performance – bucsoiu.com

Gândeşte-te cum ar fi să o ai ca profă la un curs pe Cameron Diaz, cu numele de scenă Elisabeth Halsey. Acum gândeşte-te că urmează un alt curs cu Justin Timberlake, supranumit Scott Delacorte. După un studiu intens, merită să te relaxezi prin sport, cu Jason Segel, cel care îl interpretează pe profesorul Russel Gettis. Dacă ai făcut acest mic exerciţiu imaginar, ai planificat mental o parte din filmul de comedie aflat sub genericul „Bad Teacher”, regizat de Jake Kasdan în colaborare cu scenariştii Gene Stupnitsky şi Lee Eisenberg, lansat în Statele Unite ale Americii aproape de sfârşitul lunii mai, anul trecut. Poate vrei să îţi conturezi o primă impresie sau să-ţi (re)aminteşti despre ce este vorba, aşa că te invit să priveşti acest trailer, preluat de pe Youtube:

Nu voi face o recenzie în continuare, dar voi încerca să aduc în discuţie mai multe aspecte care au o sursă comună, adică această producţie cinematografică. Primul concept de la care pornesc este educaţia. Cred cu tărie că acesta este itinerariul cel mai scurt către civism. Catedra este doar o axă care separă două tipuri de public, alcătuite din persoane cu interese diferite în particular, dar care contribuie împreună la construcţia unor piese (primordial) ideale, de o calitate mai bună sau mai slabă. Punerea în scenă poate avea şi ea diverse grade pe o scară calitativă, pentru că poate atrage publicul către un schimb de idei sau nu. Totuşi, întâlnirea în sine este primul element – o temelie ideală, dacă vrei, pe care se pot adăuga informaţii.

De exemplu, în filmul „Bad Teacher”, profesoara Elizabeth Halsey (Cameron Diaz) alege iniţial să le prezinte elevilor diverse filme în timpul cursurilor; chiar dacă metoda poate lăsa loc unor interpretări variate, nu se poate nega prea uşor faptul că avem câteva elemente care ne fac să reflectăm dacă nu cumva în această situaţie avem un sâmbure de performance. Actul respectiv este doar o parte dintr-un spectacol mult mai amplu, care se va consolida pe parcurs, când personajului i se va impune o direcţie către succesul profesional.

În cadrul emisiunii Puncte de vedere difuzată la Muscel TV, am dezbătut subiectul prezentat de Sir Ken Robinson la TED în urmă cu mai mulţi ani, referitor la educaţie şi la faptul că şcoala distruge creativitatea. Spectacolul „Bad Teacher” împrumută componente întâlnite în mai multe sisteme educaţionale şi le pune laolaltă cu instrumentele creativităţii. Rezultatele schiţate într-un mod umoristic arată că reţeta poate funcţiona eficient şi în realitatea cotidiană, dacă sunt îndeplinite câteva condiţii esenţiale: acţiunea, stabilirea obiectivului, planificarea, seriozitatea. Procesul poate fi exemplificat simplu: îţi propui să fii premiant, respecţi anumite reguli, nu renunţi (Donald Trump menţionează frecvent în cărţile care îi poartă numele cât de important este să te aliezi cu perseverenţa), dar pentru a ajunge acolo unde vrei mai trebuie ceva – o doză de originalitate şi utilizarea controlată a acesteia.

Filmul este încărcat cu secvenţe dinamice, foarte colorate şi adaptate simbolic la personaje. Temperamentul sangvinic şi atitudinea autoritară a profei Elizabeth este în corelaţie cu automobilul pe care îl conduce iniţial: un Mercedes-Benz SLK 350 din penultima generaţie (lansată pe piaţă restilizată în ianuarie 2008) surprins în ipostaze care scot la iveală performanţele sportive ale modelului (echipat în prezent cu un motor de 3.5 litri V6, capabil să producă 350 CP, să ajungă de la 0 la 100 km/h în 5,6 secunde şi să atingă o viteză maximă de 250 km/h) şi pentru un public mai puţin avizat cu domeniul automobilistic.

