Despre John Lee Hooker și Pininfarina Battista Anniversario – un soi de mărțișor

Doamnelor, domnișoarelor – la mulți ani, de asemenea, domnilor! – dacă ar fi să discutăm despre ce s-ar auzi aproape mistic în superbul GT de la Pininfarina ca artist muzical capabil să vă facă să vibrați #lamodulăla, o soluție la îndemână ar fi fost să îl aleg pe Paolo Conte. Vocea lui conferă un șarm unic melodiilor, iar una dintre cele mai cunoscute creații în lumea întreagă este invitația lansată de acest avocat, pianist, compozitor și muzician italian prin piesa Via con me. Atenție, urmează sunete care vă pot… mișca emoțional într-un mod fabulos.

Pininfarina Battista Anniversario chiar exagerează prin doza de ”vino-ncoace” pe care o etalează.

Este un fel de simbioză a formelor care ne îndeamnă în primul rând la meditație. Apoi, la o privire critică retrospectivă și intrinsecă, sinceră, dură, așa, la sânge, mai mult albastru decât rece.

Pare să ne plimbe pe portativul unei piese din categoria blues, iar aici, respectabilul domn John Lee Hooker (22 august 1917 – 21 iunie 2001) a avut un talent extraordinar, pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, îl putem transmite și generațiilor viitoare când ne vor întreba despre ”muzica bună din vremea noastră”. Pentru mine, prima melodie care m-a propulsat către universul aventuros al artistului a fost ceea ce s-ar putea numi nu doar ”un mix bun”, ci o combinație artistică fascinantă ”din același film”.

Dacă vă plăceau sau încă sunteți conectați cumva la orele de literatură, știți deja că unele creații lirice se construiesc pe baza analogiei între cadrul exterior și planul interior. Secvențele realizate astfel presară pe un șevalet al nostalgiei sau al dorințelor, al pasiunilor, al vieții pe de-o parte, unele teme și motive prezentate, iar pe de altă parte, o recuzită poetică mai mult sau mai puțin bogată, prin imagini, epitete, metafore și mai ales o componentă melancolică a conținutului ne trasează noi granițe și semnficații între realitatea cotidiană și ficțiune. Din punctul meu de vedere, exact asta se întâmplă muzical prin creațiile lui John Lee Hooker.

Automobilistic, asta face Pininfarina în general prin proiectele lansate pe parcursul timpului, dar mai ales prin Battista Anniversario, chiar înainte de a ne întâmpina în brațele ei, cu portiera deschisă.

Dacă vă întrebați ce se aniversează prin acest model de ”hyper-GT”, avem răspunsul: 90 de ani de la momentul în care Battista ”Pinin” Farina (2 noiembrie 1893 – 3 aprilie 1966) a fondat atelierul în care au prins viață unele dintre cele mai sexy linii de caroserie din istorie. Ferrari 250, Ferrari Testarossa, Ferrari 456 GT, Peugeot 205, Fiat Coupé, Alfa Romeo Brera, dar și Ford Focus (2006-2010) și Mitsubishi Colt CZC sunt doar câteva exemple de modele care poartă emblema companiei Pininfarina.

Unii ar spune că așa se cam diluează un brand, pentru că își pierde identitatea, alții ar spune că așa supraviețuiește pe o piață concurențială din ce în ce mai puternică și mai automatizată, în care programele de editare sofisticate conturează bucăți de tablă drăguțe, dar elimină sensibilitatea unui designer cu o viteză asemănătoare excluderii într-un viitor nu foarte îndepărtat a rolului clasic de conducător auto de la volan. Asta chiar necesită și mai mult blues, mai ales pentru pasionații tradiționaliști.

Dar la fel cum muzica lui John Lee Hooker are o aură de optimism echilibrat care generează acel zâmbet ștrengăresc, la fel și Battista Anniversario ne trimite cu gândul la epocile de altă dată, când carosierii erau renumiți pentru ”sculpturile” lor automobilistice impresionante, pentru ceea ce am putea numi între amici ”metaloplastia mobilității”. Astfel, Battista Anniversario prinde viață prin asamblarea manuală la atelierul din Cambiano, în Torino, iar producția se va opri la cinci exemplare. Fiecare dintre acestea se va vinde cu un preț de 2,6 milioane de euro, iar asta nu înseamnă doar că mașina este cu adevărat rară, ci ne confirmă că are trăsăturile unei opere de artă. Așa cum merită.

A, da, ar mai fi de spus că atinge viteza maximă de 350 km/h și ajunge de la 0 la 100 km/h în sub două secunde, adică timpul necesar ca muzica lui John Lee Hooker ”să ne prindă” și apoi să ne alunge orice stare de spleen. Trebuie doar să-i înțelegem simbolistica lirică din jocul seducțiilor de pe corzile care dansează cu imaginația fiecăruia dintre noi. Ce să mai, vorba versurilor: I love the way you walk/I’m crazy ‘bout your walk/I love the way you walk/You my babe I got my eyes on you/I like the way you switch…

Surse utilizate: departamentul media Automobili Pininfarina, Youtube.com. Mulțumim!