Volkswagen prezintă noul Cross Caddy

Ce avem aici?

Un membru din familia VW care a evoluat: a trecut de la Caddy la… Cross Caddy. Adică a primit câteva îmbunătăţiri mai mult de ordin estetic. Astfel, barele de protecţie, pragurile şi apărătorile din plastic de la bosajele roţilor lasă impresia că strigă ,,heeeei, priviţi, suntem echipate cu accesorii noi!”, la fel ca şi geamurile cu tentă fumurie. Şi dacă tot a venit vorba despre roţi, trebuie spus că jantele de 17 inch au fost redesenate. A, da, încă o chestie: pe culoarea asta verde ai mai văzut-o undeva: îl îmbracă pe Scirocco. Cross Caddy o împrumută probabil tot cu denumirea „Viper Green”.

Imagine

Imagine

Ce găsim la interior?

Păi… nişte scaune, un volan şi alte lucruri care au obligaţia să funcţioneze perfect pentru mulţi ani. Foarte, foarte mulţi ani. Stai, stai, stai… asta-i tot?! Nu chiar. Scaunele au fost decorate cu haine în două culori, în ton cu verdele de pe panourile portierelor şi desigur, cu exteriorul. Pielea (fetişiştii harnici se bucură acum) este folosită pentru trena levierului cutiei de viteze şi al frânei de mână.

Imagine

Care-i treaba sub capotă?

Chiar dacă optezi pentru versiunea cu cinci sau şapte locuri, tot vei primi unul dintre motoarele pe care le are de oferit un Caddy în nomenclatura căruia nu se află termenul Cross. Ai la dispoziţie mai multe combinaţii de litere şi cifre – TDI, TSI, GPL care îţi pot livra între 86 şi 170 CP. Poţi să alegi între cutiile de viteze manuale sau cele DSG.

*Lasă motorul pentru că nu-i nou şi aruncă o privire la fundul maşinii. Nici acesta nu-i nou, dar e verde.

Imagine

Cum îl recunosc pe stradă?

Caută cu privirea stickerul din fotografia de mai jos (plan detaliu pe portierele din spate) şi câştigă respectul prietenilor tăi, care te vor aprecia pentru că eşti la zi cu noutăţile automobilistice… sau nu le va păsa.

Imagine

Pot să-mi cumpăr maşina asta acum?

Momentan nu. Cei de la Volkswagen au în plan să introducă noua versiune Cross Caddy la începutul anului viitor. Dacă nu mai ai răbdare până atunci, cumpără-ţi un Caddy şi fă-l să semene cu cel din fotografiile de mai sus.

Cine este concurentul autohton?

Dacia Dokker.

____________________________________________________________________________________

Sursă: http://www.carscoop.blogspot.com. Mulţumesc!

Metodă revizuită de crash-test propusă de americani

Cei de la IIHS (Insurance Institute for Highway Safety) vin cu o propunere nouă în privinţa testelor de impact. Este vorba despre o coliziune frontală provocată în mediu controlat dintre un autoturism şi un obstacol imobil. Nimic nou până aici, ai putea să spui. Totuşi, noul examen presupune „agăţarea” peretelui cu doar 25% din maşină. Ce se întâmplă în acest caz şi detalii suplimentare vei găsi în filmuleţul următor:

Din punctul meu de vedere, noua metodă de testare este foarte eficientă pentru că simulează o situaţie care poate să apară destul de frecvent în lumea reală. Desigur, europenii de la Euro NCAP fac într-o oarecare măsură cam acelaşi lucru (maşina nu este izbită de un perete egal în dimensiuni cu lăţimea autovehiculului), dar preocuparea pentru dezvoltarea unor segmente revizuite în privinţa siguranţei este oricând demnă de aprecieri. 

