Preţul de start pentru Renault Kadjar în România este de 18.200 de euro

Noul model al francezilor are în comun cu Nissan Qashqai platforma tehnică, dar se diferenţiază de acesta printr-un design parcă mai expresiv şi mai individualizat, înscriindu-se în linia actuală urmată de gama Renault. În versiunea de top, Kadjar costă 27.750 de euro şi dispune de transmisie automată care lucrează împreună cu un sistem de tracţiune integrală.

Renault-Kadjar_2016_bucsoiu_1

Printre altele, în echiparea standard sunt incluse jantele din aliaj de 17 inch, stopuri şi lumini de zi cu LED, geamuri laterale cu ramă cromată şi oglinzi laterale încălzite. La versiunile medii şi de top se adaugă sistemul de iluminare full-LED, jante din aliaj de 19 inch, cameră video pentru marşarier şi oglinzi pliabile electric.

La interior, în echiparea standard veţi dispune de un sistem audio care permite conectarea prin USB sau Bluetooth. Nu lipseşte limitatorul de viteză, iar în pachet este inclus tempomatul. Pentru echiparea de top, se adaugă un sistem de asistenţă pentru schimbarea luminilor de drum, altul pentru citirea indicatoarelor de circulaţie, asistenţă la parcare şi chiar parcare automată de tip „hands-free”.

Renault-Kadjar_2016_bucsoiu_2

Concurenţa directă pentru acest model este reprezentată pe de-o parte din maşini apropiate ca preţ (de start, cu TVA inclus, fără promoţii sau opţionale), cum ar fi Nissan Qashqai (de la 18.690 de euro) şi KIA Sportage (de la 18.166 de euro), sau de variantele mai scumpe, cum ar fi de exemplu Hyundai ix35 Facelift (20.786 de euro) şi Volkswagen Tiguan (de la 23.646 de euro).

Autor: Răzvan Bucşoiu.

Sursă foto: Biroul de presă Renault. Mulţumim.

Bucsoiu.com

30 de maşini foarte rare dintr-o colecţie privată sunt scoase la licitaţie în august

Cotrobăiţi în puşculiţă după cel puţin 60 de milioane de euro sau puneţi cecuri sub saltea până în data de 13 august 2015, o dată care va fi cu noroc pentru persoana care va câştiga licitaţia organizată de RM Sotheby’s Monterey. Va fi scoasă la vânzare o colecţie impresionantă alcătuită din 30 de maşini, după cum se poate vedea din această mostră:

image

Printre numeroasele modele exclusiviste existente în colecţia privată se află primul Bugatti Veyron fabricat, adică acel exemplar care deţine cu mândrie numărul de şasiu 001, un Lamborghini Reventon, un Ferrari 250 LM din 1964, un McLaren F1 din 1998 şi un Ferrari Enzo care i-a aparţinut Papei.

Pentru conturarea unei impresii mult mai clare despre maşinile din colecţie scoase la licitaţie – care se vor vinde aproape sigur individual – vă invităm să vă răsfăţaţi retinele cu o serie de fotografii însoţite de scurte comentarii.

image (2)

Primul dintre cei 300, nu de la Termopile, Sparta, ci de la Bugatti.

image (3)

Un Ferrari Enzo nu are nevoie de comentarii. Doar de achiziţie.

image (4)

Lamborghini Reventon este beton. Nu am ales asocierea doar pentru că rimează, ci pentru că este exact aşa. Mai ales culoarea.

image (5)

Dacă vrei să te simţi ca 50 Cent în videoclipul Candy Shop, alege un Saleen S7 galben. Sau ia-l pe acesta şi vopseşte-l.

image (6)

Doar un Maserati MC12 şi un decor dubios. Mergem mai departe.

image (7)

Dacă sunteţi un miliardar pasionat de maşini şi nu aveţi încă în propria colecţie un Jaguar XJ220, nu vă faceţi planuri în data de 13 august.

image (8)

Mercedes-Benz SLR McLaren. Inginerie germană combinată cu tehnologie britanică, fabricată în UK, probabil cu sprijinul lui James Bond.

image (9)

Numele este complicat (Koenigsegg CCX) iar maşina este complexă. Ţi-am spus că joacă în ligă cu Veyron, nu-i aşa?

image (10)

