Parteneră în producția Minutul Formidabilus Razian, difuzată inclusiv în emisiunea talk show #oldschool #winning #AvangardaPerformanței la televiziunea Muscel TV, de asemenea parteneră și muză în realizarea emisiunii radio hip-hop / rap / R&B URBANOSTALGIA la Muscel FM cu DJ Razian, Darbie Rabbit este oficial de la 1 mai 2024 deținătoarea paginii de Facebook Razian Bestia (Darbie Rabbit)!
Obiectul analizei? Un SUV de clasă medie care a fost prezentat în haine noi la Palm Springs, în California, cu prilejul ediţiei din 2013 a Festivalului Stagecoach Music, pe care Toyota îl sponsorizează.
Date esenţiale? Partea frontală a fost remodelată, este oarecum agresivă, dar parcă te trimite cu gândul puţin la Mitsubishi. În fine, mai important este că 4Runner este pus în mişcare de un propulsor V6 de 4.0 litri cu 270 CP, nemodificat. Acesta îşi transmite energia printr-un sistem 4×4/4×2 prin cutia automată cu cinci trepte.
Este potrivit pentru străzile din România? Poate, dar ar fi mai indicat noul RAV4 sau FJ Cruiser, dacă ai o rudă sau un prieten de încredere prin America.
Cum ar trebui să-ţi joci rolul în maşina asta? Ca un pădurar în căutare de braconieri.
Mai multe fotografii? Avem, plus un video la final.
(Sursă: Autoblog.com, Youtube.com)
Prima experienţă pe care am avut-o cu Rolls-Royce – mai exact cu un Ghost – a fost în prima jumătate a anului 2012. Am fost plimbat cu acest model şi am rămas cu o impresie bună, dar care nu diferită prea mult de cea pe care am avut-o după primul contact cu BMW Seria 7 din generaţia actuală. Sau cu noul Audi A8. Sau cu Mercedes-Benz Clasa S.
Desigur, produsul este foarte bun, are unele echipamente care te fac să intri într-o nefirească stare de beatitudine şi este în concordanţă cu un brand extrem de puternic în universul luxului. În plus, dacă îţi place să fii în centrul atenţiei, un Rolls-Royce Ghost sau Phantom te va poziţiona în spectacolul circulaţiei rutiere ca pe un artist care îşi joacă rolul pe o bucată mobilă din scena Royal Opera House, din Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord.
Dar dacă vei renunţa la clişeele ridicate aproape la rang de artă prin marketing sau prin cuvintele rostite de personaje provenite din culturi diverse în cadrul cotidianului, vei avea un obiect cu un preţ, pe care unii sunt dispuşi să îl plătească pentru a intra în posesia bunului respectiv. Este o maşină, are un mod de întrebuinţare prescris, dar nu impus. Am citit pe mai multe site-uri specializate în domeniul auto diverse articole referitoare la clipul următor, iar din text parcă se ivea un ton încărcat cu dezamăgire şi frustrare pentru că un Rolls-Royce Phantom a fost folosit într-un alt mod decât cel „normal”. Nu mi-a atras atenţia neapărat faptul că în video apare un Rolls-Royce, dar mi-a stârnit interesul modul în care nişte personaje au pus în scenă această acţiune:
Actorii acestui spectacol cu o regie simplă au ignorat o multitudine de elemente ale naturii, unele prelucrate, iar altele nu. Vorbim despre unele resurse regenerabile, dar afectate (cum ar fi solul, apa şi iarba) şi altele neregenerabile, cum ar fi combustibilul ars. Poluarea generată mai întâi pentru producţia unor elemente (de exemplu pneurile), urmată apoi de poluarea prin manevrele pe gustul unor personaje care se regăsesc în plăceri superficiale a degradat într-o oarecare măsură calitatea aerului. Acestea cred că sunt adevăratele probleme la care am putea să reflectăm, mult mai importante şi mai relevante decât simpla expunere a unui fapt banal.
(Sursă video: Youtube.com)
(Sursă fotografie: http://www.ligamilitarilor.ro)
Gândeşte-te cum ar fi să o ai ca profă la un curs pe Cameron Diaz, cu numele de scenă Elisabeth Halsey. Acum gândeşte-te că urmează un alt curs cu Justin Timberlake, supranumit Scott Delacorte. După un studiu intens, merită să te relaxezi prin sport, cu Jason Segel, cel care îl interpretează pe profesorul Russel Gettis. Dacă ai făcut acest mic exerciţiu imaginar, ai planificat mental o parte din filmul de comedie aflat sub genericul „Bad Teacher”, regizat de Jake Kasdan în colaborare cu scenariştii Gene Stupnitsky şi Lee Eisenberg, lansat în Statele Unite ale Americii aproape de sfârşitul lunii mai, anul trecut. Poate vrei să îţi conturezi o primă impresie sau să-ţi (re)aminteşti despre ce este vorba, aşa că te invit să priveşti acest trailer, preluat de pe Youtube:
Nu voi face o recenzie în continuare, dar voi încerca să aduc în discuţie mai multe aspecte care au o sursă comună, adică această producţie cinematografică. Primul concept de la care pornesc este educaţia. Cred cu tărie că acesta este itinerariul cel mai scurt către civism. Catedra este doar o axă care separă două tipuri de public, alcătuite din persoane cu interese diferite în particular, dar care contribuie împreună la construcţia unor piese (primordial) ideale, de o calitate mai bună sau mai slabă. Punerea în scenă poate avea şi ea diverse grade pe o scară calitativă, pentru că poate atrage publicul către un schimb de idei sau nu. Totuşi, întâlnirea în sine este primul element – o temelie ideală, dacă vrei, pe care se pot adăuga informaţii.