Vacanţă pe roţi

Mişcarea este esenţială pentru a te menţine în formă şi contribuie la buna dispoziţie. Chiar dacă ai mai auzit asta, nu strică să-ţi reaminteşti, nu-i aşa? De câteva zile fac rodajul noilor role şi pot să spun că sunt extrem de mulţumit de ele! „Optimismometrul” îmi indică o valoare foarte ridicată, iar zâmbetul a ajuns dincolo de urechi!

Imagine

Sursă foto: skates.ro

O experienţă de off-road extrem pe traseul Toyota 4×4

Acest week-end l-am petrecut în off-road. În Bucureşti, dar în off-road, datorită unei iniţiative de la Toyota România.  În cartierul Militari, la câţiva paşi de autogară, a fost amenajat un traseu numai bun pentru distracţie cu maşini 4×4 veritabile, menit să-i determine pe cei veniţi acolo să-şi testeze limitele.

Sâmbătă dimineaţă am ajuns pe strada Valea Cascadelor nr. 22 şi am zâmbit imediat când am văzut terenul amenajat. O rampă cu înclinare de 35° numai bună de urcat şi de coborât, două gropi pline cu noroi cu adâncime de 70 de centimetri, buşteni şi şanţuri adânci au fost doar câteva dintre elementele care mă făceau nerăbdător să le descopăr din spatele volanului. Aşteptarea a luat sfârşit destul de rapid, iar autoturismul la volanul căruia m-am urcat a fost acest Toyota Rav4:

Îţi spun sincer că la început nu am fost foarte încrezător în forţele maşinii. Urma de suspiciune s-a evaporat rapid după ce am traversat primul obstacol fără probleme, iar apoi după ce am urcat rampa înclinată zdravăn şi care părea mai îngustă decât distanţa dintre tasta Shift şi tasta Enter de pe o tastaură obişnuită. De asemenea, nişte senzaţii de plăcere şi adrenalină la cote înalte am simţit în momentul traversării unor buşteni, când micul SUV urban de la Toyota încerca să mă convingă de faptul că nu se va bloca acolo. Şi a reuşit asta într-un timp foarte scurt.

Duminică mi-am propus să-mi testez limitele la un alt nivel, aşa că am încercat traseul de off-road extrem cu un Toyota Land Cruiser din seria specială 60th Anniversary:

Cu acest model, obstacolele par mult mai puţin ameninţătoare decât sunt, dar asta nu înseamnă că traversarea lor nu implică foarte multă distracţie. Traversarea prin bălţile de 70 de centimetri este cu adevărat o experienţă de neuitat, iar maşina se comportă mai firesc decât Louis Armstrong în momentul interpretării melodiei Mack The Knife.

Ca o concluzie: evenimentul la care am participat a fost unul foarte reuşit. Am îndrăznit să trăiesc cea mai tare experienţă off-road pe traseul Toyota 4×4 Extrem, mi-am testat limitele/curajul şi a fost cu adevărat spectaculos, ca să am ce să le povestesc prietenilor. Totuşi, voi omite partea în care nu m-am încumetat să încalec rampa cu încrucişare de punţi şi faptul că am păstrat Toyota Hilux pentru o experienţă viitoare. Aşa, pofta va fi mai mare.

P.S. Felicitări pentru organizarea traseului şi a evenimentului celor de la Toyota şi mulţumiri speciale din partea mea echipei de instructori de la Taifun Off Road, dar şi Mâtzei pentru că intenţionează să îşi ia un bodyguard pe nume Toyota Land Cruiser.

Misterul sticlei sparte şi al pneului găurit

Zilele trecute am parcurs cu rolele primele tururi de stadion din 2012, în Câmpulung. Duminică am fost însoţit de amicul meu Dragoş, dar ieri am fost singur. În timp ce mă fâţâiam pe acolo undeva pe la ora 14:00, mă gândeam la fel şi fel de chestii. La un moment dat, vizualizam chiar şi un campionat european de role care s-ar putea desfăşura fix în locul acela, parcă vedeam zâmbetele tipelor drăguţe din public şi muşchii încordaţi ai participanţilor.