Pe principiul Ceci n’est pas une pipe (adică opera cu pipă în care nu este o pipă), în fotografia de mai sus nu este un VW Beetle, ci un Porsche 959.

image (11)

Mercedes-Benz 300 SL. Respect şi eleganţă sportivă pură. Din 1954.

image (12)

McLaren F1, pentru senzaţii F1. Stradale.

image (13)

NFS: în acest caz, cu F de la Ferrari F50.

image (14)

Ferrari F40 are o problemă. Se numeşte Porsche 959. Spre deosebire de acesta, F40 este mai arătos…

image (15)

… dar nu mai arătos decât o rudă denumită Ferrari 308 GTO. Echipa noastră se gândeşte foarte, foarte serios să facă o chetă pentru acest model.

image (16)

Dacă eşti student şi doar tu ştii cum faci de te întâlneşti la o cafea cu un multimiliardar, iar dintr-o vorbă în alta îi spui că ai venit cu 365, gândul interlocutorului tău va fugi imediat la maşina de mai sus, Ferrari 365.

image (18)

De la prototipul „P” la Ferrari 250 LM.

image (20)

Porsche 356B Cabriolet, pentru brize plăcute în stilul anilor 1960.

image (19)

În selecţia noastră, acest Ferrari 246 Dino GT. Nu se ridică la nivelul rudelor de mai sus, iar Lancia Stratos este mai spectaculoasă, fără a fi un „Dino”.

Autori: Anamaria Zamă şi Răzvan Bucşoiu.

Sursă foto: TopGear.com. Mulţumim.

Bucsoiu.com

Despre Bentley şi plecarea designerului Luc Donckerwollke

O informaţie apărută recent ne-a atras atenţia asupra brandului britanic Bentley, sub sigla căruia concernul german Volkswagen produce o serie de modele care se înscriu cu adevărat la categoria premium. Ne referim la faptul că directorul de design al companiei, Luc Donckerwolke, a decis să plece de la Bentley şi implicit din grupul Volkswagen după 23 de ani în activitate inclusiv pentru un alt brand exclusivist, Lamborghini.

Renunţarea la funcţia ocupată de domnul Donckerwolke s-a desfăşurat înainte de lansarea primului SUV al companiei Bentley, al cărui concept a fost prezentat în cadrul Salonului Auto de la Geneva din anul 2012.

bentley_suv_bucsoiu_1

Noul director de design va fi domnul Stefan Siellaf, fostul şef al departamentului de design Audi şi responsabilul suprem al tuturor interioarelor automobilistice produse de concernul VW. Prin urmare, sub direcţia acestuia se va lansa primul Bentley SUV, un deschizător de drumuri dacă ne gândim la faptul că modelul va încerca să fie peste Cayenne sau Q7 cel puţin din punctul de vedere al exclusivităţii şi cu siguranţă prin prisma preţului.

bentley_suv_bucsoiu_2

Teoretic, modelul ar veni în „sprijinul” celor care îşi permit un Rolls-Royce, dar îşi doresc un SUV. Problema este că oferta actuală din această clasă de automobile nu conferă impresia de individualitate pe care o conturează de exemplu un RR sau un Mercedes Maybach, chiar dacă în esenţă, limuzinele respective sunt doar versiuni extreme ale unor maşini care oricum sunt realizate la standarde foarte înalte.

De exemplu, Ghost sau chiar Phantom sunt un fel de Seria 7 cu steroizi. Maybach a fost şi este un Clasa S care a mâncat batoane proteice şi a făcut nişte cursuri de eleganţă în particular, iar SUV-ul Bentley ar fi pe acelaşi principiu o combinaţie între Cayenne/Q7 (bazate la rândul lor pe Touareg) şi Bentley Mulsanne, adică un Continental cu masterat, în urma căruia a dobândit o nouă poziţionare pe piaţă.

bentley_suv_bucsoiu_3

Desigur, în special oamenii de la departamentul de marketing vor susţine fix ceea ce îşi doresc să audă potenţialii cumpărători despre care vorbeam mai sus, care nu îşi doresc neapărat un Cayenne mai bun combinat cu un Mulsanne mai bun, ci vor în primul rând un model mai exclusivist şi mult mai scump, din diverse motive, de exemplu, pentru consolidarea statutului.

Astfel, „a fi necesar” păleşte în faţa lui „a impresiona”, iar Bentley îşi poate juca uşor cartea SUV în acest joc, mai ales când îşi cunoaşte publicul-ţintă ideal: probabil, un grup de afecerişti din Dubai şi câţiva rapperi americani.