De exemplu, în filmul „Bad Teacher”, profesoara Elizabeth Halsey (Cameron Diaz) alege iniţial să le prezinte elevilor diverse filme în timpul cursurilor; chiar dacă metoda poate lăsa loc unor interpretări variate, nu se poate nega prea uşor faptul că avem câteva elemente care ne fac să reflectăm dacă nu cumva în această situaţie avem un sâmbure de performance. Actul respectiv este doar o parte dintr-un spectacol mult mai amplu, care se va consolida pe parcurs, când personajului i se va impune o direcţie către succesul profesional.
În cadrul emisiunii Puncte de vedere difuzată la Muscel TV, am dezbătut subiectul prezentat de Sir Ken Robinson la TED în urmă cu mai mulţi ani, referitor la educaţie şi la faptul că şcoala distruge creativitatea. Spectacolul „Bad Teacher” împrumută componente întâlnite în mai multe sisteme educaţionale şi le pune laolaltă cu instrumentele creativităţii. Rezultatele schiţate într-un mod umoristic arată că reţeta poate funcţiona eficient şi în realitatea cotidiană, dacă sunt îndeplinite câteva condiţii esenţiale: acţiunea, stabilirea obiectivului, planificarea, seriozitatea. Procesul poate fi exemplificat simplu: îţi propui să fii premiant, respecţi anumite reguli, nu renunţi (Donald Trump menţionează frecvent în cărţile care îi poartă numele cât de important este să te aliezi cu perseverenţa), dar pentru a ajunge acolo unde vrei mai trebuie ceva – o doză de originalitate şi utilizarea controlată a acesteia.
Filmul este încărcat cu secvenţe dinamice, foarte colorate şi adaptate simbolic la personaje. Temperamentul sangvinic şi atitudinea autoritară a profei Elizabeth este în corelaţie cu automobilul pe care îl conduce iniţial: un Mercedes-Benz SLK 350 din penultima generaţie (lansată pe piaţă restilizată în ianuarie 2008) surprins în ipostaze care scot la iveală performanţele sportive ale modelului (echipat în prezent cu un motor de 3.5 litri V6, capabil să producă 350 CP, să ajungă de la 0 la 100 km/h în 5,6 secunde şi să atingă o viteză maximă de 250 km/h) şi pentru un public mai puţin avizat cu domeniul automobilistic.
(Mercedes-Benz SLK 250, 2008, sursă foto: http://www.netcarshow.com)
Chiar dacă este prezentat ca un personaj cu trăsături specifice în mare parte unui temperament flegmatic, profesorul Scott Delacorte îşi face apariţia tot într-un model cu valenţe sportive, mai exact un Audi R8 (dacă ne referim la versiunea lannsată în luna decembrie a anului 2008, includem în discuţie motorul V10 5.2 cu 525 CP, capabil să pună maşina în mişcare de la 0 la 100 km/h în 3,9 secunde înainte de a se ajunge la viteza maximă de 316 km/h). Desigur, maşina este adusă în spectacol într-o manieră elegantă şi raţională, cu LED-urile aprinse, iar aceste amănunte scot în evidenţă o atitudine care poate fi descrisă (oarecum) responsabilă a personajului.
(Audi R8, 2008, sursă fotografie: http://www.netcarshow.com)
În concluzie, am apreciat spectacolul pentru că elementele au fost puse într-o relaţie uşor de asimilat, dar mai mult pentru că face parte din acele filme care te fac să reflectezi asupra unor aspecte care pot trece aproape neobservate, deoarece apar prea evident, sau pentru că sunt ignorate cu rea ştiinţă. Totuşi, din punctul meu de vedere, trebuie să-i acordăm educaţiei aceeaşi atenţie/concentrare pe care i-o acordăm actriţei Cameron Diaz în scena spălării maşinilor în scopuri caritabile.
P.S. Se cuvine să le mulţumesc din nou profesorilor extraordinari pe care i-am cunoscut, îi cunosc şi îi voi cunoaşte pentru faptul că oferă cu generozitate piesele necesare construcţiei unui sanctuar ideal, rezistent în faţa oricăror neajunsuri existenţiale.
bucsoiu.com 