Malibu, California – Pagina 8

Istorie pe roţi: parada IMS ARO şi alţi clasici, la Câmpulung. Galerie foto

20162016 de Razvan Bucsoiu, publicat în 300 ZP (Zâmbete Putere)/, EVENIMENTE AUTO ÎN ROMÂNIA, Malibu, California, Spectaculos. Dincolo de parbriz/, Test cu sau fără Drive

După un campionat de rally cross, în programul Zilelor Municipiului Câmpulung-Muscel 2016 a fost inclus un eveniment automobilistic adresat în mod special pasionaţilor de maşini desprinse din alte epoci. Detalii „tehnice” despre paradă şi simpozion au fost furnizate la Jurnalul Muscel TV; multiple cadre fotografice (inclusiv din timpul călătoriei cu un IMS voinic) şi diverse comentarii pe şleau te invităm să le parcurgi în continuare. „Tatuajul” de pe fundul acestui model nu minte.

De fiecare dată când văd un IMS, îl asociez cu un avion Douglas DC-3: la fel de impresionant, la fel de robust, la fel de sincer în utilizare. Nu te obosi să-l cauţi pe Google, pentru că am deja o fotografie cu „omologul” aviatic al IMS-ului.

Revenim cu picioarele în faţa Primăriei municipiului Câmpulung-Muscel, acolo unde au avut prima oprire festivă maşinile construite aici în urmă cu mulţi ani. Unele dintre acestea au fost exportate, cumpărate, restaurate şi transformate în piese de istorie vie de proprietari cu suflet mare.

Maşinile şi-au aşteptat proprietarii care au urcat în Sala de Festivităţi a Primăriei, împreună cu personalităţi implicate în dezvoltarea brandului ARO, de exemplu domnul director Mihai Mărţişor Ciobanu şi domnul Ion Chingaru (alături de Corneliu Filip, autorul cărţii cu titlul O maşină străbate lumea).

Liviu Ţâroiu, primarul Municipiului Câmpulung, împreună cu domnul Emil Hagi, organizatorul evenimentului şi fondatorul Muzeului Automobilului Românesc (îl găseşti chiar la intrarea în Câmpulung-Muscel, zona Apa Sărată) au oferit diplome în cadrul simpozionului tematic „ARO, Zimbrul Carpaţilor”.

Amintirile plăcute (chiar foarte recente, pentru că Zimbrii au demonstrat ca în tinereţe că dealurile Mateiaşului nu sunt o problemă) şi zâmbetele s-au îmbinat perfect cu mirosul autentic de carburant procesat prin plămânii mecanici.

Priveşte chestiile cu elastice din spatele acestui ARO. Acum priveşte maşina. Te vei distra mai mult cu ARO, iar vârsta nu va fi un criteriu de eliminare.

Ochii sunt oglinda sufletului, iar farurile sunt elementul care îţi spun că maşinile astea au văzut multe la viaţa lor. Au avut probleme. Au trecut peste ploi, ierni, cutremure şi rugină. Au supravieţuit şi sunt vii. Au suflet şi îţi vorbesc. Trebuie doar să te opreşti, să le priveşti şi să le asculţi povestea, apoi vei intra într-o lume simplă şi plină de farmec.

Americanii aveau (Jeep) Willys. Ruşii puneau în joc modelul GAZ 69 (vorba aia, viteza maximă pentru sex este 68, pentru că la 69 te răstorni). Românii l-au dus pe GAZ la studii universitare şi l-au transformat în IMS. A meritat efortul.

Dacă razele prea puternice ale soarelui te incomodează, caută nişte frunze. Pe lângă faptul că ai rezolvat problema, te poţi ascunde în pădure fără să te îngrijoreze gândul că te vor repera prietenii şi rudele enervante, cu o singură excepţie: Rambo. În acest caz…

… ai nevoie de întăriri şi de mult spaţiu pentru acestea. Se rezolvă.

Cartofi, varză, un şifonier, o trusă de scule, un tanc, un elicopter de mici dimensiuni… chiar nu contează ce ai de cărat. Băieţii sunt de treabă şi abia aşteaptă să te ajute. Maşinile sunt deja pregătite.

Dotare premium: telefon la bord. La fel ca în trecut, poate fi folosit pe câmpul de luptă sau în trafic. Doar aşa poţi să anulezi o comandă specială:

Violenţa nu este o soluţie, iar alcoolul este interzis la volan. Prin urmare, pe principiul paşnic „make love, not war”, te poţi orienta către muşcate. Profitând de culoare, printre ele a crezut că se poate ascunde acest ARO 10.

După cum se vede, nu a reuşit.

În timpul simpozionului, se desfăşura o cununie civilă (repetăm principiul menţionat anterior: faceţi dragoste, nu război). Fiind luat pe nepregătite de această dată, unul dintre IMS-uri nu avea flori pentru mireasă, prin urmare a decis să se retragă discret.

Miliţia Română informează: dacă bei până cazi sub masă, lasă-ţi maşina acasă. Un fel de slogan din campania comunistă sub genericul „Don’t drink and drive”.

După simpozion, maşinile au pornit motoarele – fără bazaconii electronice inutile şi contemporane – pentru a defila prin centrul Câmpulungului către Muzeul Automobilului Românesc. Am urcat la bordul acestui vânjos IMS din fotografia de mai sus, dar nu înainte de a surprinde un mic detaliu.

Cei de la Rolls-Royce îţi oferă standard în portiera maşinii o umbrelă. IMS-ul are ceva mult mai masculin şi mai practic.

Nu vezi prea des aşa ceva, pentru că veteranii se întâlnesc rar, dar sigur. Sunetul motorului este fascinant şi te face să te simţi ca un copil într-o fabrică de jucării. Aroma „cauciucată” de carburant îţi gâdilă papilele olfactive la fel de plăcut cum o fac şi cozonacii în perioada sărbătorilor.

Astfel de maşini sunt şi fabrici mobile de zâmbete şi admiraţie. Chiar şi oamenii care nu sunt pasionaţi de fenomenul automobilistic privesc încântaţi aceste exemplare.

