După un campionat de rally cross, în programul Zilelor Municipiului Câmpulung-Muscel 2016 a fost inclus un eveniment automobilistic adresat în mod special pasionaţilor de maşini desprinse din alte epoci. Detalii „tehnice” despre paradă şi simpozion au fost furnizate la Jurnalul Muscel TV; multiple cadre fotografice (inclusiv din timpul călătoriei cu un IMS voinic) şi diverse comentarii pe şleau te invităm să le parcurgi în continuare. „Tatuajul” de pe fundul acestui model nu minte.
De fiecare dată când văd un IMS, îl asociez cu un avion Douglas DC-3: la fel de impresionant, la fel de robust, la fel de sincer în utilizare. Nu te obosi să-l cauţi pe Google, pentru că am deja o fotografie cu „omologul” aviatic al IMS-ului.
Revenim cu picioarele în faţa Primăriei municipiului Câmpulung-Muscel, acolo unde au avut prima oprire festivă maşinile construite aici în urmă cu mulţi ani. Unele dintre acestea au fost exportate, cumpărate, restaurate şi transformate în piese de istorie vie de proprietari cu suflet mare.
Maşinile şi-au aşteptat proprietarii care au urcat în Sala de Festivităţi a Primăriei, împreună cu personalităţi implicate în dezvoltarea brandului ARO, de exemplu domnul director Mihai Mărţişor Ciobanu şi domnul Ion Chingaru (alături de Corneliu Filip, autorul cărţii cu titlul O maşină străbate lumea).
Liviu Ţâroiu, primarul Municipiului Câmpulung, împreună cu domnul Emil Hagi, organizatorul evenimentului şi fondatorul Muzeului Automobilului Românesc (îl găseşti chiar la intrarea în Câmpulung-Muscel, zona Apa Sărată) au oferit diplome în cadrul simpozionului tematic „ARO, Zimbrul Carpaţilor”.
Amintirile plăcute (chiar foarte recente, pentru că Zimbrii au demonstrat ca în tinereţe că dealurile Mateiaşului nu sunt o problemă) şi zâmbetele s-au îmbinat perfect cu mirosul autentic de carburant procesat prin plămânii mecanici.
Priveşte chestiile cu elastice din spatele acestui ARO. Acum priveşte maşina. Te vei distra mai mult cu ARO, iar vârsta nu va fi un criteriu de eliminare.
Ochii sunt oglinda sufletului, iar farurile sunt elementul care îţi spun că maşinile astea au văzut multe la viaţa lor. Au avut probleme. Au trecut peste ploi, ierni, cutremure şi rugină. Au supravieţuit şi sunt vii. Au suflet şi îţi vorbesc. Trebuie doar să te opreşti, să le priveşti şi să le asculţi povestea, apoi vei intra într-o lume simplă şi plină de farmec.
Americanii aveau (Jeep) Willys. Ruşii puneau în joc modelul GAZ 69 (vorba aia, viteza maximă pentru sex este 68, pentru că la 69 te răstorni). Românii l-au dus pe GAZ la studii universitare şi l-au transformat în IMS. A meritat efortul.
Dacă razele prea puternice ale soarelui te incomodează, caută nişte frunze. Pe lângă faptul că ai rezolvat problema, te poţi ascunde în pădure fără să te îngrijoreze gândul că te vor repera prietenii şi rudele enervante, cu o singură excepţie: Rambo. În acest caz…
… ai nevoie de întăriri şi de mult spaţiu pentru acestea. Se rezolvă.
Cartofi, varză, un şifonier, o trusă de scule, un tanc, un elicopter de mici dimensiuni… chiar nu contează ce ai de cărat. Băieţii sunt de treabă şi abia aşteaptă să te ajute. Maşinile sunt deja pregătite.
Dotare premium: telefon la bord. La fel ca în trecut, poate fi folosit pe câmpul de luptă sau în trafic. Doar aşa poţi să anulezi o comandă specială:
Violenţa nu este o soluţie, iar alcoolul este interzis la volan. Prin urmare, pe principiul paşnic „make love, not war”, te poţi orienta către muşcate. Profitând de culoare, printre ele a crezut că se poate ascunde acest ARO 10.
După cum se vede, nu a reuşit.
În timpul simpozionului, se desfăşura o cununie civilă (repetăm principiul menţionat anterior: faceţi dragoste, nu război). Fiind luat pe nepregătite de această dată, unul dintre IMS-uri nu avea flori pentru mireasă, prin urmare a decis să se retragă discret.
Miliţia Română informează: dacă bei până cazi sub masă, lasă-ţi maşina acasă. Un fel de slogan din campania comunistă sub genericul „Don’t drink and drive”.