Brusc, am fost „trezit” din reverie de un zgomot produs prin spargerea unei sticle. Sunetul a venit din capătul opus al pistei betonate. Mi-am îndreptat privirea, am văzut un tip nici prea tânăr, nici prea bătrân, îmbrăcat într-un tricou galben. Am crezut că din întâmplare, a scăpat o sticlă. Dar nu se întâmplase deloc aşa, pentru că după câteva secunde, individul a spart cu intenţie o altă sticlă şi apoi a împrăştiat cioburile. Pentru un moment, m-am oprit în loc şi m-am gândit dacă este cazul să îmi iau nişte măsuri de precauţie. Nu a fost nevoie, pentru că persoana respectivă a plecat iute.

Am ajuns la locul cu pricina şi am încercat să înţeleg de ce un om în toată firea ar face aşa ceva. O posibilă explicaţie? „Şi-a propus cel mai probabil să-i descurajeze pe cei care joacă tenis de picior pe terenul desenat ad-hoc cu graffiti!” am zis în sinea mea. Dar de ce ai face aşa ceva, când locul respectiv este frecventat de copii care vor să se plimbe cu rolele şi bicicletele şi de adulţi care vor să-şi mişte corpul!? Mi-am spus atunci, că în loc de cap pe umeri, individul respectiv avea probabil un cauciuc. Găurit. Eu nu am altă explicaţie. Poate ai tu.

Impresii Lodgystice de la Salonul Auto de la Geneva

La Salonul Auto de la Geneva, Dacia a prezentat oficial monovolumul Lodgy alături de o ediţie limitată Duster Delsey şi noul Sandero Stepway 2. Desigur, atenţia celor aflaţi la standul Dacia s-a îndreptat în special către Lodgy, încă din momentul în care stătea ascuns sub un cearşaf alb.

După o demonstraţie de beatbox antrenantă, în mijlocul standului a oprit un Lodgy, iar de la volan a coborât Carlos Tavares – Chief Operating Officerla Renault– acompaniat de o trupă de muzicieni. Dar legăturile noului model Dacia Lodgy cu lumea muzicii nu s-au terminat aici, pentru că la doar câteva zile după debutul din Elveţia, Lodgy a apărut în videoclipul artistei Angunn, reprezentanta Franţei la ediţia din acest an a concursului Eurovision.

Revenind la prezentarea din cadrul Salonului dela Geneva, trebuie să recunosc faptul că eram foarte curios să văd cum este maşina la interior, dar mai ales să o cunosc prin intermediul simţului tactil. Însă până să ajung dincolo de portiere, am privit caroseria lungă de4,5 metrişi pot să spun că maşina arată mai bine în realitate decât în fotografii. Lodgy nu este chiar ceea ce ai încadra în categoria frumosului, dar inspiră un aer prietenos.

La interior, Lodgy vine cu trei elemente disponibile în premieră pentru Dacia: sistem de navigaţie şi multimedia cu touchscreen pentru 300 de Euro, încălzire în scaune pentru cele două locuri din faţă contra sumei de 100 de Euro şi limitator de viteză pentru versiunea Lauréate. În plus, pentru plăcerea vizuală, au apărut pe alocuri ornamente cromate, iar materialele îmbunătăţite îţi lasă impresia că vor rezista la orice asalt venit chiar şi din partea lui Dennis, pericol public.

O altă noutate pentru Dacia este motorul turbo pe benzină cu injecţie directă de1.2 litrişi 115 CP. Tot pe benzină mai este oferită unitatea de1.6 litriMPI cu 85 CP. Pentru cei care preferă versiunile diesel, există de fapt un singur motor dCi – de1.5 litri, dar care este disponibil în două variante de putere: cu 90 şi 110 CP.