Pornind de la aceşti „ambasadori” de brand, cu sprijinul unor reprezentanţi mass-media auto internaţionali care vor pune accent pe imaginea construită de noul model asupra potenţialilor posesori şi cu un strop de publicitate, grupul de bază al clienţilor se va extinde, doza de exclusivism se va dilua, iar cei care îşi doreau iniţial un SUV de lux deosebit vor căuta altceva. De exemplu, poate îşi vor dori varianta mai „practică” a unui SUV, adică un break de lux, cum este conceptul Bentley Flyng Star.

bentley_flyng_bucsoiu_12

Partea bună este că publicul spectator nu se va plictisi, iar faptul că designerii se mută de la o companie la alta este cu siguranţă un element important care contribuie favorabil în acest sens. De exemplu, Kevin Rice a fost designer la Mazda, apoi la BMW (unde a proiectat printre altele, prima generaţie de Seria 1), iar în prezent este şef al aceluiaşi departament la Mazda Europe.

În final, revenind la Bentley, ar mai fi de menţionat că în momentul redactării acestui articol, Luc Donckerwollke nu a precizat care va fi compania pentru care va lucra. Totuşi, oricare va fi aceasta, vom fi interesaţi de noile proiecte pentru a vedea printre altele şi în ce manieră este păstrată nota personală a designerului în raport cu tradiţia brandului respectiv. La Bentley s-a potrivit cu succes, chiar dacă farurile par să nu aibă sprâncene, cum spunea James May într-o referire la modelul  Mulsanne. Pardon, Continental.

bentley_flyng_bucsoiu_10

Sursă foto: arhivă, Salonul Auto de la Geneva, ediţia din 2012.

Bucsoiu.com

Nostalgia de sâmbătă: Dacia 1300 neagră din 1982 (AG 10 NIE)

Eram prin anul 2006, proaspăt deţinător al unei bucăţi de plastic roz cu bucurie şi avem din ce în ce mai multă nevoie de mobilitate rapidă, deoarece drumurile de la radio Caroliştii din cadrul Colegiului Pedagogic „Carol I” la televiziunea Muscel TV, apoi de la o reşedinţă la alta a părinţilor se înmulţiseră, iar timpul era foarte scurt. Astfel, o maşină personală rezolva o parte dintre aceste probleme. Totuşi, voiam un exemplar clasic, negru, românesc, şi accesibil din mai multe puncte de vedere. Postul vacant a fost ocupat de el:

ag_10_nie

Pentru mine, această maşină Dacia 1300 neagră era (şi va fi în sinea mea) ca acel Ford Gran Torino pentru Starsky & Hutch sau ca acel Dodge Charger ’69 „General Lee” pentru Bo Duke, în filmul The Dukes of Hazzard. Era un fel de Chevrolet El Camino din anii ’70 pentru Earl, personajul central în serialul american intitulat My Name Is Earl. Era tot ceea ce trebuia să fie şi nimic mai mult.

Cu bune şi cu rele, adunate din portbagajul mochetat

Acum, după aproape zece ani de la prima noastră întâlnire, îmi amintesc de ea şi de toate problemele ei cu un zâmbet. De exemplu, îmi aduc aminte de carburatorul sclifosit (Solex, dar vârsta îşi spunea cuvântul), de bujia pe care am scăpat-o în blocul motor şi pe care am recuperat-o după o jumătate de zi (bine, asta poate că a fost puţin problema mea, dar un bărbat adevărat nu greşeşte niciodată, potrivit maximelor masculinităţii, deci a fost vina maşinii), de rezervorul cu benzină spart pe care a trebuit să îl schimb musai pe o rampă sau de faptul că am găsit-o în parcare (pe un loc necumpărat şi nemarcat) cu pneurile frontale bricolate de un cuţitar amator, dar ambiţios.

A fost cam dezamăgitor momentul respectiv, mai ales pentru că în aceeaşi zi fusesem la vulcanizare pentru echiparea cu pneuri noi. Totuşi, am apreciat faptul că pneurile din spate au fost iertate de la bricolaj şi privind maşina din profil, cred că am înţeles de ce: NIE semăna acum cu un dragster sau cu o felină pregătită să facă un salt de pe loc direct pe pradă. Partea bună era că problemele tehnice nu erau în grija mea. Doi mecanici, pentru care am numai cuvinte frumoase şi respect, gâdilau cu pricepere maşina, iar ea îşi manifesta satisfacţia pe traseu, sub conducerea subsemnatului.

