Monolog la liniuţă/

Am avut ocazia să descopăr Skoda Rapid încă din stadiul de concept (aproape) pregătit pentru producţia în serie. Acest lucru se întâmpla pe la începutul lunii iunie, când am participat la un eveniment exclusivist organizat la centrul de design Skoda din Mlada Boleslav, lângă Praga, în Cehia. Atunci, Jozef Kaban (şeful departamentului de design de la Skoda şi responsabilul pentru formele modelelor Bugatti Veyron şi VW Scirocco) a dezvelit noul model Rapid în prezenţa celor aproximativ 30 de jurnalişti invitaţi din întreaga lume. Despre acest eveniment am scris la vremea respectivă aici. Am observat că situaţiile comunicaţionale erau gestionate excelent în interiorul echipei şi aş putea să spun că am participat chiar la un performance.

În primul rând, pentru că în calitate de membru al publicului, am fost implicat în jocul de creaţie, de la schiţe până la modelarea formelor dintr-un material asemănător lutului. În al doilea rând, pentru faptul că prezenţa mea acolo nu a fost diminuată, iar în al treilea rând pentru că s-a manifestat o caracteristică a performance-ului, unicitatea. Atât Jozef Kaban cât şi Peter Olah (design project leader Skoda) au ştiut perfect să îşi pună în valoare calitatea prezenţei lor şi au pus în scenă excelent ideea de dramaturgie a imaginii. Totul a fost asimilat ca un întreg, iar acest lucru confirmă faptul că în spatele evenimentului a stat o gândire regizorală foarte bine pusă la punct.

Prezentarea a fost structurată eficient, iar distribuţia rolurilor nu a lăsat loc ambiguităţilor. De asemenea, un alt element pe care doresc să îl menţionez este interactivitatea, adaptată în armonie cu spaţiul în care s-a desfăşurat performance-ul. Oferirea în dar pentru participanţii la acest performance de către Jozef Kaban a unei machete Skoda Yeti cu autograf, produsă în serie limitată din acelaşi material asemănător lutului pe care echipa din departamentul de design îl utilizează la reproducerea formelor unor modele la scară reală pe baza schiţelor clasice (pe planşe) sau digitalizate, s-a încadrat în tema prezentării.

Urmărind aceste aspecte, înclin să cred că îţi va fi mult mai la îndemână să înţelegi povestea care stă în spatele unor linii, puncte, forme şi culori, care compun un model – în cazul nostru – Skoda Rapid. Faptul că acestea vor fi pe gustul publicului ţintă – familia tânără, după cum reiese din spotul pe care îl vei vedea mai jos, dau naştere la o serie de alte performance-uri, individuale, care nu se sfârşesc ineluctabil în momentul finalizării unei călătorii din punctul A în punctul B.

Iată-l: noul Maserati Quattroporte

de Razvan Bucsoiu, publicat în Monolog la liniuţă/

Ce avem aici?

Uită-te în titlu. Dacă nu ai chef să ridici privirea de aici, repetăm împreună: noul Maserati Patruuşi.

Ce găsim la interior?

Eleganţă împrospătată. Vezi mai bine fotografiile şi pipăie cu puterea cognitivă.

 

 

Care-i treaba sub capotă?

Asta îl interesează pe şoferul tău. Oricum, pe tine te va interesa faptul că maşina este mai eficientă din punctul de vedere al consumului de combustibil şi mai prietenoasă cu mediul înconjurător în comparaţie cu generaţia anterioară.

Cum îl recunosc pe stradă?

Din nou, asta nu este problema ta. Totuşi, trecătorii vor sesiza elementele revizuite, cum ar fi blocurile optice.

Pot să-mi cumpăr maşina asta acum?

Mai ai şi tu răbdare, până se coace…

Cine este concurentul autohton?

Dacă nu eşti pretenţios, Dacia Logan se poate transforma într-o limuzină cu puţin efort. Pui o furcă în portbagaj sau vorbeşti cu Poseidon şi ai rezolvat şi problema emblemei.

Sursă: http://www.topgear.com

Vremea se răceşte brusc?

de Razvan Bucsoiu, publicat în În torpedo/, Malibu, California

Nu-i nimic! În timp ce majoritatea buletinelor meteorologice recente atrag atenţia în privinţa modificărilor bruşte de temperatură, oarecum normale pentru această perioadă, însă oamenii aflaţi la volanul unui Land Rover Freelender 2 ar trebui să se bucure. Oricum, nu au prea multe motive să fie afectaţi de vremea nefavorabilă. Sau cel puţin, aşa se întâmplă în spotul următor:

Noul Renault Clio RenaultSport 200 Turbo

de Razvan Bucsoiu, publicat în Monolog la liniuţă/

Ce avem aici?

Un pachet franţuzesc de adrenalină motorizată, cu un aspect diferit în comparaţie cu generaţiile precedente. Partea frontală a fost revizuită, iar dacă îţi place sau nu rămâne să decizi chiar tu.

Ce găsim la interior?

Multe schimbări în comparaţie cu interioarele generaţiilor precedente, padele şi mai ales un levier care mă face să zâmbesc, de la cutia de viteze automată. Da! Detest transmisiile manuale şi clişeele învechite, prosteşti legate de „eficienţa” şi „sportivitatea” acestora. Nu-ţi convine? Bine, pa.

Care-i treaba sub capotă?

Noul Clio RS 200 va beneficia de serviciile oferite de un motor de 1.6 litri preluat de la Nissan Juke, care va fi capabil să dezvolte 200 CP şi 244 Nm. Mai durează puţin până vom afla nişte cifre în privinţa performanţelor.

Cum îl recunosc pe stradă?

Cu atenţie. Dacă îl priveşti din profil, ignoră elementele pe care le-ai mai văzut poate şi pe la alţi producători.

Pot să-mi cumpăr maşina asta acum?

Nu.

Cine este concurentul autohton?

Un concurs de miss, pentru satisfacţia personală.

Surse: Renault şi http://www.topgear.com.

Hostess la Salonul Auto de la Paris

de Razvan Bucsoiu, publicat în Monolog la liniuţă/

Dacă nu-ţi plac fetele drăguţe lângă maşinile noi,  nu-ţi mai pierde timpul pe aici. A devenit deja un ritual ca după un salon auto internaţional, să apară fel şi fel de selecţii cu domnişoare care ne răsfaţă simţul vizual, iar două dintre acestea pot fi urmărite mai jos. Aşadar, nu mai lungesc vorba şi îţi urez vizionare plăcută!