Spaţiul este o frontieră depăşită de Lodgy: dacă păstrezi doar două scaune, vei obţine un monovolum care porneşte de la 9.500 de Euro şi oferă un portbagaj de2.617 litri. Cu cinci locuri, vei beneficia de 827 de litri, iar dacă vei păstra şapte scaune ridicate, vei avea un spaţiu de depozitare de 207 litri. Mai multe detalii despre maşină găseşti pe site-ul www.topgear.ro, fix aici.

Câte ceva despre biscuiţi nasoli şi nişte maşini mişto

A trecut mult timp de când nu am mai scris aici. De fapt, a trecut atât de mult timp încât anul 2011 a ajuns aproape în garaj, unde va fi parcat cu toate amintirile agonisite pe parcursul călătoriei în care a reuşit să atingă o viteză maximă de 365 de zile. Alături de anul 2011 am călătorit şi eu, iar pe traseu am cunoscut o mulţime de oameni noi, de la care am învăţat diverse lucruri. Mai mult decât atât, am avut chiar şi o experienţă îngrozitoare cu un pachet de biscuiţi, încât mi-am propus să nu mă mai ating vreodată de aşa ceva. Desigur, după ce mi-am adunat neuronul pierdut printre chimicale şi gluten, m-am decis să evit doar acele pachete de „biscuiţi” care au avut un conţinut mai oribil la gust decât cel mai oribil aliment pe care l-ai consumat în viaţa ta, dar fără să fie expirat.

În fine, la sfârşit de an se fac topuri, bilanţuri şi alte chestii de acest gen. Dacă vrei să citeşti un top cu adevărat important pentru domeniul auto, poţi să intri aici şi să (re)vezi care sunt maşinile premiante ale anului 2011 în viziunea TopGear. În cele ce urmează o să insist în rândurile următoare pe altceva. Poate chiar şi pe biscuiţii ăia nenorociţi. Sau nu. Mai bine, asupra unei maşini care a câştigat două premii în acest an.

James May a desemnat ca maşină câştigătoare în 2011 modelul Fisker Karma. Inclusiv la categoria „Maşina de lux a anului 2011” Fisker Karma a ieşit învingătoare. Leonardo DiCaprio a fost primul cucerit încă de la apariţia maşinii pe piaţă. Chestia este că modelul ăsta are capacitatea de a-ţi schimba perspectiva asupra viitorului automobilistic. Arată foarte bine, este curat din multe puncte de vedere şi chiar dacă arată ca un crocodil dacă îl priveşti frontal, nici un animal nu a fost sacrificat ca să contribuie la realizarea lui.

Îmi plac animalele şi mă bucur pentru că Fisker se preocupă de soarta lor, dar mai mult mă bucur pentru că Mâtzei (prietena mea, în cazul în care nu ştiai, poartă porecla asta) îi plac şi mai mult animalele şi va fi mai fericită de acest lucru, iar asta are un efect şi mai puternic inclusiv asupra mea. Dacă nu ai înţeles mare lucru din afirmaţia asta, nu te îngrijora.

Ideea esenţială este următoarea: îmi place Fisker Karma în primul rând pentru că nu are scaunele îmbrăcate din pielea unor animale. Să aduci o alternativă în clasa de lux, unde pielea este folosită ca un automatism nu poate să fie decât un lucru deosebit, cel puţin pentru mine. În al doilea rând, îmi place pentru felul în care arată atât la exterior cât şi la interior. Asta este o chestie de gust, asupra căreia nu voi insista în aceste rânduri. Poate doar la un suc. Îţi spun doar că îmi place şi gata. Asta este valabil şi pentru Dacia Duster No Limit, de care m-am îndrăgostit după prima întâlnire şi care mă trimite automat cu gândul la Nissan GT-R. Mai sunt şi altele, dar despre acestea… în articolele viitoare.

Până una alta, mă opresc şi nu mai spun nimic nici despre biscuiţi. Mă duc să meditez asupra maşinilor pipăite în 2011 şi îţi spun încă de pe acum un tradiţional LA MULŢI ANI!