De fapt, defectele îi confereau o serie de trăsături aproape umane, inerete calităţilor. Printre acestea, aş enumera în primul rând faptul că era o Dacia 1300 din ’82, neagră, deci îndeplinea cu succes cerinţele mele iniţiale. Mai mult decât atât, era originală în proporţie de 80% (restul de 20% îl reprezenta sistemul de frânare nou, împreună cu diverse consumabile şi modificările la nivel vizual) şi avea în echipare un motor franţuzesc de provenienţă Renault, aşa cum îi stă bine unui astfel de model.

În al doilea rând, avea o cutie de viteze scurtă şi, într-un fel unic, sportivă. Trecerea prin trepte era rezonabil de precisă şi oarecum distractivă. Îmi plăcea, dar între timp, după despărţirea de NIE, m-am îndrăgostit de transmisia automată tocmai pentru că versiunile manuale de pe alte maşini, indiferent de brand, mă întristau: aproape toate îmi lăsau impresia că încearcă să imite fără succes ceea ce NIE făcea firesc şi fără ezitare prin transmisia din dotare. Tot la capitolul calităţi s-a încadrat şi capota portbagajului mochetat, care se închidea mai uşor decât uşa unui frigider din zilele noastre şi producea un blââc metalic asemănător în privinţa „gălăgiei” cu o clapetă de laptop închisă. La fel ca această amintire.

Sursă fotografie: autorul reminescenţei, Răzvan Bucşoiu.

Bucsoiu.com

Noua gheişă din spectacolul urban: Honda Civic Type R

Când a apărut generaţia cu numărul opt de Civic, în 2006, probabil că unul dintre cele mai vehiculate clişee apărute prin presa auto se referea la faptul că noul model este un fel de navă extraterestră. Cine mai avea siglă împachetată în sticlă şi ţevi de eşapament standard triunghiulare (fără să fie un supercar)? Păi… nimeni.

Ei bine, din păcate, cea mai recentă generaţie este mult mai docilă, mai… franţuzească, în special din punctul de vedere al designului. Noua versiune sportivă, Type R, păstrează tradiţia începută în 1997 şi adaugă de această dată un motor nou de 2.0 litri VTEC Turbo cu 310 CP.  A, da, pe lângă unele chichiţe în stil NFS, după cum se vede:

Honda-Civic_Type_R_2015_1_bucsoiu

Ca orice gheişă atentă la detalii, nici interiorul nu a fost lăsat mai prejos: dacă pe dumneavoastră vă pasionează raliul, atunci veţi aprecia faptul că puteţi să acceleraţi de la 0 la 100 km/h în 5,7 secunde (spune producătorul, nu garantăm că este aşa) şi apoi să tindeţi către viteza maximă de aproximativ 270 km/h. Pe circuit, desigur.

Honda-Civic_Type_R_2015_2_bucsoiu

Mai multe detalii nu au rost aici, pentru că nu ne dorim să publicăm o broşură emisă de producător. Ba chiar vom încheia prin a spune ce nu ne place deloc la maşina aceasta. Începem de la interior, unde lucrurile stau mai bine, chiar dacă mânerul frânei de mână pare să fugă de şofer, iar gurile de ventilaţie de la extremităţile bordului ne lasă impresia că au fost împrumutate de la un Isuzu Turquoise.

La exterior, unde roţile par disproporţionate dacă le vom raporta la caroserie, spatele rotunjit este complet incoerent cu partea frontală prea ascuţită, iar proiectoarele sunt prea banale în comparaţie cu generaţia despre care am vorbit la început şi care nu era de tip „R”. Oricum, poate ne vom schimba percepţia la vizualizarea live a maşinii.

Honda-Civic_Type_R_2015_3_bucsoiu

  Sursă fotografii: biroul de presă Honda. Mulţumim.