(Mercedes-Benz SLK 250, 2008, sursă foto: http://www.netcarshow.com)

Chiar dacă este prezentat ca un personaj cu trăsături specifice în mare parte unui temperament flegmatic, profesorul Scott Delacorte îşi face apariţia tot într-un model cu valenţe sportive, mai exact un Audi R8 (dacă ne referim la versiunea lannsată în luna decembrie a anului 2008, includem în discuţie motorul V10 5.2 cu 525 CP, capabil să pună maşina în mişcare de la 0 la 100 km/h în 3,9 secunde înainte de a se ajunge la viteza maximă de 316 km/h). Desigur, maşina este adusă în spectacol într-o manieră elegantă şi raţională, cu LED-urile aprinse, iar aceste amănunte scot în evidenţă o atitudine care poate fi descrisă (oarecum) responsabilă a personajului.

(Audi R8, 2008, sursă fotografie: http://www.netcarshow.com)

În concluzie, am apreciat spectacolul pentru că elementele au fost puse într-o relaţie uşor de asimilat, dar mai mult pentru că face parte din acele filme care te fac să reflectezi asupra unor aspecte care pot trece aproape neobservate, deoarece apar prea evident, sau pentru că sunt ignorate cu rea ştiinţă. Totuşi, din punctul meu de vedere, trebuie să-i acordăm educaţiei aceeaşi atenţie/concentrare pe care i-o acordăm actriţei Cameron Diaz în scena spălării maşinilor în scopuri caritabile.

P.S. Se cuvine să le mulţumesc din nou profesorilor extraordinari pe care i-am cunoscut, îi cunosc şi îi voi cunoaşte pentru faptul că oferă cu generozitate piesele necesare construcţiei unui sanctuar ideal, rezistent în faţa oricăror neajunsuri existenţiale.

Am avut ocazia să descopăr Skoda Rapid încă din stadiul de concept (aproape) pregătit pentru producţia în serie. Acest lucru se întâmpla pe la începutul lunii iunie, când am participat la un eveniment exclusivist organizat la centrul de design Skoda din Mlada Boleslav, lângă Praga, în Cehia. Atunci, Jozef Kaban (şeful departamentului de design de la Skoda şi responsabilul pentru formele modelelor Bugatti Veyron şi VW Scirocco) a dezvelit noul model Rapid în prezenţa celor aproximativ 30 de jurnalişti invitaţi din întreaga lume. Despre acest eveniment am scris la vremea respectivă aici. Am observat că situaţiile comunicaţionale erau gestionate excelent în interiorul echipei şi aş putea să spun că am participat chiar la un performance.

În primul rând, pentru că în calitate de membru al publicului, am fost implicat în jocul de creaţie, de la schiţe până la modelarea formelor dintr-un material asemănător lutului. În al doilea rând, pentru faptul că prezenţa mea acolo nu a fost diminuată, iar în al treilea rând pentru că s-a manifestat o caracteristică a performance-ului, unicitatea. Atât Jozef Kaban cât şi Peter Olah (design project leader Skoda) au ştiut perfect să îşi pună în valoare calitatea prezenţei lor şi au pus în scenă excelent ideea de dramaturgie a imaginii. Totul a fost asimilat ca un întreg, iar acest lucru confirmă faptul că în spatele evenimentului a stat o gândire regizorală foarte bine pusă la punct.

Prezentarea a fost structurată eficient, iar distribuţia rolurilor nu a lăsat loc ambiguităţilor. De asemenea, un alt element pe care doresc să îl menţionez este interactivitatea, adaptată în armonie cu spaţiul în care s-a desfăşurat performance-ul. Oferirea în dar pentru participanţii la acest performance de către Jozef Kaban a unei machete Skoda Yeti cu autograf, produsă în serie limitată din acelaşi material asemănător lutului pe care echipa din departamentul de design îl utilizează la reproducerea formelor unor modele la scară reală pe baza schiţelor clasice (pe planşe) sau digitalizate, s-a încadrat în tema prezentării.

Urmărind aceste aspecte, înclin să cred că îţi va fi mult mai la îndemână să înţelegi povestea care stă în spatele unor linii, puncte, forme şi culori, care compun un model – în cazul nostru – Skoda Rapid. Faptul că acestea vor fi pe gustul publicului ţintă – familia tânără, după cum reiese din spotul pe care îl vei vedea mai jos, dau naştere la o serie de alte performance-uri, individuale, care nu se sfârşesc ineluctabil în momentul finalizării unei călătorii din punctul A în punctul B.