Din spatele volanului, conduci o secvenţă din istoria naţională. Doar câteva avioane şi tancuri îţi oferă acest prilej, dar din păcate, nu pe drumurile publice, nu foarte accesibil din punct de vedere financiar şi nu prea des în România. Nu poţi să iei sabia unui domnitor dintr-un muzeu şi să te plimbi cu ea pe stradă, dar poţi să iei un IMS şi să trăieşti o senzaţie deosebită. Domnul Dănuţ Marian Poteraşu, căruia îi mulţumesc şi pe această cale pentru bunăvoinţa acordată, poate să confirme.

Ţinuta de drum este fabuloasă: mergi pe asflat cât de cât neted, dar te simţi de parcă ai ţopâi pe nişte saltele uriaşe cu arcuri, la fel cum probabil ai făcut cândva în copilărie. Este distractiv în primul rând pentru că în zilele noastre, nu prea ai cum să simţi aşa ceva pe drumurile publice, la o viteză mică, iar în al doilea rând, pentru că sunetul motorului îţi lasă impresia că maşina râde cu poftă şi are chef de joacă. Mara a înţeles perfect la ce mă refer când i-am povestit.

Călătorie în timp, printr-un decor natural. IMS-ul îşi bagă nasul acolo unde trebuie: în munţi.

Când am ajuns la Muzeul Automobilului Românesc, am avut senzaţia că sunt pe platoul de filmare al unui documentar. Vântul se ocupa de sunet, soarele avea grijă de lumini, iar ciobanul din Mioriţa era ocupat cu regia, după ce i-a denunţat pe potenţialii atacatori la DNA, având la îndemână stenogramele cu planul mârşav şi declaraţia unei oi vorbitoare, în rol de martor.

Le place aici.

Este ca în tabăra de vară, în vacanţă.

De asemenea, ar putea fi ca o revedere după mulţi ani (cam 40) de la absolvirea celei mai înalte facultăţi:

Protecţia şi paza au fost asigurate de ofiţeri în rezervă, de la Miliţie şi Armată.

Apoi, s-au retras într-un colţ să supravegheze ca în primii ani de muncă.

Musafirii au fost întâmpinaţi de gazde:

De asemenea, pentru buna desfăşurare a revederii, la eveniment a fost prezent un IMS îmbrăcat în costumul de pompier.

După cum ai observat, în acest caz, pe lângă lopată, primeşti şi un fel de toporişcă. Prin urmare, avantaj dublu faţă de Rolls-Royce.

De puţine ori, un automobil care nu străluceşte fizic arată la fel de bine ca unele proaspăt ieşite de la vopsitorie, spălătorie sau poate chiar de pe poarta fabricii.

Studenţi silitori şi harnici.

Iată un peisaj pe placul oricărui pasionat adevărat de maşini.

Pentru specialişti, aici avem categoria „portret”.

Demnitate şi devotament. Nu este noul slogan al unei instituţii publice. Doar adevărul despre caracterul maşinii.

Pasiunea şi implicarea este apanajul proprietarilor.

În cadrul evenimentului, a fost organizat şi un concurs de eleganţă. Din partea mea, la această categorie toate maşinile participante au fost câştigătoare. Juriul a avut cu siguranţă o sarcină foarte dificilă în acordarea punctajului. De parcă atmosfera nu ar fi fost suficient de tensionată, a mai apărut şi un mister:

Oare ce se ascundea sub prelată? Probabil că nimic îngrozitor, pentru că IMS-ul este o maşină paşnică. Totuşi, să nu îndrăzneşti să-i spui că este bătrân sau depăşit. Nu risca. Este spre binele tău.

Sursă foto:

O mişcare smart este să te distrezi în Cluj, la Electric Castle

2016 de Razvan Bucsoiu, publicat în Malibu, California

Soare, vară, blonde faine şi mare… mare depărtare de casă, dar nu către Constanţa, ci în direcţia Cluj-Napoca (mhm, mhm, vorba melodiei), mai exact la Castelul Bánffy din Bonţida, pentru că acolo se dă startul la distracţie pe ritmuri electrizante şi smart.

La locaţia menţionată, în perioada 14-17 iulie, este organizată cea de-a patra ediţie Electric Castle, primul festival din România care a mutat muzica electronică şi concertele live pe scenele exterioare sau interioare ale unui castel. Pe cele 7 (şapte) scene amenajate într-un decor extraordinar, vor concerta 180 de artişti naţionali şi internaţionali, care vor călători cu noile maşini „funky” din gama smart: fortwo coupé, fortwo cabrio şi forfour.

Printre alţi artişti, vor fi prezenţi la eveniment Skrillex, Sigur Rós, Bring Me The Horizon, Bastille, Paul Kalkbrenner, Gorgon City, Enter Shikari şi Rusko.

„smart depăşeşte limitele urbane şi intră într-o nouă dimensiune a distracţiei, în lumea electrizantă a Castelului Bánffy, unde devine Maşina Oficială Electric Castle. Spiritul inconfundabil al brandului transformă modele fortwo şi forfour în emblemele acestui festival al tinereţii şi al exuberanţei”, a declarat Philipp Hagenburger, CEO & President Mercedes-Benz România şi Managing Director Passenger Cars.

Împreună cu smart, la Electric Castle vor participa şi modelele de lux Mercedes-Benz Clasa C, Clasa E, Clasa S, Clasa V, GLC, GLE, alături de autovehiculele comerciale uşoare Spriter şi Vito, ce vor asigura transportul invitaţilor şi suport logistic oferit echipei de organizare.

În concluzie, dacă nu ai ajuns încă la Cluj, mai ai timp să îţi faci rapid un bagaj, să-ţi iei ochelarii de soare şi buna dispoziţie. Vei ajunge iute dacă ai la dispoziţie şi instrumentul potrivit (cu puţină răbdare, echipa de la Autoklass Pipera îţi va veni în ajutor) de exemplu noul Mercedes AMG GT R (RRRRRRău, chiar dacă este foarte, foarte verde).

