Zilele trecute am parcurs cu rolele primele tururi de stadion din 2012, în Câmpulung. Duminică am fost însoţit de amicul meu Dragoş, dar ieri am fost singur. În timp ce mă fâţâiam pe acolo undeva pe la ora 14:00, mă gândeam la fel şi fel de chestii. La un moment dat, vizualizam chiar şi un campionat european de role care s-ar putea desfăşura fix în locul acela, parcă vedeam zâmbetele tipelor drăguţe din public şi muşchii încordaţi ai participanţilor.
Brusc, am fost „trezit” din reverie de un zgomot produs prin spargerea unei sticle. Sunetul a venit din capătul opus al pistei betonate. Mi-am îndreptat privirea, am văzut un tip nici prea tânăr, nici prea bătrân, îmbrăcat într-un tricou galben. Am crezut că din întâmplare, a scăpat o sticlă. Dar nu se întâmplase deloc aşa, pentru că după câteva secunde, individul a spart cu intenţie o altă sticlă şi apoi a împrăştiat cioburile. Pentru un moment, m-am oprit în loc şi m-am gândit dacă este cazul să îmi iau nişte măsuri de precauţie. Nu a fost nevoie, pentru că persoana respectivă a plecat iute.
Am ajuns la locul cu pricina şi am încercat să înţeleg de ce un om în toată firea ar face aşa ceva. O posibilă explicaţie? „Şi-a propus cel mai probabil să-i descurajeze pe cei care joacă tenis de picior pe terenul desenat ad-hoc cu graffiti!” am zis în sinea mea. Dar de ce ai face aşa ceva, când locul respectiv este frecventat de copii care vor să se plimbe cu rolele şi bicicletele şi de adulţi care vor să-şi mişte corpul!? Mi-am spus atunci, că în loc de cap pe umeri, individul respectiv avea probabil un cauciuc. Găurit. Eu nu am altă explicaţie. Poate ai tu.
bucsoiu.com 