Bucsoiu.com

BMW X1 în varianta 2.0, adică noua generaţie

Să participi la o întrunire a pacifiştilor cu a doua generaţie de X1 este cam la fel cum te-ai duce la o grădiniţă cu mai multe pungi pline cu bomboane. Groaznic, pentru că vei fi încercuit înainte să ai timp de reacţie pentru a încerca o eventuală fugă. Deci, trebuie să lupţi: cu bomboanele, desigur. Sau cu asta:

BMW-X1_2016_1

Măcar modelul ăsta nou arată mai bine decât generaţia anterioară, care părea făcută cu flexul după ce un copil repetent la desen a încercat să facă o copie (nereuşită, desigur) după un X3, care la rândul lui este o copie la o scară mai mică a lu’ X5. Asta nu înseamnă că modelul nu are o bună prestanţă la drum, probabil că are, nu vom şti decât după ce îl vom conduce. Dar, prin comparaţie cu versiunile mai mari, X3 şi în special X5, pe care îl cunoştem foarte bine, am putea să ne aşteptăm la rezultate satisfăcătoare.

BMW-X1_2016_2

Încă un amănunt: X1 este construit pe platforma modelului Seria 3, de altfel cel mai bine vândut model din gama BMW. Bun, la fel ca bomboanele de la începutul povestioarei.

Sursă foto: Biroul de presă BMW. Mulţumim.

Bucsoiu.com

Noul Toyota HiLux a ieşit în lume

Obiectul analizei? Calul de povară nipon, cu debut simultan în Australia şi Tailanda, iar apoi în lumea întreagă. Primul HiLux apărea în urmă cu 47 de ani, iar după ce a trecut prin testele muncitorilor şi cele cu semnătura lui Jeremy Clarkson, a continuat să supravieţuiască sub o formă sau alta.

Cea mai recentă a fost lansată oficial chiar în ziua de 21 mai 2015, când este sărbătorită Înălţarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi în acceaşi dată în care sunt celebraţi Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. La nivel naţional, 21 mai reprezintă ziua în care sunt cinstiţi eroii neamului românesc, datorită cărora noi ne putem bucura de identitate ca ţară şi de numeroase alte beneficii, printre care dreptul la liberă exprimare, aşa cum facem şi aici, unde vă prezentăm noul model.

Toyota-HiLux_2016_2

Date esenţiale? Sincer, nu cred că este cazul să vorbim prea mult despre acest subiect. Oricum, dacă ai o afacere în domeniul construcţiilor şi ai folosit pe post de cărăuş o flotă alcătuită din HiLux, probabil vei fi anunţat de reprezentanţii companiei Toyota că a venit timpul să faci o îmbunătăţire. Probabil. Totuşi, am putea să îţi spunem că a crescut capacitatea de încărcare până la 1.240 kg.

Toyota-HiLux_2016_1

Este potrivit pentru străzile din România? Cu siguranţă, mai ales că străzile noastre par în mare parte a fi un fel de cărări într-un permanent şantier.

Toyota-HiLux_2016_3

Cum ar trebui să-ţi joci rolul în maşina asta? Oricum, dar cu salopeta potrivită.

Toyota-HiLux_2016_4

Sursă foto: Toyota. Mulţumim.

Bucsoiu.com

Reflecţii în urma unei dezbateri la Olimpiada de Comunicare Politică 2015

Aproape de jumătatea lunii mai a fost organizată premierea ediţiei cu numărul IV a Olimpiadei de Comunicare Politică. În cadrul acestui eveniment, Mihai Sturzu – pentru care pasiunea aeronautică tinde să devină poate chiar o profesie în aviaţie – a prezentat succint şi atractiv un subiect contemporan, bazat pe o paralelă între era industrială şi era Internetului. Accentul a fost pus pe schimbările majore pe care cele două elemente le-au determinat sau le vor produce la nivel global.

VGN_class_MB 2

Dacă era industrială se baza pe planificare, control şi caracterul secret al demersului (economic, social), era Internetului este întemeiată pe principiul experimentului, controlul se transformă în idee, iar evoluţia acestora este foarte transparentă, după cum bine a punctat Mihai. Din punctul nostru de vedere, printr-o aprofundare a comparaţiei, se poate observa cu uşurinţă faptul că societatea virtuală duce o luptă victorioasă împotriva intimităţii controlată chiar de actorii sociali implicaţi de bună voie.