Sursă: Biroul de presă Mercedes-Benz România. Mulţumiri.

BMW i3 a îmbrăcat uniforma de poliţie. Alegerea Bestiei? BMW X5 M

20162017 de Razvan Bucsoiu, publicat în 300 ZP (Zâmbete Putere)/, Malibu, California

O maşină rapidă se asortează bine cu un şofer în (uni)formă, căruia îi place să alerge pentru sănătatea lui. Noul număr al revistei Running Mag este disponibil în toate centrele Inmedio.ro şi te pregăteşte să fii activ şi rapid ca modelele despre care îţi vom povesti în continuare, i3 şi X5 M. Ambele merg la fix alături de Corina Caragea.

Să ne înţelegem clar de la început: nu am deloc o problemă cu BMW i3. L-am încercat în traficul din Bucureşti alături de o persoană respectabilă, foarte ataşată de ecologie/protecţia mediului înconjurător/hrană bio şi mi-a plăcut foarte mult modul în care este conceput.

De asemenea, pachetul bogat de tehnologie pe care îl primeşti îţi gâdilă plăcut simţurile la fel cum o briză scoasă parcă dintr-un frigider uriaş te răsfaţă pe plajă în compania soarelui pornit la pas timid către apus. În plus, nici preţul lui BMW i3 nu este exagerat pentru lumea automobilistică electrizată, prin urmare, nu-i de mirare faptul că poliţiştii americani au ales să patruleze cu acest model în locul unui Tesla pe care l-au testat un an şi ceva.

Maşina este excelentă pentru defilări mai mult sau mai puţin liniştite pe străzile din Los Angeles, are un demaraj care îţi garantez că nu te va face de râs şi pe deasupra, te va transporta cu gândul direct la BMW i8.

Totuşi, BMW i3 are o mică problemă. Această problemă:

Ştii deja că este noul BMW X5 M. Cu M de la al naibii de rapid: are un motor V8, 575 CP, ajunge de la 0 la 100 km/h în 4,2 secunde şi apoi se va limita electronic pe la 250 km/h, dar cu puţin ajutor tot electronic, va depăşi acest prag. Este bestial, la fel ca „imnul” lui Razian Bestia(l):

Melodia pare să se potrivească foarte bine cu stilul maşinii, atât la exterior, cât şi la interior, acolo unde se prezintă simplu şi eficient, momentan, fără staţie şi comandă pentru girofar.

Nu ar fi o problemă să poarte uniforma cu inscripţii poliţieneşti, mai ales că în portbagaj poate să se ascundă o întreagă echipă SWAT. Cu armele aferente şi câţiva câini bine antrenaţi (dacă ai de vânzare, dă-mi de veste la razvan@bucsoiu.com).

În concluzie, ambele maşini sunt potrivite pentru băieţii bestiali. Totuşi, din perspectiva Bestiei, BMW X5 M este mai dur, mai mare şi mai sincer: are putere din belşug şi nu se teme să o folosească împotriva celor care au dreptul să nu spună nimic, pentru că tot… ştii continuarea din filme.

Sursă foto: Biroul de presă BMW, Automobile Bavaria. Mulţumim.

Mergi la Cluj-Napoca? Începe Festivalul Internaţional de Film Transilvania TIFF 2016

20162016 de Razvan Bucsoiu, publicat în 300 ZP (Zâmbete Putere)/, Malibu, California, Spectaculos. Dincolo de parbriz/

În agenda noastră, în perioada 27 mai şi 5 iunie, Cluj-Napoca devine capitala filmului european, deoarece aici se desfăşoară cea de-a XV-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Transilvania, sau TIFF, pe scurtătură. Pentru că ne plac „dramele” în stilul umorului britanic, noi credem că am găsit cea mai bună maşină care ne va însoţi la TIFF 2016:

În timp ce alegerea noastră este încă discutabilă, cu siguranţă celebrităţile din cinematografie participante la eveniment vor fi conduse către covorul roşu în Maşina Oficială TIFF oferită de Mercedes-Benz, un partener de 10 ani al acestui festival. Apropo, vă mai amintiţi cât de faină a fost campania de promovare din anul 2008? De exemplu, iată varianta propusă de Nae Caranfil:

Un alt regizor, mai exact domnul Paul Negoescu, l-a adus pe Bond (zis şi James) în România astfel:

Pentru cinefilii patrioţi îndrăgostiţi şi de muzică, propunerea domnului Corneliu Porumboiu este combinaţia ideală.

În anul 2016, din punct de vedere automobilistic, noul Mercedes-Benz Clasa E

va fi „vedeta” evenimentului şi va sta la dispoziţia invitaţilor din lumea filmului pe întreaga perioadă a festivalului. Alături de acest model se vor afla de asemenea Clasa S,

Clasa C …

… dar şi cărăuşul cu papion din clasa V.

„De-a lungul anilor, Mercedes-Benz a devenit sinonim cu TIFF, cel mai spectaculos festival din România dedicat cinematografiei. În 2016, în scenariul acestei colaborări, parteneriatul dintre cei doi lideri aduce în prim plan zece ani de excelenţă”, a declarat Philipp Hagenburger, CEO & President Mercedes-Benz România şi Managing Director Passenger Cars.

Mai mult decât atât, o tradiţie păstrată tot de zece ani constă în acordarea Premiului de Excelenţă TIFF din partea Mercedes-Benz unei personalităţi importante din lumea filmului românesc, care a impresionat cinefilii prin întreaga sa carieră.

De-a lungul acestui deceniu, au fost decernate premii unor personalităţi precum Radu Beligan (2008), Mircea Albulescu (2009), Liviu Ciulei (2010), Lucian Pintilie (2011), Iosif Demian şi Helmut Stürmer (2012), Luminiţa Gheorghiu (2013), Florin Zamfirescu (2014) şi Marin Moraru (2015).

„Anual, parteneriatul dintre TIFF şi Mercedes-Benz aduce împreună două branduri care susțin şi împărtăşesc valori comune – pasiune şi excelenţă. Ne bucurăm că am reuşit să construim un parteneriat de tradiţie care anul acesta împlinește 10 ani.”, a declarat Tudor Giurgiu, director festival TIFF.

Ca în filme, parcă finalul este mai interesant în momentul în care se află într-un raport de simetrie cu începutul acţiunii. Pe acelaşi principiu, fotografia de „cover” de la începutul articolului are un corespondent şi aici. Aşadar, acţiune, motor şi poweeeer, cum ar spune Jeremy Clarkson. Către Cluj-Napoca. M4 să fie!

Sursă foto: Biroul de presă Mercedes-Benz România şi un BMW România. Nu este o combinaţie pe care o întâlneşti prea des în presa auto, nu-i aşa?

Stay on top, but remain from the underground: Mercedes-Benz E43 AMG

20162016 de Razvan Bucsoiu, publicat în Malibu, California, Test cu sau fără Drive

Da, titlul este inspirat dintr-un vers al melodiei lui Xzibit, intitulată simplu X. La fel de simplu şi eficient cum este şi noul Mercedes-Benz proiectat pentru a le fi pe plac în primul rând directorilor executivi care ţin la statut şi vor să se mişte iute, dar fără să piardă stilul autentic pe parcursul deplasării.

Maşina asta transmite un mesaj foarte clar pentru toată lumea: reţine doar ceea ce merită din trecut, iar apoi concentrează-te asupra esenţialului: eliberarea unui viitor glorios dintr-un prizonierat al prezentului. Cum faci asta? Conducând cu ritm, dinamism, responsabilităţi asumate şi decizii pe toate planurile.

Ca să ajungi şi să rămâi în vârf, trebuie să-ţi urmezi regulile pe care tu ţi le-ai stabilit. Îţi garantez că merge la fel de bine ca lipia la humus sau ca o glazură de ciocolată pe un ecler apetisant. Sau ca un elefant care tractează un avion. Serios.

Şi pentru că tot a venit vorba de avioane, se poate spune aici că Mercedes-Benz Clasa E are ceva din stilul unui pilot în care mă identific în proporţie exactă de 99,8%. Este ca un mascul autentic, pe care nu-l poţi confunda cu un puştan rebel, pe nume Chad.

Asta nu înseamnă că domnul Manfred von Richthofen III nu ştie să se distreze. Este ca şi cum ai spune că Mercedes-Benz E43 AMG nu este capabil să facă un burnout. Ba da, este apt să scoată fum din roţile punţii spate la fel cum subsemnatul poate să joace şi canastă, dar pentru un gentleman (sau orice altă persoană care a trecut de vârsta majoratului), aceste „distracţii” sunt la fel ca timiditatea şi trădarea: josnice şi inutile.

Cam aşa stau lucrurile când ştii exact ce trebuie să faci pentru a-ţi păstra standardele ridicate şi autenticitatea, originile. Pe acestea le vei transmite mai departe. De exemplu, Clasa E transmite ideea de business de fix zece generaţii.

Preţurile pentru generaţia actuală în România se prezintă astfel: Mercedes-Benz E 220d costă de la 41.995 Euro, varianta E 350d porneşte de la 49.195 Euro, iar modelul de bază are ca preţ de pornire suma de 39.595 Euro. Mai adaugi TVA-ul obligatoriu şi opţionalele după bunul plac.

Ca să diferenţiezi variantele standard şi Exclusive de gama AMG şi Avantgarde, uită-te la grila radiatorului. În primul caz, steaua brandului va trona pe capotă, în timp ce versiunile mai extravagante se vor mândri cu ea în mijlocul grilei, ca în fotografia de mai sus, cât mai sus, acolo unde trebuie să ajungem toţi. Reţeta este simplă şi poate fi aplicată de oricine.

Noul Mercedes-Benz Clasa E include sistemul Drive Pilot, care te va face să te simţi ca în avion, când navighezi în echipă cu pilotul automat. În plus, sunt slabe speranţe ca domnişoarele însoţitoare de zbor să se îndrăgostească de el, deci avantajul este tot pentru tine.

Sursă foto: Dosarele X şi Biroul de presă Mercedes-Benz. Mulţumim.

Să crezi şi să lupţi doar tu cu tine împotriva tuturor, ca noul Aston Martin DB11

20162016 de Razvan Bucsoiu, publicat în Malibu, California

O maşină rapidă se asortează bine cu un şofer în formă, căruia îi place să alerge pentru sănătatea lui. Noul număr al revistei Running Mag este disponibil în toate centrele Inmedio.ro şi te pregăteşte să fii activ şi rapid ca modelul despre care îţi vom povesti în continuare, Aston Martin DB11. Se potriveşte excelent cu Diana Munteanu.

Mai târziu sau mai devreme, depinde doar de tine, vei obţine rezultatele pe care ţi le doreşti. Vei fi acolo unde ai plănuit să fii, vei ateriza pe un aeroport al satisfacţiei, unde nu trebuie să stai prea mult, pentru că vei pleca mai departe pe autostrada vieţii tale cu puterea interioară echivalentă automobilistic noului Aston Martin DB11.

Apropo de acest model (costă cam 200.000 de euro), ar fi bine de ştiut faptul că vine dotat cu un motor V12, are 608 CP, accelerează de la 0-100 km/h în 3,9 secunde şi atinge o viteză maximă undeva pe la 320 km/h, adică mult peste cât îţi trebuie în viaţa de zi cu zi. Pe deasupra, arată la fel de meseriaş ca un stilou Mont Blanc.

Totuşi, de la pupitrul de comandă al deciziilor tale (de dreapta, ca în fotografie), de asemenea, mai târziu sau mai devreme te vei lovi de nişte chestii nu chiar plăcute. Ştii deja că trebuie să te aştepţi la un traseu în care trădarea nu este semnalizată şi poate să îţi pună beţe în roţile elanului tău. Dacă permiţi asta. Nu permite.

Alegerile ţin doar de tine. La fel ca modul de utilizare al telefonului, chiar şi smart, dacă prioritatea ta este funcţia de conversaţie mobilă prin apeluri şi mesaje scrise.

Desigur, poţi să te opui ideii de a fi unic şi să te mulţumeşti cu varianta simplă, de a imita, de a asculta „ce spune lumea” şi de a te conforma la dorinţele acesteia. În acest caz, parapetul eşecului te aşteaptă cu nerăbdare să-ţi şifoneze imaginea de sine, concentrarea şi energia. Nu ai timp să-ţi permiţi asta, implică un cost prea mare şi nu este deloc rentabil.

Să-ţi urmezi propriul tău drum este cea mai originală soluţie şi singura profitabilă. Începe de astăzi. Nimeni nu poate să facă asta pentru tine, în schimb nu înseamnă că ai ai interdicţie în ceea ce priveşte consultarea cu oamenii a căror părere contează pentru tine, mai ales când trebuie să faci nişte alegeri care vor avea efecte pe termen lung sau definitiv.

Decizia îţi aparţine, dar lupta pentru evaluarea opţiunilor se bazează pe negociere şi evaluarea punctelor de vedere diferite. Dacă ai urmărit emisiunea Ucenicul, ai văzut deja că Donald Trump solicită opiniile partenerilor din Sala de Consiliu înainte de a concedia sau nu pe cineva, de a decide care va fi echipa câştigătoare. Este şi o dovadă de loialitate şi pragmatism, aşa cum trebuie.

Să lupţi pentru ideile tale împotriva unui curent este o acţiune demnă de respect. Vorba aceea: vântul este împotriva avionului când decolează. Nu-i uşor să mergi individual pe propria rută, dar este antrenant şi constituie unul dintre elementele care îi separă pe băieţi de bărbaţi, pe puştoaice de femei adevărate, pe democraţi de republicani.

Pentru că tot a venit vorba, fără să intru în prea multe detalii sau în chestiuni care ţin de politică, menţionez faptul că îl susţin simbolic pe Donald J. Trump în confruntarea prezidenţială pentru conducerea Statelor Unite ale Americii. Motivele sunt în primul rând personale, iar în cel de-al doilea rând, profesionale.

Referindu-mă strict la subiectul articolului acesta, sunt de partea (dreaptă) domnului Trump deoarece luptă cu propriul brand într-o cursă dură, cu mulţi opozanţi. Prin urmare, vă doresc succes, Mr. Trump and Make America Great Again!

Lecţia? A te poziţiona autentic este unul dintre cele mai bune instrumente pentru a lupta eficient în ceea ce îţi propui.

Am păstrat pentru final cel mai important aspect legat de luptă: credinţa că vei reuşi. Se va întâmpla astfel doar dacă duci o luptă dreaptă, corectă, în numele binelui altora – inclusiv a celor care îţi sunt împotrivă. Cu alte cuvinte, dacă Îţi sunt alături Dumnezeu Tatăl şi Hristos Fiul. Adevărul. Adică tot ceea ce contează.

Sursă foto: Centrul de presă Aston Martin, pagina oficială de Facebook Donald J. Trump. Mulţumiri.

Poţi să ai un caracter de lider în stilul Mercedes-Benz Maybach S600 Guard?

20162016 de Razvan Bucsoiu, publicat în 300 ZP (Zâmbete Putere)/, Malibu, California

Sunt sigur că răspunsul la această întrebare este unul afirmativ, dar până să aduc nişte argumente în favoarea acestei afirmaţii, trebuie să îţi spun clar de la început că nu dau sfaturi/recomandări/sugestii sau reclamaţii, ci emit nişte puncte de vedere într-un stil unic.

Fac asta pe acest website de şapte ani, împliniţi de curând. Bucşoiu.com nu seamănă cu altceva sau cu altcineva şi cât va mai fi, îţi promit (nu fac des promisiuni) că lucrurile aşa vor rămâne. Este în ediţie limitată la un singur exemplar, ca subsemnatul, Răzvan Bucşoiu. Sau ca Razian Bestia. Sau ca Batman.

Autenticitatea dusă uneori până la absurd şi înapoi, la bordul unor maşini care pot să trimită gândurile către un conţinut mai mult sau mai puţin motivaţional sunt instrumentele principale de lucru. Dumneavoastră ştiţi asta. Tu de asemenea. Acum putem să trecem mai departe, fiind apăraţi de gloanţe şi atacuri verbale în noul Mercedes-Benz Maybach S600 Guard, care costă cam 500.000 de Euro.

Recent, Mercedes-Benz a „concediat” nişte roboţi din fabrică pentru că dorinţele clienţilor de Clasa S sunt atât de individualizate încât doar omul poate să rezolve problema. Noua Revoluţie Industrială? Altădată. Liderul Suprem, Dumnezeu Tatăl, l-a desemnat pe om să fie liderul propriilor alegeri. Să-ţi personalizezi interiorul cu nişte principii despre care nu vorbeşti, dar care sunt uşor de observat din exterior presupune demnitate, respect de sine şi ordine ca în interiorul rafinat al buncărului mobil numit S600 Guard.

Nu vorbim despre o reclamă, dar se spune că succesul în majoritatea acţiunilor pe care le faci în viaţă (aici te ajută într-o oarecare măsură maşina blindată) se bazează pe două reguli esenţiale:

Niciodată să nu spui tot ce ştii.
Respectarea cu stricteţe a regulii de mai sus.

Simţul umorului este o calitate pe care o au liderii cei mai buni. Ştiu asta din proprie experienţă, deoarece am avut şansa de a cunoaşte şi de a lucra încă din adolescenţă alături de lideri excepţionali şi toţi aveau această calitate. În plus, ei nu joacă un rol într-un interval orar stabilit, ci sunt lideri în cea mai importantă companie: propriul comportament, în permanenţă.