După simpozion, maşinile au pornit motoarele – fără bazaconii electronice inutile şi contemporane – pentru a defila prin centrul Câmpulungului către Muzeul Automobilului Românesc. Am urcat la bordul acestui vânjos IMS din fotografia de mai sus, dar nu înainte de a surprinde un mic detaliu.
Cei de la Rolls-Royce îţi oferă standard în portiera maşinii o umbrelă. IMS-ul are ceva mult mai masculin şi mai practic.
Nu vezi prea des aşa ceva, pentru că veteranii se întâlnesc rar, dar sigur. Sunetul motorului este fascinant şi te face să te simţi ca un copil într-o fabrică de jucării. Aroma „cauciucată” de carburant îţi gâdilă papilele olfactive la fel de plăcut cum o fac şi cozonacii în perioada sărbătorilor.
Astfel de maşini sunt şi fabrici mobile de zâmbete şi admiraţie. Chiar şi oamenii care nu sunt pasionaţi de fenomenul automobilistic privesc încântaţi aceste exemplare.
Din spatele volanului, conduci o secvenţă din istoria naţională. Doar câteva avioane şi tancuri îţi oferă acest prilej, dar din păcate, nu pe drumurile publice, nu foarte accesibil din punct de vedere financiar şi nu prea des în România. Nu poţi să iei sabia unui domnitor dintr-un muzeu şi să te plimbi cu ea pe stradă, dar poţi să iei un IMS şi să trăieşti o senzaţie deosebită. Domnul Dănuţ Marian Poteraşu, căruia îi mulţumesc şi pe această cale pentru bunăvoinţa acordată, poate să confirme.
Ţinuta de drum este fabuloasă: mergi pe asflat cât de cât neted, dar te simţi de parcă ai ţopâi pe nişte saltele uriaşe cu arcuri, la fel cum probabil ai făcut cândva în copilărie. Este distractiv în primul rând pentru că în zilele noastre, nu prea ai cum să simţi aşa ceva pe drumurile publice, la o viteză mică, iar în al doilea rând, pentru că sunetul motorului îţi lasă impresia că maşina râde cu poftă şi are chef de joacă. Mara a înţeles perfect la ce mă refer când i-am povestit.
Călătorie în timp, printr-un decor natural. IMS-ul îşi bagă nasul acolo unde trebuie: în munţi.
Când am ajuns la Muzeul Automobilului Românesc, am avut senzaţia că sunt pe platoul de filmare al unui documentar. Vântul se ocupa de sunet, soarele avea grijă de lumini, iar ciobanul din Mioriţa era ocupat cu regia, după ce i-a denunţat pe potenţialii atacatori la DNA, având la îndemână stenogramele cu planul mârşav şi declaraţia unei oi vorbitoare, în rol de martor.
Le place aici.
Este ca în tabăra de vară, în vacanţă.
De asemenea, ar putea fi ca o revedere după mulţi ani (cam 40) de la absolvirea celei mai înalte facultăţi:
Protecţia şi paza au fost asigurate de ofiţeri în rezervă, de la Miliţie şi Armată.
Apoi, s-au retras într-un colţ să supravegheze ca în primii ani de muncă.
Musafirii au fost întâmpinaţi de gazde:
De asemenea, pentru buna desfăşurare a revederii, la eveniment a fost prezent un IMS îmbrăcat în costumul de pompier.
După cum ai observat, în acest caz, pe lângă lopată, primeşti şi un fel de toporişcă. Prin urmare, avantaj dublu faţă de Rolls-Royce.
De puţine ori, un automobil care nu străluceşte fizic arată la fel de bine ca unele proaspăt ieşite de la vopsitorie, spălătorie sau poate chiar de pe poarta fabricii.
Studenţi silitori şi harnici.
Iată un peisaj pe placul oricărui pasionat adevărat de maşini.
Pentru specialişti, aici avem categoria „portret”.
Demnitate şi devotament. Nu este noul slogan al unei instituţii publice. Doar adevărul despre caracterul maşinii.
Pasiunea şi implicarea este apanajul proprietarilor.
În cadrul evenimentului, a fost organizat şi un concurs de eleganţă. Din partea mea, la această categorie toate maşinile participante au fost câştigătoare. Juriul a avut cu siguranţă o sarcină foarte dificilă în acordarea punctajului. De parcă atmosfera nu ar fi fost suficient de tensionată, a mai apărut şi un mister:
Oare ce se ascundea sub prelată? Probabil că nimic îngrozitor, pentru că IMS-ul este o maşină paşnică. Totuşi, să nu îndrăzneşti să-i spui că este bătrân sau depăşit. Nu risca. Este spre binele tău.
Sursă foto:
