În locul altor mulţumiri…

de Razvan Bucsoiu, publicat în În torpedo/, Malibu, California, Spectaculos. Dincolo de parbriz/

…scriu aceste rânduri. Cică pe 21 iulie 2011 este ziua în care împlinesc cam 2,3 ani, dar nu sunt sigur pentru că sunt prea mic. Totuşi, oamenii cărora le dedic aceste rânduri au avut grijă să-mi amintească de ziua în care m-am născut, 21 iulie. Au făcut acest lucru faţă în faţă, prin telefon sau prin intermediul Facebook-ului. Prin gestul lor, m-au emoţionat atât de puternic, încât nu am fost în stare să spun decât un ,,mulţumesc”. Atât! Doar un mulţumesc, pentru că am fost prea bucuros ca să mai pot formula şi alte fraze cu scopul de a-mi arăta aprecierea.

Cum aş putea să fac asta acum? Ei bine, după ziua deosebit de frumoasă pe care am petrecut-o, simt nevoia să mai mulţumesc din nou tuturor celor care m-au înveselit prin gestul lor. Pot să mai spun că ,,Vă iubesc!”, ca un star rock înainte de a se arunca în mulţime pentru a fi preluat de braţele fanilor şi purtat ca pe un val. În fine, ai prins ideea. Nu vreau să mai lungesc vorba, pentru că o dau în bălării sau în dulcegării şi asta ar fi o pierdere de vreme. Vreau doar să spun că îmi voi aminti cu siguranţă de această zi, care a fost mult prea tare pentru a fi povestită. Mă rog, în cercuri restrânse voi împărtăşi unele chestii…

Îmi exprim recunoştinţa şi respectul pentru fiecare dintre dumneavoastră şi dintre voi de la care am primit frumoasa urare de ,,La mulţi ani!”. În locul altor mulţumiri, voi ilustra cum e să fii cu 23 datorită persoanelor deosebite care au contribuit la realizarea zilei ,,marfă”.

Mercedes-Benz GL nu e suficient. De aia a apărut Grand Edition

de Razvan Bucsoiu, publicat în Malibu, California

Dacă nu credeai că Mercedes-Benz GL este mare, a apărut un model care a primit un sticker pe care scrie Grand Edition. Ăsta e un fel de cadou pentru opulenţă. Exact aşa cum le place soţiilor de fotbalişti. Nu pierdem timpul cu descrieri uimitoare, pentru că nu prea are rost. Nu acum. Uită-te la poze. E mai mult decât suficient.


Sursă foto: http://www.seriouswheels.com

Salonul Auto de pe Calea Victoriei

de Razvan Bucsoiu, publicat în Malibu, California

Am făcut o plimbare cu iubita Mâtza prin Herăstrău. Cu bicicleta. Asta contează mai puţin, având în vedere că textele pe care le scriu pe aici sunt, în general, despre maşini. Totuşi, o să-ţi spun că era să mă opresc de vreo două ori în boscheţi şi o singură dată în apă. Nasol.

Mâtza a zis că nu e nevoie să pun o fotografie de astăzi din două motive: primul, pentru că nu a făcut nimeni poze. Iar al doilea, dacă mai e cazul… pentru că imaginea cu mine crăcănat pe bicicletă ar fi fost prea amuzantă, după cum a spus Mâtza când încerca să-mi explice că nici măcar nu sunt ,,Coana Miţa Biciclista”, care a căzut şi… ştii tu ce s-a întâmplat mai departe. În fine, în rest a fost o plimbare pe cinste. Distracţie pe două roţi, cum ar spune unii, aşa cum le place ecologiştilor. Asta… până a început ploaia. Apoi a stat, dar nu pentru mult timp. Totuşi, între cele două reprize de ploaie, am fost la o plimbare către Piaţa Victoriei, prin zona Arcului de Triumf, ca să ştii în ce peisaj să încadrezi maşinile menţionate mai jos.

Multe maşini fenomenale civile în videoclipurile de pe Youtube filmate în Monte Carlo, Monaco. Un exemplu de acest fel ai la finalul articolului, dar dacă mai ai puţintică răbdare şi citeşte în continuare (chiar şi tu, F.O.C.A.). Vei constata că maşinile din filmarea respectivă ar putea fi ca un pick-up cu discuri vechi pe lângă un sistem de sonorizare de la concerte în comparaţie cu modelele de autoturisme care defilau prin faţa ochilor mei.

Păi să vedem… după o invazie de BMW seria 6 (cam 5 maşini, într-un interval de 2 minute şi toate erau negre) a urmat o invazie de Mercedes-Benz clasa M. Unul după altul, atât pe trotuar (unde erau parcate două maşini de acest fel) cât şi în trafic. A urmat clasa CL (generaţia actuală). Mai puţine, ce-i drept, doar patru. În vreo trei minute.

Expoziţia bănetului şi a motoarelor (care vorba lui James May, indiferent ce ar fi, tot produc mai puţină energie decât braţul lui) glorioase a continuat. Un Logan echipat pentru taximetrie era o apariţie aparte şi surprinzătoare pe lângă flota de Porsche (am numărat cam 5 şi din astea), printre care se afla şi un 911 GT2 RS. Daaaa, din ăla cu schelă în spate! Oricum, nici ăsta nu m-a impresionat suficient de mult cât să mă apuc să scriu o poveste întreagă pe care tu o citeşti acum.

Era chiar ciudat să mă convingă un GT2 RS din moment ce am rezistat tentaţiei numită Morgan Aero 8 în urmă cu câteva zile. Totuşi, de această dată nu am putut să trec peste şi să-ţi povestesc altceva. Din amalgamul de fiare scumpe şi sclipicioase, unele mai delicioase decât altele, a năzărit ca prin farmec un model care m-a cucerit instant. Dacă tot te fierb atât, îţi dai seama că e vorba de ceva tare. Şi chiar e: una bucată Ferrari FF. Ferrari FF, omule! Adică cea mai recentă producţie pornografică sub sigla căluţului răzvrătit.

De Ferrari FF ai citit deja în revista TopGear, în luna aprilie şi ai văzut ce calităţi meseriaşe are. De aia am ales să ilustrez articolul ăsta cu fotografiile care întruchipează un Ferrari FF. Fără zahăr.

A, da… uite şi un video cu maşini din Monaco, Monte Carlo. Geniale, dar… le lipseşte ceva. Poate un FF?

Surse: vizuale şi de încredere, ar mai fi şi Mâtza, autoblog.com, youtube.com şi… cam atât.

Cadillac Escalade Hybrid Platinum este Godzilla vegetariană

de Razvan Bucsoiu, publicat în Malibu, California

Atunci când am văzut maşina asta, l-am sunat pe prietenul meu Ion şi i-am spus: Ioane, a înebunit lumea! Ce… maşină propun cei de la Cadillac în versiune Hybrid: oribilul Escalade. Deci… să ne înţelegem: cartea de credit nelimitată pe roţi cromate în versiune ecologică. Pentru?

Păi… probabil, pentru rapperii care vor să spună prin asta ,,respect, Planetă!” Sau, poate printre ei sunt şi fani Captain Planet şi atunci se explică. Sau… poate e pentru ăia care vor să zică: am maşina cea mai mare, cea mai îngrozitoare şi în plus îmi place să fac mişto de voi cu tancul ăsta pe care am abţibilduri cu ,,Hybrid”. Să o arzi eco într-un Cadillac Escalade este, din punctul meu de vedere, ca şi cum Jenna Jameson şi-ar lua un tricou pe care ar scrie mare: ,,VIRGINĂ” şi ar mai pune şi un semn al exclamării… roşu.

Ar păcăli pe cineva? Desigur, dacă nu ai mai văzut maşini până acum şi cu atât mai puţin unele cu pretenţii Eco, ai putea să crezi că asta e chiar o maşină prietenoasă cu mediul. De fapt, este, dacă vrei, doar o glumă proastă. Un Cadillac Escalade care consumă o cisternă de benzină doar pentru a fi urnit din loc este tot o grosolănie, dar măcar acolo e vorba de ceva sincer şi pe faţă. Ceva, de tipul ,,sunt opulent, consum mult şi vreau să-i fac să moară de ciudă pe ăia care mă văd.”

OK, poziţionarea e destul de clară, iar efectul dorit – am bani şi vreau să se vadă că arunc în stânga şi în dreapta cu ei – este atins. Dacă te cheamă Fizz, să faci impresie este scopul tău în viaţă, iar Escalade-ul te poate ajuta. Totuşi, atunci când se propune un Cadillac Escalade Hybrid, nu mai e deloc OK.

Pur şi simplu, cuvântul hybrid nu are ce să caute acolo, chiar dacă asta e noua modă la care încearcă să se adapteze şi sufrageriile pe roţi. E un oximoron, ca numele lui Harap-Alb, dar acolo este vorba de un personaj de poveste. Fix aşa ar trebui să fie şi Cadillac Escalade Hybrid. A, da, pentru poveştile de groază, desigur.

Fotografiile sunt de pe site-ul http://www.autoblog.com

Jeep Dune Raider Hauk Design 2011: episodul 3

de Razvan Bucsoiu, publicat în Malibu, California

Ce pufoşenie verde!!!! Şi e atât de drăgălaşă! E pe naiba. De fapt, e o maşină de teren cu care ai curaj să te duci să-ţi recuperezi lopăţelele pe care le-ai uitat în groapa cu nisip atunci când te jucai. Sau… poţi să te duci la proful de sport din liceu, să-l iei în dreapta şi să îl duci în primul deşert care îţi apare în drum. Ajunşi acolo, poţi să-i arăţi ce grad ridicat de experienţă ai căpătat la săritura în lungime. Ai grijă totuşi la aterizare. Jeep-ul ăsta nu e o petardă ca Buggy, cu care poţi să-i stropeşti pe oameni la mare. Nu, e un utilaj de distracţie pentru bărbaţii adevăraţi, cum eşti şi tu. Ia de aici:

Sus pe deal, sus pe deal…

Un braţ tatuat!? Chiar era nevoie de aşa ceva?…

Interiorul e lipsit de acoperiş, iar căpăţânile ocupanţilor se pot relaxa în briza mării… altfel spus, în cazul în care Caesar avea una din asta, putea să fugă cu Cleopatra oriunde avea chef.

Pozele sunt tot de pe http://www.seriouswheels.com.