Consecvenţa în decizii, căutarea soluţiilor optime pentru păstrarea echilibrului, asumarea responsabilităţii în toate acţiunile profesionale sau personale şi situarea simţului datoriei mai presus de interesele egoiste sunt doar câteva dintre cele mai importante lecţii pe care le-am învăţat din interacţiunile cu aceştia şi cele mai bune protecţii pentru un caracter cu o soliditate la atacuri în stilul caroseriei acestui model.

Nu de puţine ori trebuie să faci lucruri care nu îţi sunt pe plac pentru binele direct sau indirect al celui de lângă tine. Simţul datoriei se activează automat în aceste situaţii. Binele altora, despre asta vorbesc.

Înainte să acuzi un lider că este duplicitar, ai grijă să nu comiţi o eroare, mai ales dacă nu ai o viziune clară asupra caracterului persoanei, faptelor şi intenţiilor pe care le are.

Ce fel de „bine” urmăreşte, ar da orice ca să-şi salveze pielea ca personajul Joker? Sau îşi doreşte să apere un ideal, un scop care ajută un număr de oameni şi ca un efect îşi face inclusiv lui însuşi un bine moral, în stilul lui Batman? Vorba versurilor melodiei, „Am I Blue?„

Un bărbat adevărat ştie că reprezentantele sexului feminin sunt de asmenea nişte lideri deosebiţi. M-am convins în repetate rânduri de această realitate. În cadrul discuţiilor despre faptele stimatelor doamne şi domnişoare aflate în funcţii de conducere „la volanul” unor companii private şi a unor instituţii de stat, am observat că ezitările („poate”, „posibil”) şi timpul condiţional („aş face, aş crede, aş spune”) nu există în vocabularul acestora.

Predomină în schimb „da” sau „nu”, iar verbele preferate sunt „facem” sau „nu facem”. Cine decide progresează, cine ezită regresează, după cum spunea psihologul Joseph Messinger; aceasta este regula de aur a omului hotărât şi a liderului autentic. Este, de asemenea, o trăsătură de caracter puternic şi rezistent, indiferent de sex.

Trebuie reţinut faptul că nu doresc să le flatez pe feministe. Spun doar ceea ce cred şi mă bazez din nou pe experienţa cu persoane fascinante aflate în funcţii de conducere pe care le-am întâlnit (şi voi continua să fac asta pentru că am de învăţat) în activitatea de televiziune, în mediul universitar, şi în industria automobilistică.

În viaţa oricărui lider apar situaţii care pot să-i schimbe modul de acţiune, dar asemenea maşinii S600 Guard care urmăreşte să-şi apere ocupanţii, un caracter puternic în folosul binelui şi datoriei poate să păzească respectul de sine şi propriul ego, indiferent de riscuri.

Poate vor fi unii (şi vor fi) care se vor arăta nemulţumiţi, alţii care se vor arăta afectaţi (şi din aceştia vor fi), dar care este scopul suprem? Este datoria, este în folosul unei idei, a unei cauze nobile? Nu cumva numărul nemulţumiţilor este foarte mic în comparaţie cu cel al beneficiarilor? Nu cumva aceştia sunt liderii care au curaj şi rămân în funcţii pentru că sunt aleşi de echipa lor şi recunoscuţi?

Eu cred cu tărie că da. De asemenea, ştiu că sunt genul de oameni care se duc la culcare în miez de noapte fără mustrări de conştiinţă, deoarece nu au făcut fapte josnice mai ales faţă de cei care au investit încredere în ei ca lideri. Sunt demni şi nu-i „joacă” pe alţii.

Stii ce este foarte interesant? Faptul că astfel de oameni rămân lideri pentru totdeauna în sufletul celor pe care i-au susţinut, i-au enervat, i-au învăţat, i-au motivat, chiar dacă se retrag sau sunt înlocuiţi. Este un proces care nu se opreşte din cauza unei formalităţi administrative.

Iar asta nu o cunosc doar din proprie experienţă sau din cărţi, ci din modelul unor lideri autentici, din trăirile lor, din stilul prin care se definesc şi pentru care am respect uriaş cu mulţumiri insuficiente. De ce insuficiente? Pentru că mai am o mulţime de lucruri de învăţat de la aceştia, pentru a fi la rândul meu un altfel de lider. Adică unul mult mai bun, în carieră şi în altele…

Sursă foto: Biroul de presă Mercedes-Benz. Apreciem.

Limitele sunt combustibilul mediocrităţii, treci de ele ca noul Pagani Huayra BC

20162016 de Razvan Bucsoiu, publicat în 300 ZP (Zâmbete Putere)/, Malibu, California

Să rămâi la fel, dar să fii mai puternic înseamnă să-ţi asumi responsabilitatea tuturor alegerilor pe care le faci. Înseamnă să nu-ţi pierzi obiectivele din vedere, să nu cauţi aprobările altora şi să-i respecţi pe cei din jurul tău. Din punctul meu de vedere, respectul este un concept foarte apropiat celui de loialitate, pentru că dacă trădezi, deja ai făcut „plinul” mediocrităţii. Suporţi consecinţele. Cred că este o chestie cam la fel de gravă ca alimentarea cu motorină a noului Pagani Huayra BC.

Deşi are un motor de Mercedes-Benz AMG V12, nu am fost un fan al brandului Pagani până în momentul în care am avut contact direct cu un astfel de model – tot Huayra – la Salonul Auto de la Geneva. Până şi „cheia” de contact în formă de Huayra la scara 1/64 este ca o mică operă de artă. Apoi interiorul… acel interior… ei bine, au fost nişte momente intime atât de profunde încât m-ar amenda crunt CNA-ul dacă le-aş descrie la televizor.

În plus, un gentleman niciodată… ştii tu. Oricum, îţi voi spune totuşi că formele seducătoare de la interior erau acoperite de o piele extrem de fină şi aveau un stil cu adevărat unic, la fel ca domnişoara aceasta misterioasă, pe care am cunoscut-o de asemenea la Geneva. Chiar a fost într-un ceas bun. Elveţian.