Cine îl obligă pe Dorel (sau pe Gogu) să pună pe Facebook o fotografie din bucătăria proprie, cu un check-in care completează din punct de vedere informaţional locaţia? Nimeni. Oare în era industrială, acelaşi Dorel i-ar fi permis accesul oricărui prieten (să nu mai spunem de cunoştinţe şi necunoscuţi) să intre în spaţiul personal? Cel mai probabil, nu, dar aceasta este doar o frântură dintr-un puzzle gigantic al schimbării, în care nici măcar piesele nu sunt cunoscute în totalitate, cu atât mai puţin rezultatul final sau efectele. Dacă privim nişa automobilismului, putem să vedem şi mai concret unele diferenţe între cele două ere. De exemplu, Era industrială:

oldtimer-pix 1

Şi Era Internetului:

Volkswagen-Golf_GTE_Sport_Concept_2015_1

În prima fotografie este un Oldtimer (un brand mai potrivit nu am fi găsit), o maşină gândită să faciliteze transportul persoanelor din punctul A în punctul B şi… atât. În cea de-a doua fotografie este un concept – Golf GTE Sport – lansat de Volkswagen (un brand popular teoretic şi practic) exact în ziua anunţării rezultatelor la Olimpiadă, mai exact 14 mai 2015. Rolul acestui concept – care va prinde viaţă pe linia producţiei în serie probabil anul următor – poate fi privit ca un experiment. Dacă ar fi un site, VW Golf GTE Sport ar fi versiunea Beta. Publicul vede, analizează, iar în funcţie de necesităţile pieţei, producătorul lansează un model de serie, care oricum va fi supus la scurt timp după apariţie (cam în doi, trei ani) la un facelift, dacă nu va fi lansată direct o „nouă” generaţie.

Volkswagen-Golf_GTE_Sport_Concept_2015_4

Experimentul poate să eşueze, desigur, iar apoi în cel mai fericit caz va fi momentul apariţiei bancurilor de tipul „trăim vremuri ciudate, în care un computer se strică după trei zile, iar un hamburger… după cinci ani”. Ne vom adapta, iar dacă vom fi deştepţi, vom păstra şi tradiţiile, aşa cum au făcut şi generaţiile premergătoare care au trăit dezvoltarea epocii industriale.

Ar fi chiar păcat să pierdem ocazia de a fi în viitor la un volan înlocuit cu o manşă ca în fotografia următoare, deoarece maşinile care se conduc singure vor fi mai eficiente şi mai sigure – pe domeniul public. În fine, la fel cum apariţia motorului cu aburi nu a exterminat caii sau tracţiunea animală, nici maşinile viitorului nu vor distruge complet plăcerea condusului. Cu o condiţie care poate părea reduntantă: dacă vom fi deştepţi şi mult mai responsabili.

mansa

La fel cum între Oldtimer-ul din mileniul cu prefixul 19… şi conceptul Volkswagen din mai 2015 este pusă în comun ideea mişcării şi materializarea acesteia prin motorul conectat la patru roţi şi între era industrială şi cea a Internetului există o legătură, un punct comun, care nu se distruge brusc la schimbare. Ca o concluzie, noi credem că liantul este chiar comunicarea, un proces care trece permanent prin multiple transformări, dar păstrează o idee esenţială: interacţiunea bazată pe transmiterea de mesaje, cu scopul obţinerii unui feed-back.

Sursă fotografii: era Internetului. Autori: Ana-Maria Zamă şi Răzvan Bucşoiu. Mulţumim pentru atenţie.

Bucsoiu.com

A apărut noul număr BBC TopGear din luna mai

Mai stai un pic şi citeşte noul număr al revistei britanice. De această dată, doar cu STIG la cârma echipei de bază. La nivel de România, colectivul redacţional nu a suferit modificări. De fapt, oamenii noştri propun şi o rezolvare a unei probleme importante: „dacă nu ştii cum să-ţi revii mai repede după petrecerile de 1 mai, avem noi soluţia. Dă repede o fugă până la chioşcul de ziare.

a-apafrut-topgear-de-mai-56525

A apărut noul număr TopGear şi sigur găseşti ceva de citit care să-ţi facă ziua mai frumoasă”, după cum aflăm de pe site-ul publicaţiei. Pe J. Clarkson îl găseşti pe propriul site: Clarkson.tv, iar vocile târgului spun că în curând va fi lansată o nouă emisiune cu maşini alături de Hammond şi May. Aşteptăm cu (ne)răbdare.

tg105

Sursă: se vede mai sus, foarte clar.

Bucsoiu.com