Primăvara lor…
Pentru fiecare dintre noi, anotimpul proaspăt instalat îşi face simţit prezenţa în feluri diferite. Iată câteva exemple:
UN ŞOFER: A venit primăvara! N-auzi cum…claxonează păsărelele?
O MOAŞĂ: S-au reîntors berzele! Să-mi suflec…mânecile!
O PENSIONARĂ: Ei, da! Am mai crescut cu o…primăvară!
UN DENTIST: De-acum nu mai avem soare…cu dinţi!
UN OSPĂTAR: Primăvara vine…vine, vine, vineeeee!
UN PICTOR: Dacă primăvara natura învie, se presupune că mai întâi a fost…natură moartă!
UN AGRICULTOR: Primăvara vin mieii…la grădiniţă!
Şi dacă tot veni vorba, ataşăm şi un altfel de mic dicţionar automobilistic:
ATAŞ: supliment de motocicletă
A TRAGE PE DREAPTA: ,,popas” atunci când…o pui de mămăligă!
AUTO-STOP: semn de circulaţie…neoficializat
BENZINĂ: fânul cailor putere
CARNET DE CONDUCERE: a fi sau a nu fi…
CLAXONAT: nechezatul cailor putere
COPACI: peisaj periculos
DEPĂŞIRE ÎN CURBĂ: prologul epilogului
DRUM DE ŢARĂ: ruda desculţă a şoselei
Radio ,,Caroliştii” a împlinit 3 ani de existenţă
În urmă cu 3 ani, de 1 martie, un pumn de elevi şi profesori lansau un radio inedit pe raza municipiului Câmpulung: un radio făcut din fonduri europene, pentru informarea în masă europeană. Ideea pe care aş vrea să ne oprim este următoarea: clar avem nevoie de mai multă implicare. De exemplu, după ce am fost ales coordonatorul echipei, am avut în sarcină şi să-i iniţiez cât de cât pe tinerii doritori să afle câte ceva despre radio, despre ce înseamnă să fii în spatele microfonului, cu căştile pe urechi şi să-ţi auzi vocea în ele. Problema a fost că numărul celor interesaţi a fost mai mare la început, iar apoi a scăzut treptat. Acest lucru nu s-a întâmplat din cauză că cei prezenţi iniţial şi-ar fi dat seama că nu au prea multe tangenţe cu radioul. Vizitele lor la studio s-au încheiat atunci când au auzit că trebuie să realizeze mici materiale audio, să înveţe să îşi facă singuri materialele: înregistrare, prelucrare, etc. Adică, muncă. Sau distracţie. Sau implicare. Rămâne un mister de ce nu mulţi sunt cei care se implică în diferite activităţi. Poate din prea multă lejeritate, sau alte preocupări mai valoroase. Am discutat pe larg această problemă şi în emisiunea ,,Puncte de vedere” de la Muscel TV. Acum, lansez din nou această chestiune în discuţie. Oare dacă ne-am implica ceva mai mult nu am schimba mai multe în jurul nostru? De criticat, de aruncat cu noroi în unul şi în altul pe un ton răstit nu este prea complicat, dar să încerci cu tact şi logică să dezvolţi mediul din jurul tău pare a fi mai dificil. Andrei Pleşu, o personalitate remarcabilă a culturii autohtone contemporane spunea în emisiunea moderată de Eugenia Vodă, ,,Profesioniştii”, la TVR, că deasupra culturii se află credinţa şi iubirea. Prin analogie, ajungem să credem că deasupra implicării se află voinţa şi perseverenţa. În fine, până una alta nu-mi rămâne decât să le urez colegilor mei de la radio un călduros ,,la mulţi ani”, iar dvs. să vă solicit (dacă nu cer prea mult) şi alte păreri. Până atunci, nu uitaţi: copii, nu încercaţi la televizor ce vedeţi acasă!
Editura Larisa – cărţi de calitate premium şi preţuri avantajoase
La fel ca oamenii, automobilele au cărţile lor, pe care proprietarii le găsesc în biblioteca „Torpedo”. De exemplu, manualul meu de instrucţiuni este intitulat „Tehnica reporterului junior” şi a fost publicat în 2009, la Editura Larisa din Municipiul Câmpulung-Muscel, judeţul Argeş. Am fost foarte mulţumit de calitatea şi rapiditatea actului de publicare a cărţii şi sunt sigur că în viitor, următoarea carte o voi publica tot la Editura Larisa, deţinută de compania S.C. GIG. S.R.L.
Tot aici, dacă am nevoie de un pix pentru autografe îl găsesc la libăria din cadrul companiei, iar dacă îmi doresc să celebrez momentul lansării pot să folosesc spaţiul pentru evenimente festive recent amenajat la standarde europene, pentru satisfacerea gusturilor invitaţilor. Desigur, ai putea să crezi că acesta este doar un advertorial. Poate, dar este şi un mod de a-mi manifesta recunoştinţa şi de a mulţumi pentru sprijinul acordat în proiectele pe care le-am propus domnului Gh. Grigoroiu încă de când am scris „Eroii spaţiului”, prin clasa a III-a.