Revenind la interiorul noului model Huayra BC…

…suntem încântaţi să vedem bulina roşie din mijlocul volanului. Prevesteşte un cutremur de senzaţii mai tari decât orice bucată de ciocolată. Nu ne plângem de lipsa dantelei.

În schimb, îndreptându-ne uşor către exterior, priveşte dramatismul elementelor caroseriei în stare pură; este o privelişte cu o duritate masculină care trimite cu gândul către filmul Rambo: First Blood.

Ca o cutie plină cu dulciuri care se deschide în faţa unui copil de zece ani, noul Huayra BC este o dovadă prin el însuşi împotriva mediocrităţii.

Dacă Horacio Pagani se mulţumea doar cu Huayra, am fi discutat doar despre un supercar „ordinar”. Însă prin BC, Huayra primeşte acel „extra-” necesar.

Te determină să o iei într-o plimbare, să dai o tură către o destinaţie pe care deja ţi-ai schiţat-o. Să-ţi fixezi nişte limite sau graniţe şi apoi să faci băşcălie de ele. Trebuie doar să ai grijă pe cine alegi ca însoţitor. În cazul meu, ştiu exact cine este aleasa.

Maşina aceasta nu are nevoie de o poveste, dar dacă ar fi să conturez una, cu siguranţă s-ar lega de un mister bine păstrat în geamantanul din portbagajul minuscul pe care îl primeşti la pachet cu Pagani Huayra BC sau nu BC. În acest caz, nu este deloc vorba de mediocritate, ci de o dovadă clară de pragmatism.

Sursă foto: Producătorul pentru maşină, un colţ (acum public) din arhiva personală pentru Miss G. (de la Geneva, desigur). Mulţumiri şi… mulţumiri cu zâmbet foarte discret, specific masculin.

(P) Revista Running Mag te pune în mişcare rapid şi sănătos

Pentru că am discutat despre o maşină mega-rapidă şi o tipă super-drăguţă, îţi recomandăm să cauţi în reţeaua magazinelor Inmedio.ro şi la SportGuru.ro primul număr al revistei Running Mag. Conţine informaţii care te vor ajuta să-ţi montezi cai-putere în tălpi şi să-ţi defineşti formele corpului în aşa fel încât orice Pagani, Ferrari sau Lamborghini să se uite după tine. Asta dacă vor accelera în ritmul tău sănătos. Detalii suplimentare aici găseşti.

Interzis pentru romantici: arţăgosul Lamborghini Huracan LP 610-4 Spyder

20162016 de Razvan Bucsoiu, publicat în 300 ZP (Zâmbete Putere)/, Malibu, California

De ce? În primul rând, uită-te la culoarea gălbejită a caroseriei. Îl face pe Huracan să arate ca o cutie în care se depozitează materiale radioactive. Este la fel de periculos ca un taxi. În plus, chiar şi când este oprit, noul Lamborghini pare pus pe scandal şi pregătit să facă atât de multă gălăgie, încât Cupidon şi gaşca lui de dubioşi cu arcuri vor fi nevoiţi să îşi schimbe scutecele. Ghinion.

În al doilea rând, formele acestea îţi conturează automat o poveste, dar sunt şanse destul de mici să fie una cu doze de romantism şi dulcegării care i-ar alarma pe nutriţionişti şi le-ar stârni interesul producătorilor de zahăr. De fapt, este cam dificil să-ţi imaginezi că un tip plăpând şi timid ca adolescentul miop din opera lui Mircea Eliade îi va deschide portiera acestui Lamborghini …

… celei pe care o are la contacte în agenda telefonului cu numele de „Honey”. Pe bune, „Honey”? Adică „Miere”? Urmează cumva să aflăm că lectura preferată a tipului constă în cartea „genială” intitulată Codul lui Da Vinci? Ei bine, singura şansă de a ieşi cât de cât masculin din situaţia asta este ca respectivul să afirme plin de încredere (atitudinea este totul) că:

foloseşte „Honey” pentru că nu personalizează niciodată fetele din viaţa lui (ceea ce este destul de înţelept) şi
cartea menţionată o are doar pentru a-i altoi pe ţânţarii africani agresivi, fiind doar un obiect din arsenalul de siguranţă al decapotabilei, alături de stingător şi airbag-uri. Adică genul de chestii pe care nu ai de gând să le foloseşti vreodată, dar este bine să ştii că ele există acolo, undeva şi… nu prea departe, dacă o situaţie nefericită le cere.

În al treilea rând, maşina asta este interzisă cu desăvârşire romanticilor incurabili care aşteaptă cu nerăbdare „Ziua Îndrăgostiţilor” (când o fi, nu sunt curios deloc să aflu data exactă) pentru că Paraziţii spun foarte clar: „nici un şoarece de bibliotecă nu poate să ne înţeleagă şi prima vagaboandă care l-a prins îl leagă”.

Totuşi, un singur „Cântec de dragoste” este permis în maşina aceasta: şlagărul interpretat de Cheloo şi Danez. Iar dacă romanticii tot nu au înţeles mare lucru şi vor „maşini luxoase, asortate-n dreapta cu femei frumoase”…

În concluzie, ar mai trebui să insistăm puţin asupra unei dileme care poate să apară în legătură cu Huracan LP 610-4 Spyder: nu cumva este cam nemasculin să te plimbi într-o decapotabilă după ce ai împlinit 25 de ani?

Răspunsul este afirmativ, cu atât mai mult cu cât eşti o ţintă sigură dacă ţânţarii ăia africani menţionaţi mai devreme vor chema nişte ajutoare pentru a se răzbuna. În plus, nici păsăroii nu vor fi de partea ta. Nici praful. Nici şoferii din SUV-uri. Nici puştanii puşi pe glume proaste din autobuzul aflat lângă tine la semafor.

