Câte ceva despre biscuiţi nasoli şi nişte maşini mişto

A trecut mult timp de când nu am mai scris aici. De fapt, a trecut atât de mult timp încât anul 2011 a ajuns aproape în garaj, unde va fi parcat cu toate amintirile agonisite pe parcursul călătoriei în care a reuşit să atingă o viteză maximă de 365 de zile. Alături de anul 2011 am călătorit şi eu, iar pe traseu am cunoscut o mulţime de oameni noi, de la care am învăţat diverse lucruri. Mai mult decât atât, am avut chiar şi o experienţă îngrozitoare cu un pachet de biscuiţi, încât mi-am propus să nu mă mai ating vreodată de aşa ceva. Desigur, după ce mi-am adunat neuronul pierdut printre chimicale şi gluten, m-am decis să evit doar acele pachete de „biscuiţi” care au avut un conţinut mai oribil la gust decât cel mai oribil aliment pe care l-ai consumat în viaţa ta, dar fără să fie expirat.

În fine, la sfârşit de an se fac topuri, bilanţuri şi alte chestii de acest gen. Dacă vrei să citeşti un top cu adevărat important pentru domeniul auto, poţi să intri aici şi să (re)vezi care sunt maşinile premiante ale anului 2011 în viziunea TopGear. În cele ce urmează o să insist în rândurile următoare pe altceva. Poate chiar şi pe biscuiţii ăia nenorociţi. Sau nu. Mai bine, asupra unei maşini care a câştigat două premii în acest an.

James May a desemnat ca maşină câştigătoare în 2011 modelul Fisker Karma. Inclusiv la categoria „Maşina de lux a anului 2011” Fisker Karma a ieşit învingătoare. Leonardo DiCaprio a fost primul cucerit încă de la apariţia maşinii pe piaţă. Chestia este că modelul ăsta are capacitatea de a-ţi schimba perspectiva asupra viitorului automobilistic. Arată foarte bine, este curat din multe puncte de vedere şi chiar dacă arată ca un crocodil dacă îl priveşti frontal, nici un animal nu a fost sacrificat ca să contribuie la realizarea lui.

Îmi plac animalele şi mă bucur pentru că Fisker se preocupă de soarta lor, dar mai mult mă bucur pentru că Mâtzei (prietena mea, în cazul în care nu ştiai, poartă porecla asta) îi plac şi mai mult animalele şi va fi mai fericită de acest lucru, iar asta are un efect şi mai puternic inclusiv asupra mea. Dacă nu ai înţeles mare lucru din afirmaţia asta, nu te îngrijora.

Ideea esenţială este următoarea: îmi place Fisker Karma în primul rând pentru că nu are scaunele îmbrăcate din pielea unor animale. Să aduci o alternativă în clasa de lux, unde pielea este folosită ca un automatism nu poate să fie decât un lucru deosebit, cel puţin pentru mine. În al doilea rând, îmi place pentru felul în care arată atât la exterior cât şi la interior. Asta este o chestie de gust, asupra căreia nu voi insista în aceste rânduri. Poate doar la un suc. Îţi spun doar că îmi place şi gata. Asta este valabil şi pentru Dacia Duster No Limit, de care m-am îndrăgostit după prima întâlnire şi care mă trimite automat cu gândul la Nissan GT-R. Mai sunt şi altele, dar despre acestea… în articolele viitoare.

Până una alta, mă opresc şi nu mai spun nimic nici despre biscuiţi. Mă duc să meditez asupra maşinilor pipăite în 2011 şi îţi spun încă de pe acum un tradiţional LA MULŢI ANI!

Anunțuri

Un comentariu la “Câte ceva despre biscuiţi nasoli şi nişte maşini mişto

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s