Deci, fii un bărbat adevărat (sau o tipă interesată de aceştia) şi ia-ţi o maşină normală şi accesibilă, potrivită pentru toate străzile pline de gropi ale noastre, căreia poţi să-i porneşti aerul condiţionat sau să-i cobori geamurile dacă ai poftă de vânt prin freză sau peste chică. Ia-ţi un Lamborghini Huracan LP 610-4 în varianta Coupé. Sau economiseşte finanţele aruncate pe cadouri inutile de „Ziua Îndrăgostiţilor” şi ia-ţi un McLaren 650S. Simplu ca „la revedere”.

Sursă fotografii: Michael Austin, Autoblog.com, S.U.A. Mulţumiri.

Informaţiuni: 130 de ani de la naşterea automobilului. O poveste din 1886

20162016 de Razvan Bucsoiu, publicat în Malibu, California

Este amurgul zilei de 29 ianuarie 1886. Din depărtare se aud tropotele unor cai, iar goana lor este vestită de norii de praf cenuşii care au pornit la rândul lor într-o căătorie haotică şi misterioasă. Pe măsură ce caii se apropie, încep să fie mai evidente şi alte sunete: roţile căruţei tractate scârţâie înfiorător, urlă ameninţător din toate încheieturile metalice, de parcă ar urma să se dezmembreze în clipa următoare.

Vizitiul nu pare afectat. Are un chip mohorât şi se grăbeşte să ajungă la destinaţia lui, pentru că noaptea se apropie şi nu este o prietenă de nădeje sau genul de iubită pe care ar dori să o aibă alături. O rafală de vânt apărută brusc în peisajul sinistru se izbeşte fără milă de scândurile unor construcţii întunecate. Apoi, o linişte bizară ce tinde spre perfecţiune intră în scenă.

Din când în când, drumurile îşi mai plâng singurătatea prin răscolirea discretă a nisipului, de parcă o bibliotecară în vârstă răsfoieşte cu atenţie paginile cărţilor cu hârtie îngălbenită prematur de timpul răbdător şi înţelept. Toate acestea sunt doar câteva semne care indică faptul că nu se încheie o zi obişnuită. 29 ianuarie 1886 este o zi extraordinară, care va influenţa viitorul omenirii pentru totdeauna. Este sfârşitul zilei în care Karl Benz a înregistrat brevetul pentru primul automobil din istorie.

Această caleaşcă motorizată avea să schimbe viaţa noastră. Urma să apropie oameni, să îi îndepărteze, să fie un mod de a trăi, de asigurare a traiului sau chiar de curmare a lui, din păcate. Avea să fie un obiect de transport, de studiu, un instrument în folosul construcţiei, dar şi al distrugerii. Cu toate acestea, nu era înzestrat în totalitate cu putere de autocontrol. Aici intervine omul. De la primul test drive, efectuat de o femeie. Martha Benz, soţia lui Karl Benz. Cam aşa se ilustrează respectul şi aprecierea „partenerului de viaţă”, cum spun corporatiştii îndepărtaţi de tradiţie.

Mai degrabă, prima variantă. Benz ştia ce a făcut, era „copilul” pe care l-a proiectat ani de zile, cu muncă fără tutoriale video, în care avea încredere că nu îl va dezamăgi. Aşa a fost. Cu ajutorul lui Dumnezeu, un om a muncit şi a realizat un vehicul care se deplasează aproape singur. Cum adică, fără cai şi fără şine? Exact. Ba mai mult, chiar şi cu o viteză maximă undeva pe la 16 km/h, produsă de un motor de 0,95 litri, care furniza iniţial 0,6 CP.

După ce a obţinut patentul, a dezvoltat afacerea care avea să influenţeze inclusiv ceea ce citeşti tu acum. Dacă nu exista automobilul, ştiu exact despre ce îţi scriam. Dar păstrez micul secret pentru mine, momentan. La cum arată noile tendinţe din domeniu, este posibil ca automobilul să nu mai existe. Să fie doar un laptop pe roţi. Aşa ceva nu pot să accept, iar atunci va trebui să închid un capitol definitiv. Mă îngrijorează faptul că momentul nu este prea departe, aşa că mai bine arunc o privire (fără să rănesc pe cineva) într-un ziar muscelean din anul 1889, ca să pară mai îndepărtată ziua aceea fatidică, în care maşinile nu vor mai fi ceea ce trebuie să fie.

O ştire a vremii din Vocea Muscelului (de la 1889) spune cam aşa: „Foarte mulţi vizitatori au venit şi anul acesta în oraşul nostru. Aproape să nu poţi să-ţi dai seama unde mai au loc. Trenurile de plăcere au luat şi ele foarte multă lume. În sfârşit, a început a se da Câmpulungului şi împrejurimilor lui importanţa ce o merită.”

Anul menţionat are legătură cu proiectul lui Karl Benz, care s-a dezvoltat rapid. Astfel, primul automobil a fost lansat oficial la Târgul Mondial de la Paris, iar 25 de exemplare au ieşit pe străzi. Indiferent de vreme. Atenţie, vă avertizăm că urmează o reclamă interzisă şoriceilor din biblioteca menţionată câteva paragrafe mai sus).

Potrivit unei legende, una dintre primele 25 de maşini a fost condusă tot de Martha Benz, pe o distanţă de aproximativ 200 de kilometri. Asta înseamnă viaţă de familie, comunicare în cuplu şi tot ceea ce se străduiesc unii specialişti în relaţiile de cuplu să explice prin cărţi, reviste pentru femei şi website-uri vopsite în roz şi tapetate cu inimioare.

Caii de la începutul istorisirii se odihnesc acum şi se gândesc la urmaşii lor simbolici, ascunşi sub capotele maşinilor contemporane. Vizitiul a rămas la fel. Este tot grăbit. A înlocuit hamurile cu o manivelă, apoi – după ce tradiţia a fost încredinţată vatmanilor să o apere cu preţul meseriei – a trecut la volan şi la manşă. Lucrurile ar trebui să se oprească aici. O maşină condusă din taste? Nu, mulţumim. Doar nu suntem în anul 2016.

Sursă fotografii: cineva pitit sub un aşternut întunecat, în spatele unei cutii cu obiectiv. Oriunde ar fi, îi mulţumim.